6,550 matches
-
săgeți și lănci. Arjuna, cu o îndemânare uimitoare, se apără cu un flux aproape continuu de săgeți. Abhimanyu și Satyaki împreună luptă pentru a înfrânge forțele ale lui . Bhima și fiul său atacă pe Duryodhana care se află în ariergarda. Săgețile lui Bhima lovesc pe Duryodhana care cade în carul sau de luptă. Conducătorul carului său de luptă îl scoate rapid de pe câmpul de luptă. Trupele lui Duryodhana văzând că liderul lor fuge de pe câmpul de luptă s-au speriat. Bhishma
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
față îndemânării lui Bhishma, decid să aducă pe câmpul de luptă pe , care fusese femeie în viața anterioară(și chiar și în aceasta până ce devine bărbat în urma unor austerități, printr-o minune), deoarece Bhishma jurase să nu atace nici o femeie. Săgețile lui Shikhandi cad asupra lui Bhishma fară să fie oprite. Arjuna se poziționează în spatele lui Shikhandi, protejându-se astfel de atacurile lui Bhishma și țintind punctele slabe ale armurii lui Bhishma. Curând, cu săgeți lovindu-i trupul din toate părtile
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
jurase să nu atace nici o femeie. Săgețile lui Shikhandi cad asupra lui Bhishma fară să fie oprite. Arjuna se poziționează în spatele lui Shikhandi, protejându-se astfel de atacurile lui Bhishma și țintind punctele slabe ale armurii lui Bhishma. Curând, cu săgeți lovindu-i trupul din toate părtile, marele luptător cade din carul său de luptă. Trupul său nu a atins pământul fiind ținut de către săgețile care erau înfipte în trupul său. Atât Kaurava cât și Pandava s-au strâns în jurul lui
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
-se astfel de atacurile lui Bhishma și țintind punctele slabe ale armurii lui Bhishma. Curând, cu săgeți lovindu-i trupul din toate părtile, marele luptător cade din carul său de luptă. Trupul său nu a atins pământul fiind ținut de către săgețile care erau înfipte în trupul său. Atât Kaurava cât și Pandava s-au strâns în jurul lui Bhishma și, la cererea sa, Arjuna a pus trei săgeti sub capul lui pentru a-l susține. Bhishma promisese tatălui său, regele Shantanu, că
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
a unsprezecea zi a fost chiar acesta. A reușit să îi distrugă arcul lui Yudhisthira iar armata Pandava s-a temut că comandantul lor va fi luat prizonier. Arjuna însă intră în scena de luptă și cu un val de săgeți reușește să îl indepărteze pe Drona. Tentativa de a-l captura pe Yudhisthira eșuând, Drona este de acord cu Duryodhana că aceasta va fi dificil atâta vreme cat Arjuna se află prin preajma. Regele , Susharma, împreună cu cei trei frați ai săi
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
îi amintește lui de lipsa de milă a lui Karna față fiul său Abhimanyu care în mod asemănător a rămas fără carul de luptă și fără arme și a fost ucis. Amintindu-și de soarta fiului său, Arjuna trage o săgeată prin care decapitează pe Karna. Înainte de bătălia acestei zile, armura și podoabele lui Karna fuseseră luate ca ofrandă de către deghizat în Brahmin, ceea ce a dus la moartea lui Karna prin săgeata lui Arjuna. În a optsprezecea zi, Yudhishthira îl ucide
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
Amintindu-și de soarta fiului său, Arjuna trage o săgeată prin care decapitează pe Karna. Înainte de bătălia acestei zile, armura și podoabele lui Karna fuseseră luate ca ofrandă de către deghizat în Brahmin, ceea ce a dus la moartea lui Karna prin săgeata lui Arjuna. În a optsprezecea zi, Yudhishthira îl ucide pe regele , Sahadeva ucide pe Shakuni, iar Bhima ucide pe ceilalți frati ai lui Duryodhana rămași în viața. Realizând că a fost învins, Duryodhana fuge de pe câmpul de lupta și își
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
Blazoanele din piatră ale celor două familii domină și acum fațada principală a palatului: sub o coroană - simbol al alianței familiilor - se vede sirena cu un trandafir în mână, blazon al familiei Wesselenyi, și lebăda cu gâtul străpuns de o săgeată, blazonul familiei Daniel. Cele două blazoane sunt executate în piatră de celebrul sculptor Anton Schuchbauer în 1786. În secolul XIX palatul ajunge în posesia familiei Teleki. În 1951, clădirea este naționalizată, pentru ca după Revoluția din 1989 să intre în administrația
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
trupelor în schimbul cedării pieselor de artilerie. Când negocierile au eșuat, Potocki a decis în noaptea de 15 mai să încerce să se streacoare la adăpostul întunericului, parăsindu-și artileria. Polonezii au fost surprinși în timpul retragerii de arcașii tătari. Sub ploaia de săgeți, polonezii s-au retras spre satul fortificat din apropiere. Aici, forțele combinate ale cavaleriștilor tătari și cazaci au reușit să spargă formația defensivă de care a polono-lituanienilor și i-au pus pe fugă pe apărători. Hetmanul Mikołaj Potocki, care primise
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
deodată. De asemenea, în timpul luptei Carol a tras efectiv, cu o carabină, împotriva inamicilor care asaltau clădirea în care se poziționaseră suedezii. Luptele au durat peste 7 ore, iar otomanii au utilizat în cele din urmă atât artileria, cât și săgețile incendiare, după ce atacurile inițiale au fost nereușite. Săgețile incendiare au aprins acoperișul clădirii în care se apărau suedezii și i-a forțat pe aceștia să o abandoneze. Lupta a ajuns la un final brusc după ce regele s-a împiedicat în
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
efectiv, cu o carabină, împotriva inamicilor care asaltau clădirea în care se poziționaseră suedezii. Luptele au durat peste 7 ore, iar otomanii au utilizat în cele din urmă atât artileria, cât și săgețile incendiare, după ce atacurile inițiale au fost nereușite. Săgețile incendiare au aprins acoperișul clădirii în care se apărau suedezii și i-a forțat pe aceștia să o abandoneze. Lupta a ajuns la un final brusc după ce regele s-a împiedicat în propriii pinteni, în timp ce ieșea din casa cuprinsă de
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
tipic pentru văzul peștilor răpitori din apele de adâncime mică. Au o singură înotătoare dorsală scurtă situată deasupra înotătoarei anale. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarele neperechi (dorsală, caudală și anală) sunt deplasate, de obicei, în partea posterioară, dând corpului aspectul unei săgeți, ca o adaptare a peștilor răpitori care se deplasează cu mare viteză pe distanțe scurte și se hrănesc cu alți pești și alte vertebrate. Înotătoarea caudală este bifurcată, iar înotătoarele perechi nu sunt mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
este o zeitate budistă venerată în budismul Mahayana, dar și în budismul Vajrayana. Ea este asociată cu lumina și soarele, și este considerată Mama Stelei Nordului. Simbolurile zeiței sunt raza de soare, colțul de animal, săgeata, arcul, acul și firul de ață. apare în iconografie ca o femeie îngrozitoare cu mai multe brațe, și având trei fețe, dintre care una este de mistreț. Ea umblă escortată de un alai de zeițe cu râturi de animal, în
Marici () [Corola-website/Science/330786_a_332115]
-
le sau baracudele (Sphyraenidae) sunt o familia de pești teleosteeni marini pelagici, de talie mică sau mijlocie, răspândiți în apele temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul fusiform, asemănător cu o săgeată, acoperit cu solzi mărunți, cicloizi. Capul este alungit, cu un bot ascuțit. Gura mare orizontală este înarmată cu dinți mari pe ambele fălci și palatine. Falca inferioară este mai lungă decât cea superioară. Au două înotătoare dorsale scurte și larg
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
ciguatoxină. Familie sfirenide cuprinde un singur gen, "Sphyraena", cu 27 de specii. Pești de talie mică sau mijlocie, cu o lungime totală de la 30 cm până la 200 cm. Au un corp alungit, fusiform, ușor comprimat, aproape cilindric, asemănător cu o săgeată. Corpul și capul (pe partea superioară și pe părțile laterale) sunt acoperiți cu solzi mărunți, cicloizi (netezi la atingere). Capul alungit, cu un bot ascuțit. Ochii, situați lateral, sunt mari. Gura mare și largă, tăiată aproape orizontal, cu fălcile alungite
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
doilea în 2014 și pe locul 26 din toate timpurile. Bilbo și Gnomii privesc dinspre Muntele Singuratic cum dragonul Smaug atacă Laketown. Bard reușește să evadeze din închisoare, luptă împotriva lui Smaug și în cele din urma îl ucide cu săgeata neagră pe care a primit-o de la fiul său, Bain. Trupul lui Smaug îl zdrobește pe conducătorul orașului Laketown și pe acoliții săi, care încercau să fugă cu aurul care aparținea orașului. Bard devine noul lider al oamenilor din Laketown
Hobbitul: Bătălia celor cinci armate () [Corola-website/Science/330843_a_332172]
-
niște barăci pentru garnizoanele trupelor otomane stabilite în Tripoli, Liban. Construcția a fost ridicată în centrul orașului, tocmai pentru a preveni posibilele răscoale locale, fiind prevăzută totodată cu un sistem de apărare pe latura zidurilor exterioare - fante pentru tras cu săgeți și creneluri pentru proiectile asupra inamicului -, iar intrarea impunătoare, marcată de o poartă arcuită, era păzită de gărzile pașei. Interiorul are o structură dreptunghiulară, pe două etaje, cu arcade din loc în loc și coridoare lungi. În mijlocul structurii, după modelul oriental
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
multor specii de floră spontană și faună sălbatică. Flora acestuia este constituită din arbori (cu specii de răchită - "Salix alba", plop alb - "Populus alba", velniș - "Ulmus laevis", arin negru - "Alnus glutinosa") și vegetație ierboasă specifică zonelor umede, cu specii de: săgeata apei ("Sagittaria safittifolia"), piperul bălților ("Persicaria hydropiper, sin. Polygonum hydropiper"), buzdugan-de-apă ("Sparganium erectum"), ruginare ("Andromeda polifolia"), stânjenel galben de baltă ("Iris pseudacorus"), mană de apă ("Glyceria maxima"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), plutică ("Nymphoides peltata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), cașul popii
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
Buzău și Brăila. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Buzău și cea vestică a județului Brăila (pe teritoriul orașelor Buzău, Pătârlagele și Nehoiu și al comunelor Berca, C.A. Rosetti, Cilibia, Cislău, Gălbinași, Măgura, Mărăcineni, Pănătău, Pârscov, Săgeata, Săpoca, Unguriu, Vadu Pașii, Vernești și Viperești), de-a lungul drumului național DN10, care leagă orașul Întorsura Buzăului de municipiul Buzău. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
de la Agnella din 1201, el a preluat titlul de rege al Siciliei. În 1204, Valter a fost asediat în fortăreața de la Terracina de către trupele germane ale lui Dipold de Acerra și și-a pierdut un ochi lovit fiind de o săgeată, însă a reușit să spargă încercuirea și să îl pună pe Dipold pe fugă. La 11 iunie 1205, el a căzut pradă unei ambuscade puse la cale de Dipold, pe când îl asedia pe acesta la Sarno, fiind rănit mortal. El
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a urca și pătrunde în oraș, de asemenea au supus cetatea la tiruri de săgeți și de pietroaie din baliste. După ce eforturile lor nu au dat roade, deoarece intre timp cei asediați au înălțat și mai mult zidul de apărare, romanii au pus în funcție berbeci de fier. Elazar ben Shemi din satul Shab a
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
În schimb, în excavațiile și cercetările efectuate nu s-au găsit urmele unor astfel de sinucideri colective. Unii cred că s-ar fi produs. poate, victime, în timpul goanei în panică a unora dintre locuitori. Săpăturile au descoperit 1600 capete de săgeți romane, pietre lansate de baliste, fragmente de armuri ale soldaților romani. De asemenea s-au găsit oase omenești arse, aparținând unora din persoane ucise, probabil ale locuitorilor, ceea ce ar putea să reprezinte o dovadă a măcelăririi locuitorilor de către romani, în
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
orașului Bridgwater. În 1838 a construit podul de cale ferată Maidenhead peste Tamisa, în Berkshire. Materialul de construcție a fost cărămida; la acea dată era podul cu cele mai mari deschideri ale bolților din lume (39 m fiecare, cu o săgeată de numai 7 m) și suporta patru linii de cale ferată. Podul suspendat pe lanțuri de la Hungerford, tot peste Tamisa, în apropiere de "Charing Cross Station" din Londra, a fost realizat în 1845, dar după doar 14 ani (în 1859
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
s-au poziționat într-o mlaștină, de netrecut pentru cavalerie grea. De aceea, cavalerii au fost obligați să atace principalele forțe în retragere, ferindu-se de pozițiile arcașilor inamici. Jean Froissart scria: Versiunea engleză a luptei indică însă faptul că săgețile lor au dovedit capacitatea de a penetra cea mai mare parte armurei din acea perioadă. Evenimentele ulterioare au dovedit corectitudinea lui Froissart. Primele salve engleze nu au avut nici un efect. Cu toate acestea, odată cu apropierea francezilor arcașii au putut trage
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
de luptă îndelungată. Totodată, au fost surprinși de atacul brusc a inamicului, care părea deja înfrânt. Chiar și Prințul Negru a fost mirat de atacul neașteptat al regelui. Arcașii englezi au declanșat încăierarea cu arbaleții francezi, dar din cauza lipsei de săgeți bune și a armurii inamicului, această încăierare a fost ineficientă englezilor. Datorită acesteia francezii i-au atacat pe englezi aproape în întreaga compoziție. Cu toate acestea, Eduard efectuând o manevră pricepută a poziționat un detașament gascon în spatele flancului stâng francez
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]