6,771 matches
-
care se exercita asupra mea era una considerabilă (e vorba doar de presiunea socială, de cea hormonală nu mai vorbesc !) : nu numai perso najele de film se sărutau într-o veselie, dar și colegii mei se lăudau cu extraordinarele lor săruturi, apli cate pe buzele celor mai mișto tipe din școală. Din cînd în cînd, se mai făcea auzită și remarca : „Tipa aia știe să sărute de nu se poate !“. Ei bine, știința aceea era tocmai ce mie îmi lipsea ! Desigur
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întoarcere, în fața cantinei. Mi-am zis „acum ori niciodată !“ și am pupat-o. Reîntorși din excursie, m-am mai întîlnit de vreo cîteva ori cu ea, dar n-am mai repetat expe riența, fiindcă fata era foarte stresată că, în urma sărutului din seara respectivă, s-ar putea să fi rămas gravidă. O altă tentativă de asumare practică a problemei a fost tot în deplasare - la Costinești. De data aceasta, a rămas doar o tentativă. Îmi plăcea de o tipă (eu eram
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
știam cînd. Așa, tam-nesam, era cam penibil. După ce a răsărit soarele, mi-am zis că se impunea s-o sărut. Oricum. Fără să mai aștept nu știu ce moment potrivit. Îmi puneam tot felul de repere : „Mai fac zece pași și o sărut“ - și mă apucam să număr în gînd, dar treceam de zece și nu-mi venea să o fac ; Cînd ajungem în dreptul bărcii ăleia, o sărut“ - și depășeam barca fără nici un eveniment notabil ; „îi zic să ne întoarcem, că am mers
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu știu ce moment potrivit. Îmi puneam tot felul de repere : „Mai fac zece pași și o sărut“ - și mă apucam să număr în gînd, dar treceam de zece și nu-mi venea să o fac ; Cînd ajungem în dreptul bărcii ăleia, o sărut“ - și depășeam barca fără nici un eveniment notabil ; „îi zic să ne întoarcem, că am mers destul, și atunci o sărut“ - și ne-am întors pur și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
număr în gînd, dar treceam de zece și nu-mi venea să o fac ; Cînd ajungem în dreptul bărcii ăleia, o sărut“ - și depășeam barca fără nici un eveniment notabil ; „îi zic să ne întoarcem, că am mers destul, și atunci o sărut“ - și ne-am întors pur și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja și, în văzul tuturor, chiar că nu puteam să o mai fac. Ce s-o mai lungesc ? - am ajuns în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stătea întinsă la soare lîngă amicul cu pricina, ea cu capul pe umărul lui, el frecîndu-și bărbia de obrazul ei ; amîndoi cu ochii închiși. De-abia în anul următor, tot la Costinești, aveam să mă inițiez în fine în arta sărutului. Am cunoscut, într-o seară, la discotecă în Ring, o tipă - nici nu mai țin minte cum o chema. știu doar că locuia în Ploiești și că era asistentă medicală. În seara respectivă nu s-a întîmplat nimic, doar am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aceasta: hai, măi bărbate, nu te mai moșmondi atâta, că-i târziu, a trecut dăscălița la școală! Pe ulița principală a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor, întrebându-i de sănătate și despre treburile care i-au scos din ogradă. Da, vrednica învățătoare străbătea zilnic, cu precizie de ceasornic bine reglat, pe orice vreme, drumul până la școală. Nu a întârziat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
agață în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și cum anunță victorioasă că este; vedem cum nepoțica se apleacă săl sărute pe tataia și pe el cum îi întoarce sărutul, ridicânduse pe vârfuri. Și toată lumea îi felicită, bucuroasă că participă la această celebrare a obscenității cu bani mulți, iar televiziunile ne prezintă pe larg episodul, filmând din toate unghiurile și cu gros-plan urile de rigoare. De ce, la știri, imaginile cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
îmi place să cred că nu toți suntem niște pui de vrabie. Sau poate că da? Dacă ar fi așa, ar trebui să credem, de exemplu, că femeile rămân însărcinate după ce un domn galant le aplică, cu gesturi experte, un sărut prelung. Cel puțin așa reiese din unele filme. Domnul sărută doamna, muzica devine melancolică, lumina se stinge și cu ocazia asta imaginea se întunecă de tot, pentru ca în secunda următoare să o vedem pe femeie fericită a două zi și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
burta. Copilul se va naște peste încă puțin timp, cu freza gata făcută, machiat și deja având o vârstă cuprinsă între șase luni șiun an. Dacă suntem niște pui de vrabie care au peste șaisprezece ani, putem vedea că, pe lângă săruturi prelungi, unii bărbați și unele femei mai fac și altceva: se dezbracă, se sărută pe corp și apoi încep săși miște fețele într-un ritm sacadat. Desigur, în toa tă afacerea aceasta probabil că este importantă mimica feței, pentru că asupra
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Treaba merge perfect, mecanismul este bine uns, iar toată lumea este fericită. Dragostea nu sa inventat încă, nici nu mai are nimeni nevoie de o asemenea invenție; princi piul vieții este eterna frecare. Hotărât lucru, copiii se fac numai prin procedeul sărutului, amintit la început - pentru că, în celelalte cazuri, nu se mai întâmplă nimic cu doamnele respective. Cu burțile pline, puii de vrabie pot să doarmă liniștiți. În timpul acesta, mămica lor va avea puțină treabă. (2004) În lumea lui Mitică, Gigi și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Editura Eminescu, 1972); Așteptarea aproapelui (Iași, Editura Junimea, 1974); Speranța care ne rămâne (vol. I-II, București, Editura Eminescu, 1974-1977); Miezul și coaja (Iași, Editura Junimea, 1975); Dimineața (București, Editura Cartea Românească, 1977); Când vine umbra (Iași, Editura Junimea, 1979); Sărutul pământului (București, Editura Eminescu, 1980); După echinocțiul de primăvară (Iași, Editura Junimea, 1981); Ruptura (Iași, Editura Junimea, 1983); Drumuri de fum (Iași, Editura Junimea, 1985); Și mâine și poimâine... (Iași, Editura Junimea, 1985); Spovedania valetului (Iași, Editura Junimea, 2002). A
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
meu de altădată, jumătatea mea dragă, omul pe care l-am iubit mai mult decât orice pe lume? În ce s-a transformat oare? Nu-și mai aduce aminte cum m-a cerut de soție și m-a cucerit cu săruturi?” Și-ar fi dorit să-și trăiască povestea ei de viață de la începutul plin de promisiuni, îl cunoștea, până la sfârșitul pe care nu-l știa. Se ridică brusc, iar această mișcare o făcu să o străbată o durere profundă în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
degustător de vinuri care analizează calitățile băuturii, dar până nu gustă nu știe cum este aceasta. Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare, iar tăcerea grea care se așternuse între ei era ca o fisură într-un zid puternic, o averizare a ce va urma. Câte nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bătăile inimii. Mergeau tăcuți. Părea că fiecare își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată, el se opri din mers, trecu în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mergeau tăcuți. Părea că fiecare își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată, el se opri din mers, trecu în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am renăscut.” Noaptea aceasta se deosebea cu mult de celelalte. Fiecare respirație părea că-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tainică și plăcută căldură, iar inima îi bătea nebunește. Carlinei îi tremură picioarele și tresări când mâna lui caldă o apucă pe a ei și o strânse ușor. Ochii le tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, iar buzele lor căutau sărutul imaginar pe care și l-ar fi putut da. Mergând unul lângă altul, Carlina observă că bărbatul era mai înalt decât ea, iar trupul slab părea să aibă mai multă forță decât avea în realitate. Îi plăcea să iasă în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bună, numai tu îmi cunoști destinul! Nu vreau să mă trezesc vreodată că trăiesc viața altcuiva și nu a mea.” Ajungând la domiciliul lui Valentin, îl întâlni pe tatăl iubitului ei și îl salută politicos, sărutându-i mâna. Era un sărut ce reprezenta politețea față de persoanele mai în vârstă. Bătrânul, la rândul lui, o sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe un scaun cu spătar, lăsându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât gâfâitul lui nerăbdător și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui adânci și cu cel
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi, așezând-o ca pe o păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima de bucurie. - Sărut mâna, mamă! Am venit la tine cu un prieten să ne dai ceva bun și apoi vrem să mergem la cinema. Printr-o înțelegere tacită, Alin se apropia de unul dintre rafturile din cofetărie umplându-și buzunarele cu tot ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață. Se pierduse în străfundul unui întuneric umblând bâjbâind
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
serviciu de cafea iar lângă el adăugă un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
semnul crucii. Să ai grijă ca nu cumva să-i întorci spatele vreodată lui Dumnezeu. În liniștea aceea adâncă își ridică un pic și cu ultime puteri capul de pe pernă să-și mai vadă o dată fata și să-i dea sărutul de rămas bun. Îi purtase grija pe umăr de la naștere și până acum la neputință. Avea spiritul recunoștinței și al mulțumirii de sine. Nu adunase niciodată întuneric în jurul lui. Avea o lumină care o făcea să răsară și în inimile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]