10,656 matches
-
Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari seculari, se clatină și geme vuind. Trăsnetul bubuie peste stâncile eterne. Furtuna se deslănțui-se însemnând cu stigmatul ei, urgie și dezastre peste câmpiile perene, cutremurând din temelii templul lui Jupiter, sacru și invincibil. În cripta boltită a sanctuarului erau adunați preoții sobri, așezați pe scaune de bronz dispuse în formă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
erau adunați preoții sobri, așezați pe scaune de bronz dispuse în formă de semicerc, așteptând cumpătați. Orfeu sta în picioare încordat, înalt și palid cu ochii flacără adâncă. Marele preot luă cuvântul cu glasul împăcat. Afară ecoul furtunii reverbera din stâncă. Orfeu tu ești fiul lui Apolon, acum pontif și rege. Ți-am dat chiar sceptrul mistic al fiilor lui Dumnezeu. Domnești în Tracia ca sacerdot în lege. Tu ai construit temple și ai făcut să-ți strălucească aura de zeu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
foc și sabie de către romani și omorâți până la unul. Pitagorenii au renăscut ca pasărea Phonix. Confreeria Fraților tăcerii cu doctrina lor, a mai dăinuit câteva secole. TĂRÂM ATEMPORAL Satul era înfloritor. Pe malul râului funcționa fabrica de zahăr, rătăcită printre stâncile de calcar moștenite din neolitic. Bărbații munceau în fabrică, femeile și copii lucrau ogoarele, grădinile, viile și livezile, care le asigura subzistența. Satul era mai dezvoltat decât celelalte din înprejurimi, oamenii aveau putere economică mai mare, case mari din cărămidă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
țipenie de om. Toți oamenii erau la lucru, iar cei din gospodării roboteau la umbra deasă a livezilor. Fiind în vacanță la bunici, mă gândeam să fac o baie în râu. Era momentul și timpul potrivit. Când am ajuns la stâncile de calcar, despre care se spunea că erau din neolitic, existența lor datând de milioane de ani, mi-au trezit brusc curiozitatea. Înainte de a mă scălda, am hotărât să trag o raită printre bătrânele stânci de calcar. După ce am făcut
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
potrivit. Când am ajuns la stâncile de calcar, despre care se spunea că erau din neolitic, existența lor datând de milioane de ani, mi-au trezit brusc curiozitatea. Înainte de a mă scălda, am hotărât să trag o raită printre bătrânele stânci de calcar. După ce am făcut o incursiune printre ele, concluzionând lipsa de spectaculozitate, în neinteresul meu, am dat să plec, când îmi atrase atenția o stâncă situată la aproximativ treisute de metri de la locul unde eram. Înaltă de peste cincizeci de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
brusc curiozitatea. Înainte de a mă scălda, am hotărât să trag o raită printre bătrânele stânci de calcar. După ce am făcut o incursiune printre ele, concluzionând lipsa de spectaculozitate, în neinteresul meu, am dat să plec, când îmi atrase atenția o stâncă situată la aproximativ treisute de metri de la locul unde eram. Înaltă de peste cincizeci de metri se întindea paralel cu malul râului, pe o lungime de aproximativ cincisute de metri. M-am apropiat de ea cu mare curiozitate și am început
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
unde eram. Înaltă de peste cincizeci de metri se întindea paralel cu malul râului, pe o lungime de aproximativ cincisute de metri. M-am apropiat de ea cu mare curiozitate și am început s-o explorez. Am început să fac ocolul stâncii, iar când am ajuns la celălalt capăt am observat o deschizătură înaltă de doi metri, având lățimea de un metru, acoperită cu ederă. După o analiză temeinică și prudentă am constatat că era intrarea unei peșteri. Îndepărtând edera, care îmi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cufundă într-un somn adânc și odihnitor. Se sculă în zori trezită de trilul fascinant al păsărelelor și îndărătnicile raze ale soarelui, care o mângâiau străbătând cu voinicie ramurile dese ale codrului. Mergea în neștire, când întâlni în față o stâncă, din care susura un izvor cu apă limpede și rece. După ce s-a odihnit bând apă și s-a spălat pe mâini și față porni la drum temerară. Soarele era sus pe mijlocul cerului când ieși din pădure, dând într-
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îmbrăcată în negru, purtând o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră ca desintegrate într-un nimb orbitor de lumină. Ca teleportată apăru o imensă poiană înconjurată de munți, în poiană palatul cu toate bogățiile. Lupii alzacieni baricadau intrarea palatului mărăind fioros. Brigitte dispăruse. La intrarea în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
coloșilor milenari bolborosind, adunându-se într-un vad care alimenta cu apă cristalină matca pârâului șerpuitor de la margine de sat, grăbindu-se să ajungă în aval la marele lac, care era nestemata acelor locuri. Castelul conacului situat pe o imensă stâncă de piatră, străjuia impunător și maiestuos împrejurimile feerice. Așezarea din vale locuită de oameni gospodari și bogați, încânta priveliștea prin casele mari construite din piatră de granit, acoperite cu țigle de ardezie. Acest tărâm montan era renumit prin bogățiile aflate
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Toți am trecut pe-aici efemer, uitându-ne adevărata origine. MIRACOL De pe platoul poienii așezate la poalele muntelui stâncos acoperit cu păduri, trebuia să parcurgi pe potecă distanța de o mie de metri pentru a ajunge la grota săpată în stânca de granit. Aici își petrecea viața călugărul pustnic Antim, despre care se duse vestea în toată țara că este înzestrat cu har și mare putere asupra tuturor lucrurilor și ființelor din natură. Vindeca oamenii și animalele, aducea ploaia și alunga
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
SCĂZUT DECÂT BĂRBAȚII PRIPP. ÎN CONSECINȚĂ ERAU CONSIDERATE CA UN FEL DE PIONI, CHIAR DE ELE ÎNSELE. POȚI AMINTI? O ÎNTREBĂ YISCHA AMENINȚĂTOR PE FEMEIE, ÎNTORCÂNDU-SE SPRE EA. \ OCEANUL, RĂSPUNSE EA TREMURÂND, CU O VOCE TRISTĂ. MÂLUL DE PE FUND. STÂNCILE DIN ADÂNCURI. PLAJELE FIERBINȚI ȘI IMPOSIBILITATEA DE A TE ASCUNDE DE SOARELE ARZĂTOR. \ RĂSPUNSURILE VĂ SATISFAC? ÎL ÎNTREBĂ YISCHA POLITICOS, ÎNTORCÂNDU-SE SPRE MARIN. ACESTA SE HOTĂRÎ BRUSC. Am nevoie de voi amândoi pentru un experiment, spuse el. \ Periculos? NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
3-le externe ale etajelor anterior și mijlociu ale bazei craniului, la periferia cortului cerebelului și la coasa creierului în zona adiacentă marginii sale aderente. 1.b. A. faringiană ascendentă, printr-un ram meningeal, irigă duramater a feței posterioare a stâncii, periferia anterioară a găurii occipitale și baza clivusului. 1.c. A. occipitală irigă, în jos, prin ramul petromastoidian și printr-un ram inconstant parietal, duramater a scoicii occipitalului, în zona fosetelor occipitale iar, în sus, depășește cortul cerebelului și ajunge
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
coasei; 7. Artera faringuană ascendentă; 8. Ram arterial petromastoidian. 2. Artera carotidă internă, care irigă meningele la trei niveluri diferite (Fig. 29, 30, 31) astfel: 2.a. La nivelul sifonului carotidian, trimite ramuri spre clivus, spre fața antero superioară a stâncii și, în mod constant, la cortul cerebelului. 2.b. Prin A. oftalmică (care are originea la nivelul peretelui anterior al arterei carotide interne - segmentul A3 -, intern față de apofiza clinoidiană anterioară), cel mai important ram colateral al A.C.I., trimite ramuri
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
da, întotdeauna mi-au plăcut treburile bine rânduite. Un lucru, cel puțin, e sigur, îl aștept pe misionarul care vine să mă înlocuiască. Mă aflu aici, la marginea drumului, la o oră depărtare de Taghasa, ascuns după un morman de stânci prăbușite, și sub mine simt țeava puștii. Răsare soarele deasupra deșertului, e încă tare frig, peste puțină vreme va fi prea cald, pământul ăsta te face să-ți pierzi mințile, iar eu, de atâția ani... Stăpânește-te, nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ei sunt ca soarele, care arde ziua întreagă, strălucitor și mândru, ca soarele care mă arde acum atât de tare, atât de tare, sfâșiindu-mă cu lăncile lui fierbinți țâșnite din pământ, să mă adăpostesc, să mă adăpostesc repede, sub stânca cea mare, până nu-mi pierd mințile. Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât la casa idolului. Ghemuit pe vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul cerului deasupra capului meu străpunge grosimea pietrei, am stat zile în șir în întunericul casei idolului, nu cu mult mai înaltă decât celelalte, împrejmuită cu ziduri de sare, dar fără nici o fereastră, cufundată într-o beznă sticloasă. Zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu mintea tulburată, am început atunci să strig și eu în neștire, da, am urlat de spaimă către idol, până când am fost zvârlit cu o lovitură de picior lângă perete, și am mușcat din sare, așa cum astăzi mușc din piatra stâncii, cu gura mea fără limbă, așteptându-l pe acela pe care trebuie să-l ucid. Soarele a început să coboare. Printre crăpăturile stâncii văd gaura pe care o face în metalul încins al cerului, gură neobosită, la fel de neobosită ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu o lovitură de picior lângă perete, și am mușcat din sare, așa cum astăzi mușc din piatra stâncii, cu gura mea fără limbă, așteptându-l pe acela pe care trebuie să-l ucid. Soarele a început să coboare. Printre crăpăturile stâncii văd gaura pe care o face în metalul încins al cerului, gură neobosită, la fel de neobosită ca și gura mea, ce varsă fără oprire fluvii de flăcări peste deșertul alb. Pe drum, înainte, nimic, nici cel mai mic nor de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul acelui pumn de stele iar deșertul pare că se întunecă. Parcă ar fi trecut ani și ani de când stau ascuns în stâncile astea. Mai repede, mai repede, oh, de-ar veni o dată mai repede! Peste puțin tot orașul va porni în căutarea mea, vor zbura pe caii lor spre cele patru zări, fără să știe că am plecat pentru ei și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
când i se păru că aude un zgomot slab în spatele lui. Se întoarse din drum, cercetă împrejurimile casei. Arabul îl privea, fără să pară a înțelege. - Haidem, spuse Daru. Merseră un ceas, apoi se odihniră lângă un colț calcaros de stâncă. Zăpada se topea din ce în ce mai repede, soarele zbicea pe dată băltoacele, curăța văzând cu ochii podișul care, treptat, se usca și începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită cu atenție în amândouă direcțiile. La orizont nu se vedea decât cerul. Nu se zărea nici țipenie de om. Se întoarse către arab, care îl privea fără să înțeleagă. Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi îndepărtat cu totul. Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]