7,897 matches
-
mod clar genul în toate situațiile. În latina populară tîrzie, a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-a păstrat, dar nu în maniera latinei, ci în forma unui grup de substantive ambigene, care urmează la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus), încît, atunci cînd terminațiile -m și -s nu s-au mai pronunțat, aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din zona marcării diferențelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și, rar, la mar; lat. lac, lactis > rom. laptele, it. il latte, fr. le lait, pg. o leite sp. la leche; lat. sal, salis > it. il sale, fr. le sal, pg. o sal rom. sarea, sp. la sal. Fenomenul trecerii substantivelor de la un gen la altul în latina populară tîrzie s-a extins uneori și la celelalte genuri, astfel încît au devenit masculine arbor,-oris (de declinarea a treia) și numele de copaci și pomi, care în latină erau de genul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenit masculine arbor,-oris (de declinarea a treia) și numele de copaci și pomi, care în latină erau de genul feminin, declinarea a doua: fagus, fraxinus, prunus etc., fenomen facilitat de existența desinenței -us, specifică acestei declinări, care cuprindea îndeosebi substantive masculine. Mai rare au fost trecerile de la masculin la feminin și nu antrenează, de obicei, toate limbile romanice: lat. panis, panis (m.) > it. il pane, fr. le pain, sp. el pan, pg. o păo, dar rom. pînea. Toate limbile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
masculin la feminin și nu antrenează, de obicei, toate limbile romanice: lat. panis, panis (m.) > it. il pane, fr. le pain, sp. el pan, pg. o păo, dar rom. pînea. Toate limbile romanice au preluat din latină un număr de substantive heteronime, care redau diferența de sex prin rădăcini diferite: lat. bos, bovis vacca > rom. bou vacă, it. bue vacca, fr. boeuf vache, sp. buey vaca, pg. boi vacca. Cele mai multe diferențieri între cuvinte pentru a marca deosebirea de sex se realizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lupa, sp., pg. lobo loba. Uzînd de desinențe sau de sufixe, limbile romanice realizează diferențierea dintre numele plantelor și numele fructelor pe care le produc: rom. cireș cireașă, it. cilliagio cilliegia, sp. cerezo cereza. În limbile romanice, există și numeroase substantive epicene în cazul numelor de animale: rom. corb, it. corvo, fr. corbeau, sp. cuervo, pg. corvo. Unele dintre aceste limbi au și substantive de gen comun, de obicei moștenite din latină: it. il/la nipote, fr. un/une enfant, sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
le produc: rom. cireș cireașă, it. cilliagio cilliegia, sp. cerezo cereza. În limbile romanice, există și numeroase substantive epicene în cazul numelor de animale: rom. corb, it. corvo, fr. corbeau, sp. cuervo, pg. corvo. Unele dintre aceste limbi au și substantive de gen comun, de obicei moștenite din latină: it. il/la nipote, fr. un/une enfant, sp. el/la testigo, pg. o/a jovem. În limba română, moțiunea a dus la evitarea genului comun, care s-a mai menținut numai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu timpul și la genitiv, vocativul în -e este tot din latină, iar cel în -o a fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită de obicei de prepoziții). Așadar, situația generală a evoluției cazurilor latinești relevă o dominanță a formelor de la cazurile oblice în raport cu nominativul. Totuși, forma de nominativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
construcții sintactice: lat. lunae dies > rom. luni (fără dies), it. lunedi, fr. lundi, sp. lunes (și, la fel, pentru celelalte zile ale săptămînii, cu excepția sîmbetei și duminicii). Schimbări numeroase s-au produs în limba latină tîrzie și în sectorul determinanților substantivului, între care și aceea de a specializa o marcă pentru a indica faptul că obiectul denumit este cunoscut sau determinat în cadrul clasei lui, prin specializarea unor morfeme cu funcție de articol. Se admite, în general, că, începînd cu secolul al IV
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinat în cadrul clasei lui, prin specializarea unor morfeme cu funcție de articol. Se admite, în general, că, începînd cu secolul al IV-lea, demonstrativele ille și ipse au început a fi folosite cu valoare de articol hotărît, atunci cînd determinau un substantiv și aveau valoare adjectivală. Ca atare, în majoritatea limbilor romanice, articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atare, în majoritatea limbilor romanice, articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic (urmează substantivului) și conjunct (se atașează substantivului), articolul hotărît este proclitic și independent ca formă, dar dependent ca funcție. Ca atare, la fel ca în familia limbilor germanice, și în familia romanică există două tipuri din punctul de vedere al poziției articolului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic (urmează substantivului) și conjunct (se atașează substantivului), articolul hotărît este proclitic și independent ca formă, dar dependent ca funcție. Ca atare, la fel ca în familia limbilor germanice, și în familia romanică există două tipuri din punctul de vedere al poziției articolului hotărît: unul reprezentat de română
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
meu = it. il mio, fr. le mien, sp. el mio, pg. o meu. Limbile franceză și italiană au specia articolului partitiv, format din prepoziția de (di) și articolul hotărît: fr. du, de la, des, it. dello, della, degli, dei, delle. Cu substantivul la singular, articolul partitiv se referă la o cantitate nedeterminată a obiectului și nu la obiect în totalitatea lui: fr. J'achète du fromage, "Cumpăr brînză"; it. Datemi del pane,"Dați-mi pîi-ne". Cu o determinare a cantității, articolul partitiv
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-mi pîi-ne". Cu o determinare a cantității, articolul partitiv nu se mai folosește: fr. J'achète deux kilos de fromage, "Cumpăr două kilograme de brînză"; it. Datemi due pani, "Dați-mi două pîini". Dacă articolul partitiv se folosește cu un substantiv la plural, ideea de partiție devine secundară, pe primul plan rămî-nînd cea de nedeterminare cantitativă: fr. Je vois des hommes, it. Vedo degli uomini, "Văd niște (cîțiva, mulți) oameni". Idiomurile neolatine au și un articol nehotărît, care provine din numeralul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Văd niște (cîțiva, mulți) oameni". Idiomurile neolatine au și un articol nehotărît, care provine din numeralul latinesc unus, una: rom. un, o, it. uno, una, fr. un, une, sp. un, una, pg. um, uma. Acest articol prezintă obiectul denumit de substantiv ca fiind individualizat în cadrul clasei din care face parte. Sub multe aspecte, situația adjectivului este asemănătoare cu cea a substantivului, fapt explicabil prin relațiile nemijlocite, din punct de vedere funcțional, dintre aceste părți de vorbire. De altfel, cu valoare de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un, o, it. uno, una, fr. un, une, sp. un, una, pg. um, uma. Acest articol prezintă obiectul denumit de substantiv ca fiind individualizat în cadrul clasei din care face parte. Sub multe aspecte, situația adjectivului este asemănătoare cu cea a substantivului, fapt explicabil prin relațiile nemijlocite, din punct de vedere funcțional, dintre aceste părți de vorbire. De altfel, cu valoare de determinant, ca și genitivul, unele adjective au devenit substantive propriu-zise, dacă, printr-o întrebuințare frecventă cu un anumit adjectiv, au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte. Sub multe aspecte, situația adjectivului este asemănătoare cu cea a substantivului, fapt explicabil prin relațiile nemijlocite, din punct de vedere funcțional, dintre aceste părți de vorbire. De altfel, cu valoare de determinant, ca și genitivul, unele adjective au devenit substantive propriu-zise, dacă, printr-o întrebuințare frecventă cu un anumit adjectiv, au făcut de prisos prezența acestuia, vorbitorul subînțelegîndu-l: lat. hibernum (tempus) > rom. iarnă, it. inverno, fr. hiver, sp. invierno, pg. inverno; lat. diurnum (tempus) > fr. jour, prov. jorn, it. giorno
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prudens). Tipul adjectival bonus a devenit însă treptat atractiv și pentru adjectivele de tipul miser și tristis, care au ajuns la conformația paradigmatică miserus, -a, -um, tristus, -a, -um. Formele adjectivale aveau o repartizare proprie în raport cu cele trei declinări ale substantivelor din latina populară tîrzie, încît femininul bona urma declinarea întîi (la fel cu casa), masculinul bonus și neutrul bonum urmau declinarea a doua (precum annus și pomum), iar adjectivele cu două terminații și cele cu o terminație urmau declinarea a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai aproape de latină, păstrînd la prima clasă de adjective două forme, în italiană una pentru masculin și alta pentru feminin (buono, -a), iar în română una pentru masculin și neutru (bunu) și alta pentru feminin (bună). La fel ca la substantive, româna conservă o formă specială pentru genitiv-dativ singular feminin, iar în unele cazuri cunoaște și unele alternanțe fonetice (la fel ca la declinarea adjectivală tare din limbile germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola și portugheza au unele adjective cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost posibil (și necesar) deoarece, în latină, pronumele personale erau prin excelență substituți ai vorbitorilor și aveau forme numai pentru persoanele întîi și a doua (ego, tu, nos, vos), încît, pentru persoana a treia, nu exista o formă specială, utilizîndu-se substantivul ca atare sau pronumele demonstrative (is, hic, ille etc.). Ceea ce este remarcabil în cazul pronumelui personal romanic, fie că provine din cel personal latinesc (la persoanele întîi și a doua), fie că provine din cel demonstrativ (la persoa-na a treia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
eu [jeu], it. io [io], fr. je [(ö], prov. jo [(o], sp. yo [jo], pg. eu [eu]. De acest statut conservativ ține și faptul că, la persoana a treia, cazul acuzativ, unele limbi romanice, care au pierdut genul neutru la substantive, păstrează forme de neutru, it. lo, fr. le, sp. lo, provenite din lat. illum. Franceza prezintă, la fel ca limbile germanice, obligativitatea folosirii unui subiect pe lîngă formele verbale cu valoare predicativă, deseori acest subiect fiind exprimat prin pronumele personal
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de sincope și aglutinări). În italiana veche însă, reducerea formulelor respective s-a produs printr-o substituție cu pronumele ella, formă feminină de persoana a treia singular care putea înlocui denumirile de ranguri și demnități din formulele respective, ce erau substantive feminine. De aici, printr-o nouă evitare a adresării directe, s-a trecut la folosirea formei de caz oblic lei, iar apoi și a corespondentului de plural loro, ca pronume de politețe, fenomen favorizat și de posibilitatea întrebuințării acestor forme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este cartea mea", ceea ce franceza exprimă printr-o determinare suplimentară cu ajutorul pronumelui personal precedat de prepoziția à: c΄est mon livre à moi. Deoarece pronumele demonstrativ ille a fost folosit în latina tîrzie ca pronume personal
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iau-luăm, it. dolgo-duole, fr. puisse-pouvons, sp. quepa-cabemos etc. Au putut apărea astfel noi relații între forme care au tins spre crearea unor modele de reorganizare a flexiunii, fără însă ca procesele analogice să poată înlătura întotdeauna aspectele divergente. Dacă declinările substantivului latinesc se regăsesc nu-mai parțial în limbile romanice, conjugările verbului din limba-bază se regăsesc în toate idiomurile neolatine, chiar dacă uneori cu schimbări importante. Ca atare, limba franceză are trei conjugări, dintre care doar prima se poate raporta direct la conjugarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]