6,772 matches
-
doar spre participarea activă în politică, el este în același timp supus legilor și autorității și este un membru al unui grup cu o cultură parohială. Orientările politice ale unui individ conțin în grade diferite elemente ale culturii parohiale, de supunere și participative. La fel orice cultură politică particulară cuprinde aceleași trei tipuri de elemente combinate în proporții specifice fiecăreia. Într-o altă perspectivă - cea praxiologică, cultura politică aparține subiecților acțiunii politice, celor care în mod direct sau indirect fac politică
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
au acutizat în jurul anului 1467. Pretendentul la tron, Petru Aron, era adăpostit de câțiva ani în Ungaria, unde se refugiase după jurământul de vasalitate prestat de Ștefan față de Polonia. Poziția regelui Matia față de Ștefan era neschimbată, anume pretenția omagiului și supunerii din partea domnului moldovean. Acesta, închinat regelui polon, a profitat și de conflictul ivit între Cazimir al IV-lea și Matia Corvinul, regele polon pretinzând pentru sine coroana Ungariei. În 1467 Ștefan a sprijinit răscoala sașilor și a marii nobilimi transilvănene
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
în conflict, ci doar pe plan diplomatic, cerând explicații regelui maghiar care a dus o campanie împotriva unui vasal al său. S-a apelat la Scaunul Papal împotriva regelui maghiar. În anul următor Ștefan a confirmat printr-un nou jurământ supunerea față de regele polon, prin delegați, dar a refuzat să se prezinte personal la Lvov să presteze omagiul, invocând pericolul unui atac otoman, maghiar sau muntean. În 1469 a jefuit regiunile Rodnei și Băii Mari, ca represalii împotriva Ungariei pentru sprijinirea
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
a adus în țară un pretendent, care nu a reușit să se impună. În cele din urmă în 1487 Ștefan a acceptat din nou plata tributului către Poarta Otomană. După 1489 relațiile lui Ștefan cu Polonia s-au înrăutățit din cauza supunerii domnului moldovean față de regele Ungariei. Chiar dacă după 1490 în Ungaria era un rege din dinastia poloneză a Iagellonilor (Vladislav al II-lea), regele polonez Ioan Albert nu a renunțat la planurile de a readuce Moldova sub obediența sa. În 1494
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
asemănați de istoric cu liberții Aeliani nu aparțineau nici unui civitas determinate. Dar, după analizele istoricilor, s-a ajuns la concluzia că peregrinii deditici conține o contradicție, deoarece dediticiae erau numite în general populațiile aflate după capitulație armată, în stare de supunere necondiționată, expuse voinței discreționare a învingătorului, o stare în care vechile relații politico-juridice din interiorul comunității au fost anihilate sau suspendate. Istoric s-a dovedit ca aceste situații nu se permanentizau, fiind o etapă de tranziție, ducând la recunoașterea măcar
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
schimbată în „Episcopia de Făgăraș și Alba Iulia”. Episcopul Ioan Giurgiu a obținut de la Papa Inocențiu al XIII-lea, prin Bulla "Rationi congruit" din 1721, canonizarea independenței Episcopiei de Alba Iulia și Făgăraș față de Episcopia latină de Alba Iulia și supunerea ei formală față de Arhiepiscopia de Strigoniu. Instalarea noului episcop a avut loc la Făgăraș de sărbătoarea Schimbării la Față, în ziua de 6 august 1723. Instalarea s-a făcut prin citirea, în limba română, a "Bullei episcopale" și a "Diplomei
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
lesbiene, intersex, transgen, transsexual engendering revolution sau atracția interrasială; totuși, acest termen nu a intrat în uzul comun. Universitatea Wesleyan a introdus acronimul atotcuprinzător "LGBTTQQFAGPBDSM" pentru "lesbiene, gay, bisexuali, transgen, transsexuali, queer, questioning, flexibili, asexuali, genderfuck, poliamoroși, bondage/disciplină, dominanță/supunere și sadism/masochism". Orientarea sexuală reprezintă răspunsul erotic sau atracția sexuală direcționată spre indivizii aceluiași sex (homosexualitate), sexul opus (heterosexualitate) sau ambele sexe (bisexualitate). Identitățile sexuale reprezintă experiențele subiective ale dorințelor sau atracțiilor sexuale ale unei persoane. Adoptarea unei identități
LGBT () [Corola-website/Science/302783_a_304112]
-
și a uneltirilor lui, care aveau scopul de a restabili puterea monarhică nemarginită. Liberalii considerau monarhia ca o instituție stabilită de națiune spre folosul tuturor membrilor ei, în vreme ce pentru conservatori monarhul era delegatul cerului. Iar aceste doctrine presupuneau, una, ca supunerea cetățenilor față de stăpânitor era condiționată, iar cealaltă, ca ea era necondiționată. Începând chiar cu secolul al XVII-lea, conform descrierilor furnizate de Bolingbroke (1678-1751), în primul partid era o dorință de a rezista și micșora puterea coercitivă a stăpânitorului asupra
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
mișcări extremiste de stânga. În decembrie 1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste franceze, refuzând dependență necondiționată față de Komintern, refuzând monolitismul doctrinal și supunerea sindicatelor față de partid. Dar majoritatea delegațiilor au decis aderarea și și-a făcut apariția Partidul Comunist Francez-Secțiunea Franceză a Internaționalei Comuniste-SFIC. Blum și susținătorii săi au rămas în SFIO. Și pe plan sindical are loc sciziunea. În 1921 comuniștii au
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat posesorul în timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea suveranității asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au exprimat opoziția față de orice act de supunere față de Spania. Spania este, în prezent, statul autonomiilor, foral unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educaționale și de sănătate, altele nu). Există
Politica Spaniei () [Corola-website/Science/303262_a_304591]
-
stare aproape continuă de război de-a lungul întregii existențe a celor două entități statale. În 1539, Marele Duce Vasili al II-lea a cerut sultanului otoman să-i potolească pe cazaci, dar sultanul a replicat: "Cazacii nu-mi jură supunere mie, iar ei trăiesc așa cum le place lor." În 1549, țarul Ivan cel Groaznic a răspuns cererii sultanului de a opri acțiunile agresive ale cazacilor de pe Don: "Cazacii de pe Don nu sunt supușii mei, ei pornesc la război sau trăiesc
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
din urmă, s-au alăturat fraților lor din Kuban. Cât timp au stat în sudul Dunării, noua armată formată la sfârșitul anului 1778 număra cam 12.000 de cazaci, iar aseșezările lor au fost aprobate de sultan în schimbul jurămintelor de supunere depuse de liderii noilor coloniști. Conflictele interne izbucnite în legătură cu loialitatea jurată sultanului, dar și manevrele politice rusești, au dus la ruptura în cadrul acestei comunități. După ce unii dintre cazacii fugari s-au reîntors în Rusia, ei au fost folosiți pentru formarea
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
atunci” și s-a aliat din nou cu Regatul Prusiei. Au urmat campania de la Jena și bătălia de la Eylau, iar Napoleon, deși tot lua în considerare o alianță cu Rusia, i-a stârnit pe polonezi, turci și perși să abolească supunerea față de țar. Un grup din Rusia însăși, condus de fratele țarului, Constantin Pavlovici, vocifera în favoarea păcii, dar Alexandru, după o încercare zadarnică de a forma o nouă coaliție, a chemat națiunea rusă la un război sfânt împotriva lui Napoleon, inamicul
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
inițial existentă, dar deteriorată prin păcatul primordial) se poate reface printr-un efort către obținerea purității primordiale, efort ascetic ce presupune două trepte consecutive. Prima este "praxisul", care constă în urmărirea strictă a pildei unor monahi exemplari, stăpânirea propriului eu, supunerea la privațiuni și probe ascetice. Rezultatul era achiziționarea unei bune discipline psihice. "Regenerarea morală" este ținta celei de a doua etape, în cadrul căreia, printr-o supremă concentrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
să se apropie de ei? Când a aflat așadar că Zucha-Zan a pornit la luptă împotriva stăpânului său, sultanul Mehmed al II-lea," (Ștefan-n.nm.) "a început să urzească fel de fel de planuri. Pe ascuns a pus capăt supunerii sale și și-a scuturat umerii de povară...”". Uzun Hasan a ieșit la mare, dar nu a venit nici un aliat european și nici artileria promisă. Veneția planifica să obțină mai multe privilegii de la otomani, folosind victoriile aliatului său oriental. Fiind
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
noapte cu Oki, dar nici să-l seducă pe fiul acestuia, Taichiro, care va avea un sfârșit tragic alături de această frumoasă fată răzbunătoare. Una din principalele teme ale literaturii lui Kawabata au fost femeia și erotismul ei. Rezistență, răbdare, abnegație, supunere față de părinți, stăpânire de sine, disimularea emoțiilor sub un surâs inalterabil sunt virtuți pe care le găsim creionate în personajele feminine ale acestui roman. O tensiune erotică va simți cititorul încă din primele pagini ale cărții, alăturându-se cu farmec
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
aceste legi interne patriarhale (femeile fiind excluse) sunt pedepsiți exemplar prin metode deosebit de brutale, ajungând-se până la asasinarea acestora. Fiecare familie mafiotă are un șef, care poate avea un șef suprem ("capo dei capi"), membrii familiei fiind obligați la o supunere oarbă față de șefi. În trecut, Cosa Nostra era considerată ca fiind o organizație rebelă, care apăra locuitorii Siciliei de ostilitatea guvernului Roman dar și a invadatorilor. După Revoluția din anul 1848 și cea din 1860, Sicilia a fost serios afectată
Mafia (organizație) () [Corola-website/Science/302490_a_303819]
-
domeniul instituțiilor, iar alianță cu Romă se baza pe cooperarea între orligarhiile locale și nobilimea română, iar elitele indigene erau dependente de nobilii români prin complexe legături de ospitalitate, clientela, obligații reciproce, înrudiri. Clienții , ca negustori activi, aveau nevoie de supunerea altor populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că o defensivă permanentă, pradă de război și ambițiile expansioniste cântărind mult. Latinizarea n-a fost impusă cu forța, aculturația nefiind obligată, ci acceptată voit de aliați-socii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
iubiți au fugit către Egipt. Datorită victoriei lui Octavian și priceputa să folosire a propagandei, negocierii și mituririi, multe legiuni din Grecia, Asia Mică și Cyrenaica i s-au alăturat. Octavian și-a continuat marșul în jurul Mediteranei către Egipt, primind supunerea regilor locali și a guvernatorilor români întâlniți în cale. A ajuns în sfârșit în Egipt în 30 î.Hr., dar înainte ca Octavian să-și fi capturat inamicul principal, Antoniu s-a sinucis. Cleopatra a făcut la fel în câteva zile
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Ludovic a avut posibilitatea de a-și alege politica și miniștrii fără a privi la parlament. Putea lua rapid hotărâri. Nu era obligat nici să-și justifice acțiunile, nici să asculte criticile ce i se aduceau. El putea pretinde o supunere indiscutabilă. La 10 martie 1661, a doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe oamenii care conduseseră Franța sub comanda fostului prim-ministru: Le Tellier, cel care reformase armata, Fouquet, strălucitul și periculos de ambițiosul superintendent al
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
largi, totul fiind încercuit de zidurile lui Theodosian, ridicate în secolul al IV-lea. După ce otomanii au reușit să treacă de ziduri, mulți locuitori ai acestor "sate" s-au predat generalilor lui Mehmed, conformându-se așadar prevederilor tradiției islamice de supunere voluntară. Aceste sate, mai ales cele de lângă zidurile terestre, au fost cruțate de molestarea populației și distrugerea locurilor, fiind protejate de trupele speciale de ieniceri. Acești localnici urmau să-și răscumpere concetățenii după încetarea violenței, și au format ceea ce otomanii
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
avut și mai nainte, cari s-au văzut de Domnia mea și în condicele Divanului, pentru care poruncim Domnia mea tuturor celor ce țineți legea armenească, să aveți a-l ști de staroste al vostru și să-i dați cuviincioasă supunere și ascultare". În Matca de numele tuturor companiilor țării alcătuită pe județe și orașe, din 1820, în fapt un catalog al breslelor, armenii erau menționați cu a 12-a companie din București și a 15-a din principat. La 22
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în stepele Asiei era posibilă numai prin unirea triburilor. Urmărește atingerea acestui deziderat prin șiretenie, diplomație iscusita, prin care caută să câștige aliați și să-și elimine adversarii. După 1190, triburile mongole erau unite sub conducerea lui Temüügin și începu supunerea altor popoare din stepele Orientului Îndepărtat. Ginghis han le promitea pradă bogată în războaiele care aveau să urmeze. Pentru Temujin loialitatea și fraternitatea de prim rang era mai presus de toate. Jamukha a fost unul dintre cei mai buni prieteni
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Chinezesc. Iar în 1211, ostile mongole pătrund pe teritoriul dinastiei Jin (o dinastie tunguză din Manciuria). A forțat capitularea provinciei Xia, si la scurt timp după aceea, în 1211, el a terminat cu cucerirea dinastiei Jin. Un ultim obstacol pentru supunerea Chinei era Beijingul, un oraș împrejmuit de ziduri înalte de 12 metri și lungi de 30 kilometri cu 900 de turnuri de pază, ce cuprindea un oraș de mari palate, temple aurite și piețele abundente de matase și condimente, în
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
de zece soldați care se controlau reciproc. Se practică o variantă a decimării: daca dezerta un oștean din cei zece, ceilalți nouă osteni trebuiau să moară. După ce dădeau în primire par de la fiecare cal, ostenii depuneau jurământul de credință și supunere oarbă, până la moarte, față de han. Din par de cal se făcea „stindardul negru” (cunoscut și pe românește sub denumirea de "tui"). Este și astăzi simbol național (este păstrat în custodia ministerului mongol al apărării, în Ulaan Baatar). Puterea și succesul
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]