6,881 matches
-
dar care adesea sunt ca un Îndemn În tâm plător celor mai de seamă.“ Sau, cum le numește Saint-Si mon șaisprezece veacuri mai târziu. Amintirile pe care le Încerc aci vor răspunde, sunt sigur, la chemarea mea cu glasul lor tăcut și ajutându-se Între ele În evocarea unui trecut socotit până aci Înmormântat de-a binelea. Le-am Început Într-o doară și fără gând de-un plan, care se va ivi, poate, scriindu-le; lăsându-le să cadă din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine, Îndurătoare. Cu brațe moi ai cuprins trupu-mi șubred la sânu-ți cald l-ai strâns și buzele tale fragede pe buzele-mi arse au stins chinul istovitor din mine. Slavă ție, slavă, Venus Libitina! Călătorule, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cititor. Dar verva abundentă și necio plită a memorialistului este uneori atenuată de tristețea despărțirii sale prea timpurii de unii colaboratori și prieteni. Cum și de musafirii nocturni, străvezii și spectrali, veniți lângă patul lui ca să protesteze cu glasul lor tăcut. - Noroc de pana lui cu vârful de iridium inuzabil, capabilă să scrie tot binele și tot răul despre morți și despre vii, printre care: Emil Isac sau delirul egocentric al scriitorului; Ramiro Ortiz sau seriosul și ridicolul unui profesor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sale culpabile de noutate și Îndrăzneală cu o bănuială de aventură sublimă. Pentru această cumințenie de pe urmă, Adrian Maniu avea să sfârșească nu ca Marsyas, pentru cutezanțele lui cu pielea atârnată burduf sub ochii Muzelor Înfricoșate, ci având consi derația tăcută a noastră, membru corespondent al Academiei și inspector al artelor. [...] Din redacția Noii Reviste Române Adrian Maniu a trecut peste drum, la Flacăra, prăvălia literară cu clientelă și tiraj popular, unde, spre uimirea noastră, scrisul lui deveni și el, din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plina maturitate a talentului lui, apărute În Ideea Europeană, În Convorbiri literare, În Gân direa și În Cuvântul liber, precum Cetate de Argint și cele fără titlu, numai cu o numerotație de cifre romane. Schimba totdeauna vorba!... Sta singuratec și tăcut În cortul lui sfânt, cortul biblic „al desco peririi“ cu nourul Domnului veghind deasupra și nelăsând pe nimeni să intre... [...] Emanoil Bucuța a Început să scrie În Ideea Europeană sub o rubrică proprie, „Carnetul unui drumeț“, care nu depășea o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai pe urma miracolului literar pomenit - roade neașteptate și pulsând din plin În paginile cu descrieri de călătorie prin Ba nat, Țara Făgărașului, Țara Bârsei, Țara Cibinului și a Crișului (Ideea Europeană, Viața Românească și Cugetul românesc, 1922-1923); sau adunate tăcut și pentru sine, cu amănunțimi de cercetător pasionat și avizat, În carnete de drum Înțesate cu notări pitorești și competente, culese cu migală prin toată lumea de acolo, printre târgoveți și gospodari de toată mâna, printre tineri și unchieși cu ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică totdeodată, mă pot mărturisi Înaintea dumneavoastră că stomacul, ficații și rinichii mei n-au avut să se plângă cu nimic, abia simțindu-le prezența lor tăcută și laborioasă, cum le este de datorie. La fel, Îmi spu nea deunăzi altul de același soi rău ca mine, prietenul Ioanițiu de la „Cartea Românească“, la cei 73 de ani ai lui Închinați mâncării și băuturii. Dar mâncarea bună și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
galantonomiei și a bacșișurilor, ignorată În lumea reținută și socotită a Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile pentru rătăciri și visări romanțioase sub umbra tăcută a vechilor ziduri inundate de clarul nopților cu lună, sub freamătul codrilor bă trâni de primprejur etc. etc., dar mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
masculii; trăia numai cu taina ei, de va fi avut-o. Ne am dus apoi, Petre Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a stat Între noi, toți Îmbrăcați și tăcuți, de-a curmezișul patului ei profesional, fără a-i putea scoate un cuvânt sau un zâmbet. ÎNTÂMPLAREA - CEL MAI BUN DASCĂL AL NOSTRU - M A adus să cunosc ultima Înfățișare a ultimelor bordele bucureștene, până În ziua desființării lor: 3 martie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zilnice și obligatorii. Dar oarecare indicii și mărturii (șerban Cioculescu Încă spune că a văzut pe una acoperind icoana din perete când și-adu cea un client În odaia ei) m-au convins că va fi existând totuși, În umbra tăcută a dimineților lor târzii și fără altă Întrebuințare decât somnul (somnul cel rău, abrutizant și nereparator, din plină zi), un gând furișat peste perna lor mult căznită și care va fi semănând uneori cu cel creștinesc, cu ceva, adică, amintind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu geam clar, nevopsit, cum sunt alea de jos, o s-o vedem goală-goluță... Am avut curaj, ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui prieten. Apoi s-a lămurit. Era vorba despre situația din țară, despre regimul comunist care face un rău enorm. Stelian și-a dat drumul într-un discurs înflăcărat, aducând tot soiul de date și de argumente convingătoare. Monica asculta tăcută, atentă, cu ochii larg deschiși: lăsa impresia că este familiarizată cu asemenea idei. Chiar și Stan arăta a nu fi străin de părerile acestea virulent critice. Pentru Victor, spusele lui Stelian cântăreau foarte greu: recunoștea în ele propriile nemulțumiri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aici? a șuierat printre dinți Fanache prevăzând ce are să se întâmple. Și tot el și-a răspuns în gând: Doamna, doamna Cameniță l-a invitat... Ea cu blestemații ei de pantofi e de vină! Domn Tomiță a rămas câteva secunde tăcut, parcă rătăcit, neștiind ce e cu el acolo, apoi a apucat microfonul și a rostit limpede, tunător: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de regrete a nenorocirii. Aceștia l-au întrebat pe Vlad, mai degrabă convențional, formal, cum îi mai merge cu literatura și fratele meu mai mare, care până atunci se silise fără cine știe ce succes să joace rolul celui îndurerat, să stea tăcut și mohorât, s-a însuflețit deodată. A pus în răspuns mai mult patos decât se cuvenea, exagerat de mult, suspect de mult patos pentru situația dată: le-a povestit (și vorbea precipitat, prea tare, iar ochii îi străluceau...) despre activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se năruie. Doctorița, obișnuită să vindece oameni, căuta disperată un tratament pentru tata, căuta să-l smulgă din tristețea lui tăcută și să-l întoarcă la ea, întremat, gata s-o iubească amețitor, ca la început. Irina n-a găsit panaceul visat. În schimb, însănătoșirea tatei s-a produs altfel. Nu era însănătoșirea așteptată de ea, dar era o însănătoșire. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau o fi fost cel de pe malul Dunării, sau o fi fost altul, dar oricum semăna ca două picături de apă cu ăla. Îngerul a venit înspre el tăcut și zâmbitor. L-a bătut pe umăr. S-a așezat și el pe trepte, alături. Cât era tovarășul Cameniță de zdrahon, pe lângă înger părea firav, juma de om, ce juma, pitic: îngerul era imens și era făcut din lumină. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de persoana îngerului și n-a mai îndrăznit să deschidă gura. Îngerul și-a terminat țigara, s-a ridicat, l-a bătut iar pe umăr și a plecat așa cum venise, tăcut și zâmbitor. Din noaptea aceea, vreme de câțiva ani vizitele îngerului nu s-au mai repetat. Deși îngerul îi provocase o stare de frică, de nesiguranță cum nu mai simțise el vreodată, tovarășul Cameniță a ajuns curând să-și dorească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a continuat. Se petrecea cu o încetineală de melc, dar era ceva neîntrerupt și ireversibil. Tot ce făcea pentru „a transpune în viață“ linia partidului făcea în silă, de mântuială, făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sub ea decât niște gândaci. Așa a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta?“. „Fuse și se duse - a răspuns cu un oftat discret domnul Mișu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alte lumi. Ai lui credeau că elevul cuminte, care nu scotea o vorbă, care, cum venea de la școală, mânca și se încuia la el în cameră, era tot acel Codin Antonescu pe care-l știau de când se născuse, în vreme ce școlarul tăcut și cu toate lecțiile făcute din a VIII-a C călătorea în niște lumi minunate, în cele trei volume din Jean Cristophe, în cele două volume din Pe Donul liniștit, în tomurile de sute de pagini pe care, în afară de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a activat, prin seriozitate și profesionalism, s-a impus că o personalitate puternică, neimplicata politic, cu mare influență asupra elevilor și a colegilor de muncă. A dobândit un prestigiu deosebit în urmă prestațiilor sale la catedră. Era tipul intelectualului studios, tăcut și introvertit, cititor pasionat. Nivelul de cultură la care ajunsese era unul deosebit de ridicat, rar întâlnit la contemporanii noștri. A predat, în decursul timpului: limba română, germană și franceză, dar se știe că mai vorbea și alte limbi. La promatia
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
doar aducîndu-și contribuția. Aici e deja format stilul lui Che, cu prea puține stîngăcii sau ezitări. Anii Îl vor lustrui, așa cum el Însuși și-a lustruit voința cu plăcerea artistului, Însă nu cu cea a meșteșugarului de cuvinte: o timiditate tăcută l-a făcut să nu stăruie prea mult, ci să Împingă cuvintele mai departe, spre poezia imaginii pure, pe care simpla sa atingere a transformat-o În realitate. Cercul său „Eu - lucrul-din-mine“ (I - it-in-me) se deschide și se Închide fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante, și se vedea că liderul nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea și tonul lui Fidel, scena ne apare tăcută, ca și cînd ar fi fost văzută din depărtare. În aceste Însemnări de călătorie, o liniște similară Învăluie cîteva episoade donquijotești sau chaplinești - cum ar fi deja aminititul furt al vinului, urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
gîndindu-se melancolic la bere, iar celălalt la sendvișurile pierdute. Am găsit un alt camion pe care să-l luăm, călătorind Împreună cu cîțiva tineri din Lima. Pe parcursul Întregii călătorii, au Încercat să ne arate cît de grozavi sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care le-au suportat batjocura și nu au dat nici un semn cum că i-ar deranja. La Început ne-am uitat În altă parte, nu i-am băgat În seamă, dar după cîteva ore călătoria plictisitoare de-a lungul cîmpiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]