8,025 matches
-
scormonit pământul cu talpa ghetei. Era tare și pe alocuri înghețat. Zăpada nu se topise lângă Zid. Acolo nu bătea lumina soarelui. După câteva minute au ieșit din cabană. Paznicul traversă terenul cu pași mari, lăsând urme cu țintele de pe tălpi în pământul înghețat. Umbra venea încet în urma lui. Nu mi se părea chiar atât de sănătoasă pe cât lăsase el să se înțeleagă. Era trasă la față. Nu i se vedeau decât ochii și barba. Presupun că vreți să vă las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la capăt cu ritualul despărțirii. Paznicul a încuiat portița cu cheia și s-a retras în gheretă. Eu și Umbra ne-am uitat după el. Imediat după aceea, Umbra s-a așezat lângă mine. Eu continuam să scormonesc pământul cu talpa ghetelor. Umbra purta un pulover grosolan, pantaloni de lucru și ghetele pe care i le procurasem eu. — Ești sănătoasă? am întrebat-o. — Nu prea am cum să fiu, răspunse ea. E îngrozitor de frig și mâncarea e foarte proastă. — Am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când am întors puțin capul spre stânga, fără să vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dealul. Poate ar fi mai bine să nu te duci azi la bibliotecă. — Nu-mi permit să pierd nici o zi. Colonelul a clătinat din cap, a ieșit afară și s-a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sosiți din București , (identitățile exacte le știa numai Casian , n.n.) . Erau foarte instruți . Unul susținea că - i doctor în filosofie . Era căpitan . Mi-am dat seama că-l studiase pe Heidegger, ceea ce nu l-a împiedicat să mă bată la tălpi cu bastonul de cauciuc . După Revoluție l-am văzut în București , vesel , bine îmbrăcat”etc . (Acesta nu e un text furnizat de Fănică !) N. n. - Prea multe mici miracole , domnilor și prea mult diletantism în administrarea lor . Mă încearcă îndoiala , că
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
sânge pișcând-o de buci să clameze în gura mare ceva despre Piața Unirii . Pag. 132 , 140 - Casian Maria Spiridon : “Pe 18 decembrie a fost luat din nou , pe la zece dimineața . Iar interogatorii , iar declarații . A luat prima bătaie . La tălpi și pe spinare cu bastoanele . A doua zi a fost arestat . A fost îmbrăcat în zeghe și i s-a dat numărul 31, (așa , fără o sentință juridiară, domnule Spiridon? Ne credeți copii?) . De-acum numărul 31 avea o viață
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
așa , fără o sentință juridiară, domnule Spiridon? Ne credeți copii?) . De-acum numărul 31 avea o viață simplă de tot : dădea o declarație în prima repriză . In a doua repriză era bătut în mod barbar . Unul îi dădea bastoane la tălpi , altul îl pocnea cu bastonul pe spinare , iar după aceea îi TRĂGEAU PUMNI ÎN CHELIE. (Sensibila praznaglavă !) (Încântător , absolut încântător , fascinant ! O revărsare agreabilă de poezie existențială, dacă nu cumva ne găsim în fața unui caz de mazochism temperamental) După o
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
contondente, asta pe timpul lui Dej. Mi-a cerut să urc pe scaun . M-am urcat . A început să urle : nu așa , în genunchi pe scaun . M-am conformat dar nu pricepeam care-i scopul ... A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în șir , până obosea , îl auzeam cum GÂFÂIE . Am obiceiul când mă doare ceva , (presupun, o înțepătură de țânțar , n.n.) NU SCOT NICI UN SUNET SĂ NU URLU . Mă bătea și eu nu spuneam nimic, îmi mai scăpa
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
efectiv. Nu știau cum să mă dea afară și eu și colegii mei am fost rugați să ieșim mai repede . Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr; tumefiați, cu tălpile ca niște anvelope de trabant; punctați corporal cu echimoze, ochi cianotici, numai buni de ieșit pe stradă spre groaza trecătorilor. Chiar în situația unicat, profesorul George Pruteanu l-a invitat în modestul fiat doar pe Casian . Și culmea, acesta și-
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
850 și am coborât până la Consiliul Popular, etc “ N.n. Un cunoscut reporter ieșean, într-un articol publicat în ziarul “Monitorul”relatează cum l-a văzut pe Spiridon în ziua de 22 dec. treversând Piața Unirii, chinuindu-se la pas din cauza tălpilor umflate de bătaie. Eroul dlui Simirad susține altceva: a trecut pușcă prin Piață în mașina lui Geoge Pruteanu spre sediul pcr. Pag. 274 - (Savoarea se dilată). “Când coboram Copoul, m-am întâlnit cu actualul senator George Pruteanu, care rupea operele
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
o variantă a inspiratului romantic, care codifică ori conotează metaforic realul. Nu mai e nici măcar scriitor, ci scriptor, un înregistrator obiectiv al concretului fizic și existențial. Punctul de sus al acestei experiențe poetice este volumul Terapia muncii, după care, în Tălpile violete (1990), violența, sarcasmul, refuzul metaforei consacrate se atenuează, făcând loc, cu măsură, anecdotei și unor surprinzătoare note nostalgice, repede retrase, contrazise, negate și din nou ivite, într-o regie auctorială spectaculoasă, cu puternic impact emoțional. O bufniță tânără pe
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
1977; ed. București, 1982; Lumea fizică, Vârșeț, 1977; Terapia muncii, Pancevo, 1981; Starea de fapt, Pancevo, 1984; ed. Cluj-Napoca, 1986; O bufniță tânără pe patul morții, Novi Sad, 1988; ed. București, 1998; Memoria asasină, pref. Srba Ignjatović, Novi Sad, 1989; Tălpile violete, Novi Sad, 1990; Poeme, pref. Al. Cistelecan, București, 1993; Discurs asupra Struțocămilei, București, 1995; Cincizeci de romane și alte utopii - Fifty Novels and Other Utopias, ed. bilingvă, pref. Cornel Ungureanu, tr. Andrei Bantaș și Richard Collins, București, 1996; Iepurele
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
să suferi./ Ar fi trebuit să te-nspăimânt./ Dar nu-s Dumnezeu -Pedepsitorul/ - ci doar opera lui de pământ” (Romanță). Jocul e interzis, sentimentul de izolare și singurătate, suferința inutilă impun substituiri simbolice din ce în ce mai halucinant-coșmarești: „Pietricica spaimei/ mi-a intrat în talpă./ Șchioapăt tot mai tare/ prin această lume./ Cui să-i fie milă/ de-o cămilă șchioapă,/ chiar dacă deșertul/ n-are pic de apă?” Livrescul, sursă esențială de inspirație, filtru al trăirilor, nu sugrumă însă spontaneitatea și capacitatea asociativă. Perceperea lumii
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
iluminist mod cu putință, un cetățean al propriei lumi, prețuind mai mult libertatea decât societatea celor lipsiți de libertate. Termenii prin care se detașează de orice apartenență sunt categorici și acuză tirania: el poftește "nici supt unghia Vulturului, nici supt talpa Leului a să supune, și nici în aer, nici pre pământ a lăcui" (s.m.)27. Prin urmare, alege să fie independent, chiar dacă prețul este izolarea, viața dusă la adăpostul tenebrelor: "Deci cât pentru alégerea locului lăcașului mieu ar fi, aceasta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
munca, un oarecare sergent major Amariei. Amariei era cel care dădea dispoziții ce anume să se facă cu cei care încălcau regulile, în afara comandantului, că era posibil să nu fi fost comandantul acolo. Pentru treaba asta am fost bătut la tălpi până mi-au crescut tălpile un centimetru jumate, doi. Mergeai ca pe niște arcuri de bureți, că te înțepau tălpile când pășeai. Mergeai ca și cum n-ai fi fost din lumea asta; în fine, este un sentiment pe care nu ai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Amariei. Amariei era cel care dădea dispoziții ce anume să se facă cu cei care încălcau regulile, în afara comandantului, că era posibil să nu fi fost comandantul acolo. Pentru treaba asta am fost bătut la tălpi până mi-au crescut tălpile un centimetru jumate, doi. Mergeai ca pe niște arcuri de bureți, că te înțepau tălpile când pășeai. Mergeai ca și cum n-ai fi fost din lumea asta; în fine, este un sentiment pe care nu ai cum să-l exprimi. După
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
încălcau regulile, în afara comandantului, că era posibil să nu fi fost comandantul acolo. Pentru treaba asta am fost bătut la tălpi până mi-au crescut tălpile un centimetru jumate, doi. Mergeai ca pe niște arcuri de bureți, că te înțepau tălpile când pășeai. Mergeai ca și cum n-ai fi fost din lumea asta; în fine, este un sentiment pe care nu ai cum să-l exprimi. După bătaie am fost băgat direct la izolare, fără mâncare, fără nimic. Deși nu întotdeauna îți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu avem dreptul s-o facem. De ce? Se ajunsese la un stadiu când nu se mai putea trece peste disperarea la care te aducea foamea. Să nu mănânci o zi, să nu mănânci două, să muncești, să fii bătut la tălpi... C. I.: Vă rog să continuați să povestiți și alte aspecte sau eventual întâmplări legate de hrană. S. Ț.: Spre exemplu, la Grindu apa era foarte sărată și ca să bei cafeaua aia pe care ți-o dădeau ei făcută cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cum te cheamă, pentru că nu avea control. Nu pentru că era el rău, că erau și unii răi. Am fost și eu bătut ca alții. Se întorcea scaunul, erai pus cu picioarele peste spătarul scaunului și un caraliu te bătea la tălpi cu un baston de cauciuc. Ți se umflau tălpile încât a doua zi, când ieșeai la lucru, credeai că mergi pe niște bureți care te înțeapă. Sau, după cum "am gustat", tot pentru neîndeplinirea normei, te băgau în camera aia de la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era el rău, că erau și unii răi. Am fost și eu bătut ca alții. Se întorcea scaunul, erai pus cu picioarele peste spătarul scaunului și un caraliu te bătea la tălpi cu un baston de cauciuc. Ți se umflau tălpile încât a doua zi, când ieșeai la lucru, credeai că mergi pe niște bureți care te înțeapă. Sau, după cum "am gustat", tot pentru neîndeplinirea normei, te băgau în camera aia de la poartă, te dezbrăcau de te lăsau cu spatele și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
jumătate. Eram nevoiți să păcălim gardienii că altfel nu supraviețuiai, era imposibil să-ți faci norma în condițiile acelea. C. I.: Ați trecut prin vreo bătaie cu cearșaful ud? S. Ț.: Am trecut și prin asta și prin bătaie la tălpi. C. I.: Cum se petrecea mai exact o astfel de pedeapsă? S. Ț.: La poartă era o cameră. Poarta era locul unde stăteau cei care conduceau lagărul și acolo era o cameră, îi ziceam "de tortură" că, de fapt, asta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
scotea la 1 kilogram și 100 de grame la vânzare. Diferența intra în buzunarul lui, dar și în al celor care-l protejau: directorii! Și făcea către mine: "Ești nebun, măi nea Spirule, mă nenorocești, rămân fără marfă! Nea Spirule, talpa gâștii!" C. I.: "Talpa gâștii" însemnând ce anume? S. Ț.: O să aflați. Replicam: "Măi, nea Ilie, matale ai văzut vreo gâscă într-un picior?" "Măi, nea Spirule, este mult!" "Nu-i mult! Dacă-i vorba de gâscă ea trebuie să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și 100 de grame la vânzare. Diferența intra în buzunarul lui, dar și în al celor care-l protejau: directorii! Și făcea către mine: "Ești nebun, măi nea Spirule, mă nenorocești, rămân fără marfă! Nea Spirule, talpa gâștii!" C. I.: "Talpa gâștii" însemnând ce anume? S. Ț.: O să aflați. Replicam: "Măi, nea Ilie, matale ai văzut vreo gâscă într-un picior?" "Măi, nea Spirule, este mult!" "Nu-i mult! Dacă-i vorba de gâscă ea trebuie să aibă două picioare!" Când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
însemnând ce anume? S. Ț.: O să aflați. Replicam: "Măi, nea Ilie, matale ai văzut vreo gâscă într-un picior?" "Măi, nea Spirule, este mult!" "Nu-i mult! Dacă-i vorba de gâscă ea trebuie să aibă două picioare!" Când spunea "talpa gâștii" asta însemna 5.000 de lei (arătându-mi palma cu degetele răsfirate), cinci falange. Și n-avea ce face. Ziceam: "La ora 5 sunt la matale, banii jos! Și vezi că am nevoie și de salam, carne, brânză!" Vânzătoarea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
l-a apucat un chef de vorbă, că probabil se plictisise stând acolo în post. Eu abia mai stăteam în picioare. Pantofii mei se țineau în șireturi și bombeuri, pânza din care erau făcuți era ferfeniță, mai ales acolo unde talpa piciorului se îndoaie atunci când calci. Am mers atâta distanță pe jos și am mers pe terenuri accidentate și puțin accesibile... În fine, agentul ăla de poliție, după ce m-a întrebat ce mai e prin România, ce se mai petrece, a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]