6,645 matches
-
tot ca a aceluia. Ne-ar face bine, deci, să ieșim din acest vis, să trecem peste această imagine de îndreptățit, imagine ce nu se lasă nicicum terfelită. Adeseori, Dumnezeu va fi permis ca păcatul să ne deschidă ochii: vreo trădare mai gravă ori vreun gest egoist vor fi contribuit la frângerea imaginii prea pozitive pe care ne-am făcut-o despre noi înșine». DE LA REFORMĂ LA REFORMATARE Cuvintele și imaginile părintelui Rondet sunt tăioase, sugestive și dinamice. Pe de-o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
alte cauze - nu tocmai clare și definibile, se întâmplă să ajungă, pe măsură ce înaintează pe cale, la concluzii diferite de cele inițiale ori la puncte de vedere diferite ce trebuie acceptate ca făcând parte din carismă și nu ca un fel de trădare. La douăzeci de ani se poate întâmpla să alegi clauzura și, tocmai datorită fidelității dinamice față de opțiunea despărțirii de lume, cu timpul, se poate ajunge la nașterea dorinței de a răspunde la apelul unei împărtășiri întru compasiune și mărturie. Tot
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru a exercita un soi de presiune spiritualistă care să întărească nevoia de autostimă în consacrați, periclitând, astfel, autostima și autonomia spirituală și existențială a laicilor. Există un nivel de intimitate ce nu poate fi comunicat, altfel se ajunge la trădarea legământului ce există înlăuntrul comunității sau a altor legăminte, precum cel de căsătorie. Există pericolul ca laicii să se amăgească că pot trăi experiențe care nu aparțin stării lor de viață, dar și ca persoanele consacrate să se ocupe de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
serviciilor de informații, sunt obligați să răspundă În fața reprezentanților aleși despre modul În care gestionează puterea și Își Îndeplinesc atribuțiile, trebuind să răspundă criticilor și cerințelor adresate. Guvernarea, inclusiv serviciile de informații, trebuie să accepte responsabilitatea pentru eșec, incompetență sau trădare. Dar cum este mai bine obținută, În practică, responsabilizarea serviciilor de informații Într-o democrație liberală și ce actori ar trebui să fie implicați În acest proces? Cu toate că secretizarea este o condiție necesară a muncii serviciilor de informații, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
această cultură. Străinii sînt mult mai corecți în aprecierea trecutului nostru față de românașii puși să umble cu șoalda prin istoria neamului. Indoeuropenismul este bun doar pentru cei care refuză să accepte realitatea probelor arheologice și lingvistice, făcîndu-și din minciună și trădarea de neam și țară adevăruri de necontestat. Că lucrurile stau așa, le servesc latiniștilor un exemplu năucitor. Pe internet există site-ul www:proel.org unde niște spanioli șugubeți de la Universitățile din Madrid și Leon și de la Institutul de lingvistică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de istorii latine Dio Cassius) care a ales să se sinucidă decît să fie circar la Roma. Blestemul istoriei ne-a făcut să avem circarii noștri și chiar foarte mulți la noi acasă, care se țin numai de făcături și trădări de neam și țară. Cine nu vrea să gîndească însemnă că nu are cu ce să gîndească și pentru o ase-menea meteahnă nu va fi pus în obezi sau trimis la ocnă. Iar pe cei cu scaun la cap îi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
elementelor ce aparțin celor două, într-o societate sau o cultură dată. De aceea, tratarea separată a acestora are doar o logică explicativă, altfel putând părea un demers artificial. Termenul de tradiție cu sensul originar de transmitere, transfer, dar și trădare este utilizat în multiple sensuri. Sensul de bază este cel de transmitere (provenind de la latinescul trans dare). Amintesc aici doar câteva dintre cele mai relevante pentru scopul studiului de față. În accepțiunea cea mai largă, tradiția se referă la acele
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns de urgia Craioveștilor la conacul „fratelui său de cruce” Dumitru Iacșici, și sora acestuia, Mila. Înșelăciunea și trădarea justifică uciderea lui Mihnea de către încrâncenatul frate al Milei, ca și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu Vodă, eșuează, însă tribulațiile sufletești ale Milei, între iubire și ură, asigură acțiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
sau sistem de putere, intelectualul a lovit în propria sa legitimitate. Pentru secolul trecut, tentația politică se produce în preajma anilor '30, din nevoia de acțiune, pe fondul unei nemulțumiri progresive față de transformările postbelice ale Europei. În termenii lui Julien Benda, "trădarea cărturarilor" se desprinde din consecințele modernității ce transformă intelectualul în "cetățean obedient", obligat să se preocupe și de treburile lumești 9. Se resimțea de fapt nevoia unei schimbări în structura socială a intelectualilor. Modelul "cărturarului boem" devenise desuet și tenta
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe care Eliade încă o clama la 1935 - era transpusă în interbelic în condiție a intelectualului autentic, iar neasumarea acestui statut de către cărturari îl determina pe tânărul filosof să considere că în România nici nu se poate vorbi de o "trădare a clericilor, căci nu avem ce trăda"35. Contrastul între intelectualul adevărat, evadat din conformism și echilibru și cel tipic societății românești, lipsit de o viață interioară cu trăiri intense, este redat în manieră exaltată și de Emil Cioran care
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
51. Celelalte voci, dimpotrivă, condamnă la unison tentația faimei pentru care intelectualii aleg calea exodului. Încercarea de afirmare prin pătrunderea în "mrejele" capitalei nu este receptată ca un semn de maturitate culturală. Din contră, abandonarea localului apare ca o "permanentă trădare" față de provincia pe care intelectualii "n-o mai doresc, n-o mai iubesc, n-o mai ajută" (Eugen Cialîc). Un alt respondent, prof. Dan Smântânescu, accentuează faptul că provincia ar trebui să-și păstreze individualitatea, "atmosfera nepervertită", "viața liniștită și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
București, 1991. Bădărău, G., Modernismul interbelic, Editura Institutul European, Iași, 2005. Bârsănescu, Ștefan, Politica culturii, ediția a 2-a, Editura Polirom, Iași, 2003. Bejenaru, Ionel, "Interviu luat botoșăneanului de origine Eugen G. Neculau", Acta Moldaviae Septentrionalis, VII-VIII, 2008-2009. Benda, Julien, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 2007. Bourdieu, Pierre, Economia bunurilor simbolice, Editura Meridiane, București, 1986. Bourdieu, Pierre, Jean-Claude Passeron, Reproduction in Education, Society and Culture, Sage Publications, Londra, 1977. Bourdieu, Pierre, The Field of Cultural Production. Essays on Art and Literature
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
proveniență preponderentă chiar din clasele "poziției de jos". 7 Karl Mannheim, Ideology and Utopia, Routledge & Kegan Paul Ltd., Londra, 1954, p. 138. 8 Sorin Antohi, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 48. 9 Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 2007, p. 146. 10 Ibidem, p. 149. 11 Ibidem, p. 153. 12 Pierre Bourdieu, The Field of Cultural Production. Essays on Art and Literature, Columbia University Press, 1993, pp. 112-113. 13 Lewis Coser, Oameni ai ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe să funcționeze. Vedem în imagini un discurs în care oamenii, obiectele și întâmplările lor povestesc despre lucruri din cele mai nebănuite. Un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pentru el la același nivel. Prețul ce tre-buie plătit: organizarea, planificarea, programarea, controlul sînt concepute ca orientări pozitiviste. Dacă, după anumiți cercetători, știința văzută ca fiind o parte integrantă a sistemului de pro-ducție constituie o schimbare ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor dobîndi savanții apropiați de politicieni le va permite să orienteze deciziile. Robert Buron și Jacques Robin, primii doi fondatori ai grupului, își exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
era plină de aluzii și comentarii la diversele evenimente și luări de poziție politice, astfel încît, putem urmări în antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a lungul bulevardului Binhai fațadele răsăreau într-o lungă frescă de scîntei multicolore. Îndepărtarea relativă a cerului și a mării conferea orașului un amestec de forță supranaturală și de volatilitate. Amar ca berea (Guiness) e glonțul patriei... Ce gust are trădarea? Și în raport cu ce o definim? Judecata însăși nu este, oare, un partipri condamnabil? Sorj Chalandon este laureatul Marelui Premiu pentru Roman al Academiei franceze în 2011, pentru Retour à Killybegs / Întoarcerea la Killybegs (Grasset). Fost mare reporter pentru "Libération", condei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
singura capabilă să redea nerostibilul. Episodul ce constituie substanța narativă a celor două romane este real, unul din multele momente tragice care au marcat deceniile de război civil dintre protestanții irlandezi, fideli coroanei britanice, și republicanii catolici din Irlanda de Nord. Cauzele trădării lui Denis Donaldson, prietenul lui Sorj Chalandon, ca și contextul asasinării sale (a fost împușcat în cap, în 2006, act revendicat abia trei ani mai tîrziu de Real IRA) rămîn în mare măsură misterioase, ceea ce a stimulat vîna romanescă a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
șantaj, facilitat de o situație financiară inconfortabilă a na ționalistului irlandez, sau de o relație extraconjugală. Cert e că Chalandon oferă o versiune mai romantică și mai tragică a vieții și sfîrșitului prietenului său, care nu îi justifică sau legitimează trădarea, dar cel puțin îi conferă o dimensiune general umană, mai ușor acceptabilă. Oricum, o posibilitate de răscumpărare teoretică prin ochii îndeobște voyeuriști ai cititorilor însetați de aroma amară ca berea Guiness a unui suflet plin de umbre. Deși armistițiul din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cîntecul soldatului)... Dacă Trădătorul meu punea accentul pe suferința și furia resimțite de Antoine francezul, Întoarcerea la Killybegs e focalizată pe Tyrone irlandezul, care-și povestește copilăria mizeră, loviturile tatălui, bombele nemțești, gloanțele englezești, umilirile, privațiunile, teroarea, violența extremă... apoi, trădarea. Capcana fără scăpare în care l-au prins englezii, banii murdari, dar care îi ajutau familia să supraviețuiască, fraternitatea pîngărită, prietenii înstrăinați. O viață fără liniște, fără somn, fără gust, fără nimic, alături de o soție și un fiu care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fără somn, fără gust, fără nimic, alături de o soție și un fiu care nu au habar de nimic. Își povestește cerul gri și ploaia nesfîrșită, țara rănită și subit ostilă, dar, mai presus de orice, își înmoaie degetul în propria trădare, în spaima sa de trădător, în singurătatea și deruta sa. Iar Antoine îl însoțește în această călătorie la capătul nopții. În romanul precedent, cititorul era îndemnat să împărtășească durerea celui trădat. Acum, i se cere ceva mult mai grav, să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu e o lecție de viață, ci o tentativă de a descîlci complicatul mecanism al trădării și sincerității, al renunțării și al compromisurilor. Și probabil că fiecare din noi, confruntat cu sine, știe la ce se referă. Acum că totul a fost descoperit, vor vorbi ei în locul meu. IRA, britanicii, familia mea, cunoscuții mei, jurnaliști pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
măiestriei psihologico-narative fiind atins în figura misterioasă a lui Carmen. Închizi cartea fără să te fi dumirit în privința enigmaticelor trăiri ale acestei soții mult iubite și iubitoare, dar care nu suportă, de fapt, plecarea lui Andi, consi derînd-o, cumva, o trădare, o lașitate, găsindu-și consolarea în bra țele unui prieten, acceptînd apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și, pînă la urmă, imprevi zibilitatea naturii umane în fața unor situații limită sunt abil încon deiate și discret luminate de autor, fără a le forța intimitatea, fără a încerca, omniscient, o analiză completă a tuturor unghiurilor și fațe telor iubirii, trădării, regretelor. Ceva, undeva se pierde pe drum. Dragostea alchimică și nebunatică a începutului lasă loc, treptat, inevitabilelor griji și preocupări cotidiene, de o acuitate imposibil de ignorat, cum o știu toți cei care au trăit acele timpuri. E o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cultura sunt răspunsuri la elemente mai înalte ale sufletului uman și, ca atare, ele nu pot fi cumpărate și vândute precum roșiile sau nasturii de la cămașă. A lăsa arta pe seama pieței este ca și cum s-ar lăsa religia pe seama pieței, o trădare a demnității inerente a artei, ca și a religiei. Mai mult, pe măsură ce arta și cultura sunt deschise din ce în ce mai mult concurenței pe piețele internaționale, rezultatul este devalorizarea acestora, pe măsură ce formele tradiționale sunt abandonate pentru urmărirea preaputernicului dolar sau euro. Cea mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]