6,746 matches
-
și mi-a dat un frate vitreg. Frate vitreg, dar mai bun ca fratele de sânge. Dar acum e pe front; pe front, în Rusia. Se întrerupse iar și tresări: Ce s-aude, Marine? Ascultam și eu nedumerit. - Astea-s tunuri, spusei. Dar nu sânt tunuri românești, și parcă nici nemțești n-ar fi. Seamănă cu brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea Dumnezeu. Dar să ții bine minte rochia, adăugă. Intrai după ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frate vitreg. Frate vitreg, dar mai bun ca fratele de sânge. Dar acum e pe front; pe front, în Rusia. Se întrerupse iar și tresări: Ce s-aude, Marine? Ascultam și eu nedumerit. - Astea-s tunuri, spusei. Dar nu sânt tunuri românești, și parcă nici nemțești n-ar fi. Seamănă cu brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea Dumnezeu. Dar să ții bine minte rochia, adăugă. Intrai după ea în odaie și mă oprii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-am adus aminte că n-am vorbit de comoară. Șovăiam; nu știam dacă e bine să mă întorc. Rezemat de singurul camion care mai rămăsese, von Balthasar mă privea lung. Dar parcă nu m-ar fi văzut. - Astea-s tunuri rusești, mi-am spus apropiindu-mă. Nu se auzeau până adineaori. Continua să mă privească, uitîndu-se în gol. - Păcat de șosea, adăugai. De-abia o reparaserăm... Dar văzând că nu-mi răspunde, am ridicat din umeri și m-am depărtat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște tanchiști buni. Și dac-am avea niște tancuri puțin mai rapide, tunurile nu ne-ar face atîtea probleme cîte ne fac acum, cînd n-avem mobilitate. Și, ascultă la mine, Hank, nu-s ceea ce credeam noi c-o să fie. Mai ții minte cînd toată lumea zicea: „Ah, numai dac-am avea tancuri“? — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ele. Uneori nici nu se mai desfășoară pe flancuri. *** — Știu. Dar, vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În crescendo al obuzelor care veneau spre noi și, trecînd pe deasupra capetelor noastre, se duceau mai departe. Ca de obicei, artileria era cam slabă. Nu erau decît patru baterii acolo, cînd de fapt ar fi trebuit să fie patruzeci, și tunurile nu trăgeau decît cîte două deodată. Atacul eșuă Înainte să ajungem noi jos. — SÎnteți ruși? mă-ntrebă un soldat spaniol. — Nu, americani. Ai cumva niște apă? — Da, tovarășe. Îmi Întinse o ploscă din piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uiți atâta la el?” „Măi, aista îi Jănel, un flăcău din sat de la mine. Așteaptă, să văd dacă mai suflă.” S-o aplecat și o pus urechea pe pieptul lui...O stat așa preț de o minută, și, printre bătăile tunului, o auzit și bătăile slabe ale inimii lui nenea Jănel... „Trăiește! Hai să-l ducem la postul de prim-ajutor, poate îl salvează!...” Uite așa o ajuns nenea Jănel la spital... O stat în spital multă vreme, fără să știe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu mai aveau ce pierde. Fu avansat de la gradul de plutonier T. R. la cel de sublocotenent de rezervă. În primăvara lui 1940 ajunse la Vaslui, la Școala de tunuri antitanc, iar în scurt timp i se încredință comanda Companiei a 9-a, Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gradul de plutonier T. R. la cel de sublocotenent de rezervă. În primăvara lui 1940 ajunse la Vaslui, la Școala de tunuri antitanc, iar în scurt timp i se încredință comanda Companiei a 9-a, Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar, la început îl încântase și-i produse o insomnie prelungită, la capătul căreia încântarea se stinsese, transformându-se într-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
responsabilitatea atâtor oameni, cu siguranță va face față! Sentimentul de încredere în sine îl ajută când primi întâia misiune din timpul celui de-al doilea război mondial, apărarea unei zone a râului Nistru. Pentru a o îndeplini, trebuia să îmbarce tunurile în tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în biroul lui, nu stătu o clipă locului, se mișca tot timpul, parcă numărând cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon cher, mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător pe deasupra, că nu?! “ - Sigur că da! A doua zi, la ora 4 se prezentă la comandant conform înțelegerii, să meargă împreună în recunoaștere, pentru instalarea pe poziții a tunurilor. Astfel se familiariză cu zona, în final urmând să găsească un loc bine camuflat, stabil și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se opriră la o popotă, apoi iar încălecară, continuând cercetările. Până pe înserat stabiliseră amplasamentele a două tunuri, urmând ca a doua zi, tot la ora 4 să-și reia căutările. Îl însoți pe comandant, fără a coborî de pe cal, până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea zilei, reveni la locul cantonamentului. Când descălecă, din cauza poziției în care stătuse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mal al râului Nistru, o tufă. Verdele intens îl duse cu gândul la grădina copilăriei, la câmpul de experiențe de la Școala Normală. Numai că lângă tufă era o movilă, pe care, o eventuală primă lovitură a celui de-al treilea tun, trebuia s-o distrugă, acolo fiind o cazemată. Amplasamentele urmau să asigure, în cel mai scurt timp, focul concentrat asupra cazematei, a cel puțin încă unui tun. Amplasarea celei de-a patra guri de foc fu simplă. Pentru a putea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o movilă, pe care, o eventuală primă lovitură a celui de-al treilea tun, trebuia s-o distrugă, acolo fiind o cazemată. Amplasamentele urmau să asigure, în cel mai scurt timp, focul concentrat asupra cazematei, a cel puțin încă unui tun. Amplasarea celei de-a patra guri de foc fu simplă. Pentru a putea face operativ armamentul greu, amenajă un depozit de muniție într-o clădire părăsită, undeva mai în spate. Conform principiilor militare, ordonă soldaților ca-n timpul cât nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de foc fu simplă. Pentru a putea face operativ armamentul greu, amenajă un depozit de muniție într-o clădire părăsită, undeva mai în spate. Conform principiilor militare, ordonă soldaților ca-n timpul cât nu făceau instrucție, să sape amplasamentele pentru tunuri, și gropile individuale, pentru protecția proprie. Întâmplător, unul dintre soldații companiei, Vasile Tofan, era fiul nașului său, cel care-n copilărie îi trăsese mâna sărită din cot, pe când voia să prindă o pupăză. Față de ceilalți, părea mai dezghețat, făcuse trei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
război zvonurile circulând rapid, găsi printre ei neliniște, îngrijorare și teamă. Când se lumina de zi, de la postul de comandă observă schimbarea: din locul arătat de colonel peste Nistru, movilița de lângă tufă dispăruse, în locul ei apărând o țeavă lungă de tun. Trebuia, obligatoriu, să se retragă de pe poziții. Precipitat, merse iar la postul de comandă al Comandamentul Grupării Tactice de Nord, solicitând cai pentru transportul tunurilor și a muniției, pregătind eventuala retragere spre vest. Răspunsul primit îl dezarmă, prevestind parcă ceea ce
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de colonel peste Nistru, movilița de lângă tufă dispăruse, în locul ei apărând o țeavă lungă de tun. Trebuia, obligatoriu, să se retragă de pe poziții. Precipitat, merse iar la postul de comandă al Comandamentul Grupării Tactice de Nord, solicitând cai pentru transportul tunurilor și a muniției, pregătind eventuala retragere spre vest. Răspunsul primit îl dezarmă, prevestind parcă ceea ce avea să urmeze. Nu mai erau cai, iar cei care fuseseră, deja fuseseră utilizați la maximum. Stărui, explicându-i colonelului că tunurile abandonate ar putea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cai pentru transportul tunurilor și a muniției, pregătind eventuala retragere spre vest. Răspunsul primit îl dezarmă, prevestind parcă ceea ce avea să urmeze. Nu mai erau cai, iar cei care fuseseră, deja fuseseră utilizați la maximum. Stărui, explicându-i colonelului că tunurile abandonate ar putea fi folosite mai târziu de adversari, împotriva lor. Asta, dacă rămâneau pe poziție. - Domnule sublocotenent, îți înțeleg supărarea, dar nu ești singurul în situația asta! Știi că și nordul Bucovinei a intrat în componența statului sovietic? Caii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
colonelul, dispărut după aceea suspect de rapid, însă conform ordinelor date de superiori. Soldații de la Comandamentul Grupării Tactice de Nord erau pregătiți să plece, el se frământa așteptând... nu se știa cât! Caii sosiră târziu, abia pe-nserat reușind să ia tunurile de pe poziții. Mulțumit cât se putea, având în vedere contextul, ieși cu unitatea la șosea, atașându-se la o coloană lungă de ostași. Trecu și prin satul Vadu’ lui Vodă, aproape de malul Nistrului, unde locuia fratele său mai mare. Cum
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
îi așteptau cuvântul, nu comanda. - Care vreți, urmați-mă. Știu că toți sunteți basarabeni, care vreți întoarceți-vă acasă! Rămaseră cu el o bună parte dintre soldați. Nemaiavând oameni suficienți, fu nevoit să deshame caii, și adevărat dezastru, să abandoneze tunurile. Îl îngrozeau posibilele consecințe, dar n-avea de ales. Caii mai buni îi înhămă la furgon și, împreună cu oamenii rămași merse spre podul de peste Prut. Trecând pe lângă satele de baștină, câțiva soldați, în ciuda așteptărilor și-a celor declarate mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ceva. Ești tras la față, cred că și flămând, ai nevoie de odihnă. Mai târziu, vom găsi și-o mașină să te ducă acasă. Judeca rapid: “Comandanții m-au lăsat de izbeliște, ostașii mei s-au dus pe la casele lor, tunurile le-am abandonat de nevoie. Aici aș putea- o lua de la capăt, să încep o viață nouă.’’ Imediat, parcă revăzu chipul directorului H., își aminti laboratoarele și clădirea Școlii Normale, se revăzu în fața comisiei de examinare care-l declarase al
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Aveți grijă de armament? “ Sigur că da, cu caii confiscați, fără oameni, nu?! - Da, domnule sublocotenent, și cu armele călcate de tancuri! - Până la urmă, așa-i la război, mai ales cu această nenorocită de retragere pripită. Îi trecură prin fața ochilor tunurile pe care fusese obligat să le abandoneze, furgonul și lăzile pline. A doua oară în ultimele 24 de ore, răsuflă ușurat, când aproape de podul de la Albița, întâlni o unitate de ostași români care se odihneau de-o parte și de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se prezentă la comandant, colonelul Cernătescu, cu justificările firești. - Domnule colonel, m-am prezentat cu un singur soldat. - Dar, domnule sublocotenent, (colonelul răsfoia un dosar adus de aghiotant, chiar când fusese anunțată sosirea basarabenilor), ai avut 80 de oameni, patru tunuri, cai și un furgon! - Cu un singur soldat, cu doi cai (cât pe ce să- i pierd și pe ei), n-aveam cum aduce în țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
aghiotant, chiar când fusese anunțată sosirea basarabenilor), ai avut 80 de oameni, patru tunuri, cai și un furgon! - Cu un singur soldat, cu doi cai (cât pe ce să- i pierd și pe ei), n-aveam cum aduce în țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]