7,731 matches
-
pot depune la oricare unitate CEC din județe și din municipiul București, pentru contul numărul 2000, prin completarea unui vărsământ. Pentru sumele depuse, CEC eliberează chitanțe. ... apa stă Înghețată pe pereții tunelului, trenul personal Înaintează greu, parcă acum ar săpa tunelul și lumina albastră, albă ca un fulger, ca fulgerele ce luminează un București aflat sub bătaia unei ploi diluviene, necruțătoare. Dâmbovița este umflată, apa se ridică până sub Podul Izvor, e ora două noaptea și tu scaperi sub o umbrelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Popescu? Despre el se va ști așa: „Ce lungă este strada Eminescu / Pe Strada Macedonski stă Popescu”. De ce nu l-oi fi luat și pe Popescu În călătoria asta spre Rupea, te gândești În timp ce personalul Încă se Înfoaie În nesfârșitul tunel de la Paloș Ardeal. Privești pe fereastră la adăposturile săpate În peretele tunelului abia ghicite În albastrul murdar al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pe Strada Macedonski stă Popescu”. De ce nu l-oi fi luat și pe Popescu În călătoria asta spre Rupea, te gândești În timp ce personalul Încă se Înfoaie În nesfârșitul tunel de la Paloș Ardeal. Privești pe fereastră la adăposturile săpate În peretele tunelului abia ghicite În albastrul murdar al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gât. Așa Începe prietenia ta cu Oacă. Greu de dus povara unor ulițe de sat, a căpițelor stinse ca niște puncte pe dealuri În carcasa de piatră a orașului. Și În timp ce trenul În care te afli aleargă Încă lihnit prin tunel te gândești că undeva, deasupra, În noapte, alte trenuri aleargă neobosite spre alte destinații. Se cam fură În țara asta, și se fură bine. Trenurile pustii, În noapte. Gândurile „lupului” bătrân Înainte de a sări la beregata călătorului mergând undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cimitirul pustiu, dispare ca o nălucă, prietenul adevărat al tatălui tău. Rămâne singură pe lume o femeie la fel de chinuită, mama ta, plânsul Îi taie sec obrajii cu lama lui de sare... ... și personalul se smulge ca un glonț din țeava tunelului de la Paloș Ardeal, lumina albastră din compartiment se amestecă cu albastrul negru, Înecăcios, al zorilor, și ajunge undeva, Într-o gară mică după Sighișoara. Te Întorci cu un tren cursă la Rupea. Trebuie să ajungi undeva la o colonie muncitorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
decât să nu vorbim deloc, dar doar puțin mai bine. Nu știu ce să mai fac, așa că m-am gândit să-i cumpăr o cămașă de noapte frumoasă. Ce naiba e cu voi, oameni buni? se lamentă Maria. Ați sărit cu toții într-un tunel al timpului în facultate și v-ați trezit doar acum, direct la vârsta a doua? Phil se crispă, apoi continuă. — Mi-a zis că ați luat prânzul împreună ieri. Ți-a spus cumva ce o frământă? O, da. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor. Poteca era largă și curățită în primăvară. Smicele tinere se întindeau elastice ca să cuprindă spațiu liber de lăstăriș, atingând picioarele călăreților. Parcurgeau un tunel verde proaspăt, depărtându-se de fumul și mi rosul de grajd al taberei. Ajunși la malul lacului, Selin nu-și credea ochilor, atât era de albastru. Se opri să privească lacul, deși nu-l mai vedea. Îi venea să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit uraganele dinspre Atlantic în toamna aceea, am pierdut camera respectivă și jumătate din verandă. Mi-am așezat trenulețul într-una dintre camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători nu vor putea niciodată să crească din lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să-și imagineze că sunt trandafiri pe el, chiar dacă nu erau. Trenulețul meu era un lucru minunat, totuși. A plouat prin toată camera. Mai întâi a ajuns pe sub tunel, apoi peste o cutie veche de pantofi pe care am acoperit-o cu hârtie creponată ca s-o fac să arate ca un deal verde, apoi a coborât de pe cutia de pantofi pe podul din grătar, care arăta exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apoi a coborât de pe cutia de pantofi pe podul din grătar, care arăta exact ca podul de oțel de peste râul din capitala districtului. De acolo, apa avea drum liber pe podea, adunată într-un cerc, și se oprea înapoi la tunel. Toamna în care a venit uraganul dinspre Atlantic a fost chiar toamna în care am intrat la Școala Districtuală Elementară. Acesta era numele școlii generale din oraș. Era departe de casa noastră. Dimineața trebuia să cobor dealul și să traversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de altfel singura asemănare între tine și ei. Eu nu înțeleg nimic din ce pictezi. De exemplu, pînza aia dată cu negru ce reprezintă? (o arată) E complet neagră! FANE (mîndru): Cum ce reprezintă? Doi negri se bat într-un tunel. BUNICUL (o clipă toți holbează ochii, siderați): Prostii. Mai bine ai picta și tu, acolo, un nud de femeie. Să înțeleg și eu ceva. BUNICA (indignată): Ilie! Ia vezi că eu nu glumesc cu arta! (Tatălui) Te rog foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iar de acolo am luat autobuzul de New Jersey, în care mi-am luat în mâini nu numai pula, ci întreaga viață, dacă stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a ieși din Tunelul Lincoln - inclusiv fata de pe scaunul de lângă mine, cu fusta ei de postav scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să-ncepem urcușul spre autostrada Pulaski, o țineam deja strâns, în pumn. Ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a casei sale, acolo unde copilul lui alerga cu piciorușele grăsuțe și goale, scoțând chiote de încântare. Încearcă să-l strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș parțial ars, prima fereastră de lângă burlan. Grijania mamii lui de bandit, îl nimeri pe dom' sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă sâcâie. L-am întâlnit pe maestrul Sakha și am vibrat din aură. Aveam și eu slăbiciunile mele. Mi-a vorbit despre Samsara stârnind în mine ecouri care au ignorat cu pace cunoștințele despre funcționarea encefalului, despre explicația științifică a tunelului negru cu luminiță în capăt, despre celule. Știau să facă un ceai teribil, pe lângă asta. Maestrul ne trezea pe toți dimineața cu tumbele lui din curte și cu icnetele de concentrare. Uneori putea să rămână mai multe ore cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de brațul meu, tot mai greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul se lărgi deodată, într-o alee dreaptă, sub brazii înalți, ca un tunel, la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. În poiană nu era nimeni decât vara, care plutea moale, aurie, și se pierdea pe sub crengile brazilor ce împrejmuiau aria verde ca un zid neregulat. Partea din sus era așternută cu umbra pădurii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca momeală cuburi de mămăligă și râme negre, puse în cârlige mai mari. Primul care a scos un pește a fost Gabi, un crap frumos de vreo 3 kilograme. Pentru păstratul peștelui viu în apă am folosit niște plase tip tunel, lungi de 2,5 m, cu cercuri din loc în loc. L-am ajutat pe Gabi să scoată crapul afară, cu minciogul. Apoi Tarzan a avut o trăsătură, dar „înțepând” prea tare, a rupt firul principal de pe tamburul mulinetei. - Înțeapă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am văzut oglinda apei descrețindu-se și netezind cu cercuri largi toate cutele și asperitățile inimii mele îndoite după crima din ziua precedentă. Apoi zidul negru din fața ochilor mei a început să se curbeze și să se adâncească, devenind un tunel. O spărtură ! Am fugit înăuntru fără să stau pe gânduri. Fugeam cu lacrimi de recunoștință în ochi spre acel altceva care urma să mă vindece și să mă izbăvească de mine însămi cea veche și apoi să mă împingă, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă în loc să alegi anii de uitare pe care i-ai ales, ai fi trăit în curaj și forță ? Și acum, știind toate acestea, mergi înainte în continuare spre tunelul sigur al morții. Dar dacă vreo ușiță nemaivăzută se va ivi din senin în calea ta, nu sta pe gânduri - intră ! Pășește dincolo. Te va face să cuprinzi totul în palmă, să lași totul să alunece printre degete, să te
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
le trăisem pe patul de spital. Cam la doi ani după aceea, chiar cu câteva zile înainte de plecarea mea în Canada, l-am zărit plimbându-se nestingherit prin Piața romană. Mergea nervos, fără să privească în jur, ca într-un tunel, ghidat de vocile din capul lui. Își lăsase barbă și purta acum o șapcă albă peste părul scurt și țepos. Probabil nenorocita mamă dăduse de vreun judecător care se milostivise să accepte banii sau jumătatea de apartament care-mi fuseseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămăruță este o pată de culoare care își înșurubează propriul tunel de mister în întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. Mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește întotdeauna un damf
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
afară, care acoperă poalele dealului pe care se află orășelul universitar. Descoperi repede cum se poate ajunge din căminul studențesc direct la piscina olimpică, aflată la celălalt capăt al campusului. Din cauza temperaturilor extreme, iarna se circulă între clădirile campusului prin tunele subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfăi după cursuri în piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care înconjoară terenurile de tenis. Nu încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. Iar paradisul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gata pregătit pentru a doua zi și m-am strecurat afară prin spărtură. Tabloul s-a mișcat la loc în urma noastră, închizând spărtura și lăsându-ne în cea mai neagră beznă. — Urmează-mă, strigă Teo Haiduc de undeva din fața mea. Tunelul în care intrasem avea bolta joasă și trebuia să înaintez cu capul aplecat înainte. Mirosea foarte intens a mucegai. Am pus mâinile deasupra capului, ca să mă apăr de pânzele de paianjen care simțeam că mi se lipesc pe frunte. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu o mușama. m-am uitat în jur după Teo Haiduc, dar acesta dispăruse cu desăvârșire. Am simțit doar în mâna dreaptă răceala metalică a USB drive-ului pe care mi-l strecurase în palmă când mă trăsese de mână în tunel. Am pus stick-ul într-un mic buzunăraș ascuns într-un buzunar mare exterior al rucsacului. Am pășit cu atenție în cameră, coborând o treaptă. La masă apăruseră un bătrân și o femeie. Nu le puteam vedea fețele pentru că stăteau cu spatele la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
transport metropolitan. Cotidian am parte de scene pe care alții le gustă o dată-n viață, la luminarea unui „brad al mileniului“. O aglomerație înspăimântătoare, sute de oameni care se chinuiesc să treacă de la Unirii 1 la Unirii 2 printr-un tunel îngust, scări rulante ce nu funcționează, cerșetori care nu s-au mai spălat de douăzeci de ani, vânzători improvizați de ziare - și, deasupra tuturor capetelor noastre înfierbântate, anunțuri panicate ale unor oficialități feminine lansând întruna avertismente. „Nu vă apropiați de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]