KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...256 257 258 ...268 >

6,679 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Într-un hol mare, aerisit și În nări mi s-a strecurat cea mai apetisantă aromă de copane de miel. Și iat-o chiar acolo, ducând delicat furculița la gură, În timp ce două fetițe cu chipuri identice și cu păr negru urlau una la cealaltă la capătul celălalt al mesei, iar un bărbat Înalt, cu figură aspră, păr argintiu și un nas care se lățea pe toată fața citea ziarul. — Mamă, spune-i că nu poate intra pur și simplu În camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
diverse reviste și niște oameni foarte interesanți. Un redactor de la The Buzz, vreo doi de la The New Yorker. O trupă de calitate. Te interesează? Exact În clipa aceea o salvare a vâjâit În goană nebună pe lângă mine, cu toate sirenele urlând și cu luminile aprinse, În Încercarea nereușită de a trece prin traficul total blocat. Ca de obicei, șoferii au ignorat salvarea, care a fost nevoită să se oprească și ea la semafor, ca toate celelalte autovehicule. Mă dăduse cumva o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o dată cu un fileu care arăta senzațional, gândind că ei o să-i placă mai mult decât carnea aia crudă și tare ca talpa, dar ea mai să facă infarct. Mă pusese să-l sun pe bucătarul-șef În persoană și să urlu la el, În vreme ce ea stătea lângă mine și Îmi spunea ce să-i zic. „Îmi pare rău, domnișoară, Îmi pare foarte rău“, răspunsese el cu voce stinsă și mi se păruse cel mai de treabă om din lume. „M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pentru că nu pot să plec de aici pentru o afurisită de... Trei voci m-au atacat simultan. Cea a lui Emily era calmă și măsurată și avea În ea ceva primejdios: — Andrea, te rog, a Început ea, În timp ce, concomitent, Lily urla la telefon: — Ni l-au dat, Andy, ni l-au dat! Mă auzi? Dar, deși ambele voci mi se adresau În mod clar mie, nu le-am putut auzi pe nici una. Singura voce care mi-a pătruns În creier, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fost arestată. Vorbea pe un ton liniștitor, de parcă anunța un părinte că progenitura lui nu va putea trece de clasa a patra. — Arestată? A fost arestată? Am Încercat să‑mi păstrez calmul, dar mi‑am dat seama prea târziu că urlam. Tata a intrat pe ușă târând după el un cărucior uriaș care părea gata‑gata să se prăbușească sub greutatea cutiilor puse alandala pe el. — Cine a fost arestată? a Întrebat el ca În glumă. Domnul Fisher a adus toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
despre mariaj, nu? O sună doar pentru că au nevoie de câte ceva. Sigur, la prima vedere totul pare senzațional, dar Îți Închipui cum ar fi dacă singurul motiv pentru care te‑ar suna pe tine cineva ar fi că... — Încetează! a urlat ea și lacrimile au Început din nou să‑i curgă pe obraji. Taci dracului din gură! Dai buzna În biroul ăsta și Îți Închipui că Înțelegi totul. Domnișorica‑Eu‑Sunt‑Atât‑De‑Sarcastică‑Și‑Deasupra‑Tuturor! Ei bine, nu Înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
imediat de treaba asta. — Mda, s‑a declarat ea de acord, Încântată Încă de propria‑i istețime. Cred că e o idee bună. ↔ Prima fată pe care am intervievat‑o pentru postul de bonă părea lovită de șoc. — Doamne, Dumnezeule! urlase ea când o Întrebasem la telefon dacă ar vrea să vină până la birou să ne vedem. O, Doamne! Vorbești serios? — Ăă, asta Înseamnă da sau nu? — Doamne sfinte, da. Da, da, da! La Runway? O, Doamne. Stai să audă prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o scurtă privire pe itinerarul elaborat cu atâta efort, la secundă, de Emily a scos la iveală faptul că ea trebuie să se afle În clipa asta În mașină, În drum spre Ritz. — Biroul Mirandei Pris... — Emily! aproape că a urlat ea. Am decis că ar fi Înțelept să nu o corectez În clipa asta. Emily! Șoferul nu mi‑a dat telefonul meu obișnuit, drept urmare nu am nici un număr de telefon. Asta e de‑a dreptul inacceptabil. Absolut inacceptabil. Cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fusese prinsă vorbind În timpul orei. — Păi, ăă, Miranda, am sunat la toate numerele pe care le avem și pare a nu se afla la nici unul dintre ele, am reușit să Îngaim. — Ei da, bineînțeles că nu se află! Aproape că urla deja, iar calmul acela al ei prețios și calculat era pe cale să se năruiască. A inspirat exagerat de adânc și a rostit pe un ton sacadat: — Ahn‑dre‑ah. Îți dai seama că domnul Lagerfeld e la Paris săptămâna asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să golească Dulapul complet și nimeni nu putea face nimic câtă vreme Miranda și croitorul ei stăteau acolo ore În șir. La prima rundă de probe am trecut la un moment dat pe lângă Dulap și l‑am auzit pe Nigel urlând: — MIRANDA PRIESTLEY! SCOATE ÎN CLIPA ASTA ZDREANȚA AIA NENOROCITĂ DE PE TINE! ROCHIA ASTA TE FACE SĂ ARĂȚI CA O STRICATĂ! CA O TÎRFĂ DE RÎND! Rămăsesem acolo, cu urechea lipită de ușă - și Îmi riscam, la propriu, viața dacă s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
parte din planul meu de acțiune. — Faaaatăăă! Șezi blândă, a zis el și a inhalat din nou din țigară. Se pare că prietena ta nu vrea să plec... — Ar vrea să pleci dacă AR FI, DIN ÎNTÎMPLARE, TREAZĂ, NENOROCITULE! am urlat eu, oripilată de ideea că Lily făcuse - fără doar și poate - sex cu tipul ăsta. Te asigur că vorbesc În numele amândurora atunci când Îți zic să IEȘI DRACULUI DIN APARTAMENTUL NOSTRU! Am simțit o mână pe umăr, m‑am răsucit rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la rând decât să găsesc un avion și un pilot la ora aia - oricât aș fi dispusă să plătesc. Și că dacă Îl mai sun, o să se vadă nevoit să‑mi facă legătura direct la FBI. Poți să crezi așa ceva? Urla deja: — Îți vine să crezi dracului așa ceva? La FBI! Și presupun că Mirandei i‑a plăcut chestia asta, nu? — O, da, i‑a plăcut la nebuniiiiiiiie chestia asta. A petrecut următoarele douăzeci de minute refuzând să creadă că nu există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a ajunge În camera mea. A fost aproape imposibil să formez numărul lui Briget, așa de tare Îmi tremurau mâinile, dar am reușit cumva să Îl formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata a părut pentru moment șocată și a amuțit. — Andrea? Tu ești? — Da, eu sunt și am nevoie de Briget. E o situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

cioburi Împroșcându-mă. Toată armonia peisajului s-a stricat. Unde este imaginea mea din oglindă? Dar eu unde sunt? Nu se mai vede nimic. Nici cerul, nici norii, nici copacii. „Ce-ai făcut, neghiobule?“ Primesc două palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
marelui tiran. Tu trebuie să conservi sfânta breaslă a chiulangiilor la gloria din vremea lui masser studentus salamancus, ilustrând În toate felurile că meseria studențească este superioară oricăror alte meserii...“. Mi se dau Însemnele secrete; după ce depun jurământul solemn, giurumelele urlă un famelic vivat. „Să ai Încredere În nea Costică, portarul, pentru că În fidelitatea lui stă domnia ta...“ „Ce trebuie să mai fac?“ „Să dai consultații la frații noștri și surorile noastre neajutorate de la fefe, să-i treci cu luntrea dincolo, În urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mai e nicio Îndoială: iată, el, Marius, e martor că sunt viu, că nu m-am...; ah, era să mă... „Mariuse, era să mă Înec.“ „Fugi bă!“ „Da, te-am chemat de mai multe ori“ „Nu te-am auzit“ „Am urlat de s-a auzit până la mama acasă!“ „Ți se pare!“, „Ai vrut să mă lași să mă Înec!?“ „Nu e adevărat, ești nebun, cum dracu’ era să te Îneci când ai părul uscat În cap?“ Pun mâna, mă pipăi, părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
indiferentă și mă simt foarte bine În individualitatea mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un vacarm de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor roșii ce se avântau urlând să se bată cu nemernicii de albi, ce le Încălcau pământurile și le violentau fetele. Fiica milițianului s-ar fi putut să fi Încălcat involuntar acel spațiu de interdicție, stabilit Între cele două tabere aflate În luptă pe viață și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ei vitale... — A doua zi, m-am dus la Doru. I-am căzut la picioare. Nu l-am rugat să mă ierte. I-am spus doar că accept orice condiții, numai să nu mă lase. M-a repezit. Am plecat urlând de disperare. A treia zi m-am dus iar. M-a avut și m-a gonit. Acceptam orice. A patra zi mi-a și vorbit. Mă trata cu „scumpa mea cocotă ordinară“. Am tăcut. La facultate, a povestit la toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin spațiu. Nu putem sparge nimic. Ne zbatem și urlăm. Ca animalele. Suntem niște animale. Vocea naratorului Se ridică din fotoliu, aprinse din nou țigara stinsă În timpul lecturii, rămase În așteptare, cu ochii Închiși; În acest timp, buzele se mișcau mecanic pronunțând aproape deslușit semnele citite. Se observă cum acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cuvântul de onoare că nu spui nimănui nimic? Azi i-am telefonat lui Mircea, a fost plecat, s-a Întors din provincie. Mi-a dat adresa, m-a rugat mult să-i scriu, nu i-am scris. Îmi vine să urlu, cred că mă omor zilele acestea. Am auzit că Mircea pleacă În străinătate! Mâine sau poimâine mă Întâlnesc cu el. Mie nu mi-a spus nimic de plecarea lui. O, ce fericire ar fi să nu fie adevărat! Îl iubesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lui. Mă așteptam ca el să-mi spună o vorbă, să vină la mine cu brațele deschise. Primele lui cuvinte au fost: „Nu mai plânge, draga mea!“. Mi-a fost de ajuns. Ca un fulger, am trecut pe lângă ei și, urlând ca un lup, m-am azvârlit În mare, să fug, să mă mistui În uitarea fără Întoarcere. Pluteam În voia valurilor și știam că visez. Eram eliberată de aproape toate gândurile ce mă tulburaseră până atunci. Voiam să trăiesc. Puterile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
intrat cu totul și am trecut prin ea; dincolo nu era nimic, decât un spațiu complet gol plin de pânze de păianjeni. M-am Îngrozit când am văzut că nu mai am În ce să mă uit, am Început să urlu, fără să spun un cuvânt, când sora mea a susținut că am spart oglinda ca să văd ce era dincolo de ea; Într-un fel, avea dreptate, numai că nu o spărsesem cu intenție, ci, dimpotrivă, eram total nefericit că mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]