10,104 matches
-
populației civile (zdrobirea capacității și dorinței acesteia de a produce) poate fi la fel de importantă ca și înfrângerea forțelor armate (zdrobirea capacității și dorinței acestora de a rezista). În felul acesta, caracterul războiului modern, obținându-și armele dintr-o mașinărie industrială vastă, estompează distincția dintre soldat și civil. Muncitorul, inginerul și omul de știință nu sunt spectatori inocenți care își încurajează forțele armate de pe marginea terenului. Ei sunt tot atât de intrinsec și indispensabil o parte a organizării militare precum sunt și soldații, marinarii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiunilor. De aceea, adjudecarea internațională nu este capabilă să impună restricții eficace asupra luptei pentru putere de pe scena internațională. Formulări vagi și ambigue asupra datoriei generale de a supune litigiului și, mai ales, o mare varietate de rezerve nedefinite și vaste protejează toate statele împotriva riscului de a trebui să supună orice dispută specifică unui litigiu internațional împotriva voinței lor. Prin urmare, cel puțin în ceea ce privește jurisdicția obligatorie asupra disputelor importante, descentralizarea funcției juridice este completă, abia deghizată sub formule juridice care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de a dori să modeleze natura înconjurătoare, inițial din dorința de asigurarea resurselor de hrană iar apoi pentru a crea un peisaj ambiental cât mai deosebit în preajma locuințelor. Fiecare popor a moștenit de-a lungul veacurilor de civilizație un „bagaj” vast de informații referitoare la prețuirea elementelor naturale, a pământului, apelor, a vegetației tipice fiecărei zone. Tradiția îndelungată în crearea grădinilor a dat naștere unei adevărate arte, practicată de așa numiții grădinari și apoi de către peisagiști renumiți. Această artă a evoluat
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
alcătuită din vegetație ș.a. Terenul în sine, ca element material al spațiilor verzi, intervine în soluția de amenajare prin: mărime, formă, relief, condiții hidro-geologice și edafice. Mărimea terenului condiționează tipul amenajării și scara de realizare a ansamblului peisagistic. Pe terenurile vaste se pot organiza spații verzi cu o funcționalitate complexă, realizate la o scară adecvată, dar pe terenurile mici se pot realiza doar un anumit tip de spații verzi, mai mici, cu o organizare restrânsă, în concordanță cu dimensiunile reduse și
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
se modelează după acestea, urmărind configurația solului. O înălțime care domină priveliștea impune accesul la ea, pentru a constitui un punct avantajat de observație. Traseul aleilor urmează linia de minimă pantă, străbătând oblic curbele de nivel. mărimea terenului - în parcurile vaste, rețeaua de circulație este întinsă, de aceea sistematizarea aleilor trebuie să permită o bună orientare a vizitatorilor, atât după lărgimea lor cât și după direcționarea în corelație cu formele naturale ale terenului și obiectivele construite. Ca forme ale traseului, aleile
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
zăpadă, ca urmare sunt impuse tăieri masive în primăvară (de exemplu la Perovskia atriplicifolia, Vinca minor, ș.a.). Talia plantelor lemnoase ornamentale se utilizează diferențiat, în raport cu scara ansamblului și proporția față de alte elemente ale compoziției (vezi tab. 4). Astfel, în amenajările vaste este necesară introducerea arborilor mari, care potențează dimensiunile spațiului, cum ar fi: stejari, fagi, paltini, platani, ulmul de câmp, frasini, teiul argintiu, glădiță, arborele lalea, ginkgo, molizi, duglas, pini negri ș.a. În amenajările mici se utilizează arbori de talie mică
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
de persoane analizate dintr-o familie; de aceea la om nu pot fi realizate numere mari de exemplare, pentru a se obține valori statistice concludente; omul nu poate fi obiect de experiențe genetice; cercetările de genetică solicită din partea medicului cunoștințe vaste, din diferite specialități (inclusiv limitrofe interdisciplinare). în ciuda dificultăților pe care le prezintă studiul geneticii la om, cercetările în acest domeniu au cunoscut și cunosc o dinamică ascendentă, iar inconvenientele subliniate mai sus pot fi depășite. Variabilitatea enormă a indivizilor constituie
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
reunirea tuturor afecțiunilor genetice într-un singur grup, pe baza originii lor comune, realizează o frecvență și o gravitate ce nu pot fi ignorate. În aceste condiții, eforturile diferiților specialiști și ale geneticienilor trebuie să se finalizeze printr-un plan vast de profilaxie, depistare și combatere a bolilor genetice, un loc important ocupîndu-l și mijloacele contraceptive. Genetica medicală prin triplul conținut indubitabil de disciplină fundamentală, clinică și medico socială, devine o ramură distinctă a medicinei (a medicinei de familie în primul
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
sociale, politice, economice etc., încât a devenit figura centrală, activității sale dedicându‑i‑se sute și chiar mii de volume, consfătuiri, congrese internaționale. Aproape că nu există domeniu al vieții și practicii sociale care să nu fie interesat de problematica vastă și teribil de actuală a conducerii. Organizațiile industriale, școlar‑universitare, politice, militare, administrative, bancare, comerciale, spitalicești, sportive, cultural‑artistice etc. fac eforturi nu doar pentru găsirea celor mai bune forme de organizare, a celor mai bune structuri organizatorice, dar și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o asemenea abordare nu neagă, ci presupune independența relativă a conducătorului (Asin, 1971). # Personal, considerăm că modelul mixt al conducerii, epurat de o serie de limite și exagerări, este capabil să explice în mai mare măsură, în mod corect, problematica vastă și complexă a conducerii. În același sens s‑au pronunțat și alți cercetători de peste hotare sau din țară. Hollander considera încă din 1964 că eficiența liderului depinde nu numai de calitățile sale, ci și de așa‑numitul „credit de idiosincrasie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
individ spre luarea unei decizii. Totuși, din perspectiva problematicii noastre, schema prezintă și unele inconveniente. Mai întâi se interpretează decizia doar ca un fenomen psihologic strict individual, mecanismele invocate fiind de domeniul psihologiei individuale. Se pierde astfel din vedere problematica vastă și complexă a deciziei ca fenomen colectiv. Mecanismele invocate explică comportamentul individual al omului, nu și pe cel psihosocial, de grup. Mai apoi, ca prim motor care declanșează un întreg lanț comportamental este considerat un factor de ordin psihologic, subiectiv
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în viața grupurilor (cine să facă ore suplimentare, cine să plece în concediu în luna august, cine să plece la un curs de perfecționare, cine să primească o gratificație pentru activitatea depusă). Rezolvarea unor astfel de probleme nu necesită cunoștințe vaste, de specialitate, în schimb implică stările afective ale participanților, acceptarea sau neacceptarea lor fiind hotărâtoare. De aceea, aceste probleme ar urma să fie analizate și decise în grup, numai cu participarea tuturor membrilor grupului; situații de tipul Q-A, în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în calitate de persoane?; acționăm în relație cu alții?; acționăm în echipă?; cum conducem echipa?); - etapa de aplicare are ca scop reamenajarea consensuală a funcționării organizației, reducând mulțimea problemelor și permițând fiecărui participant să se simtă responsabil în cadrul unei zone cât mai vaste, atât cât îi permite profesionalismul său; această ultimă etapă constă în soluționarea problemelor de către organizație, natura problemelor dând chiar denumirea etapei: TROPIQUES (probleme tehnice, relații, organizare, personal, informare, calitate, mediu, securitate). # Din cele de mai sus se poate deduce ușor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Echilibrarea rolurilor este adeseori dificil de realizat, fapt care se repercutează negativ asupra negocierii (vezi Touzard, 1977, pp. 123-124; Marsan, 2005, pp. 155-158). În fine, pentru a ne mai referi la un singur exemplu, caracterul procesual al negocierii ascunde problematica vastă a tuturor demersurilor, mai ales practic-acționale, ce trebuie parcurse în derularea negocierii. Literatura de specialitate este extrem de abundentă în descrierea fiecărei etape a negocierii, precum și a acțiunilor presupuse de ele. Acesta este punctul în care între diverși autori apar atât
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de doi actori? Cercetările întreprinse în vederea găsirii răspunsurilor la aceste întrebări au creat premisele unei mai bune întrepătrunderi între abordarea decizional-comportamentală și noua abordare psihosocială a deciziei și au sugerat chiar noi piste de abordare. Cum această problematică este extrem de vastă, ne limităm să prezentăm doar câteva dintre contribuțiile teoretice mai semnificative: sublinierea importanței modelelor mentale proprii, dar și a modelelor mentale comune împărtășite de ambele părți; acceptarea ideii că modelele mentale pot fi dezvoltate prin interacțiune mutuală; activarea discuțiilor cu privire la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
propunerile părții adverse, au interese clar definite, lucreează sistematic, oferă variante acționale multiple pe care cealaltă parte le cântărește și le reține pe cele mai bune, creează și menține relații bazate pe empatie, echitate, creativitate și destindere, dispune de o vastă experiență care îi permite să evalueze ușor variantele acționale (pentru informații suplimentare, vezi Vasile, 2001, pp. 74-77, 80-81). Unii autori, pentru a crește gradul de atractivitate al tipologiilor stilurilor de conducere, recurg la culori. Kennedy (1998) vorbește despre stiluri de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dar pot conduce la efecte și mai grave, cum ar fi depresii, tentative de suicid (prezentarea lor mai detaliată poate fi găsită și în Santiago-Delefosse, 2004, pp. 16-18). Același Dejours (1985; 1987) stabilea și principalele tipuri de abordări ale acestui vast câmp de investigații al patologiei/psihopatologiei muncii și organizaționale. Astfel, sunt desprinse: abordările propriu-zis patologice în termenii tulburărilor mentale, inspirate de ipoteza patogenetică a modelului toxicologic: dacă siliciul stă la baza afecțiunilor respiratorii specifice silicozei, atunci este foarte probabil ca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
căror noi sunete percepute imperfect, creează noi greutăți, noi bariere ce trebuie depășite. Sunt de remarcat, de asemenea, efortul și încordarea pe care le încearcă copilul atunci când se fac anunțuri, sau se dau instrucțiuni în cadrul unor adunări sau în spațiile vaste ale unei școli. În momentul de față, sistemul de demutizare românesc, creat în activitatea practică, prin contribuția cadrelor didactice din școli și a cercetătorilor din institute și universități, îmbină într-un mod original diferitele tendințe pozitive manifestate pe plan mondial
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
presupune transformarea elementelor limbii în elemente proprii, iar pentru aceasta este necesară conștientizarea laturii fonetice, grafice și semantice a cuvintelor. Cu ajutorul limbajului, subiectul uman trece de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziții, fraze, texte). Preocupat de vasta problematică înscrisă în ecuația comunicare -limbă limbaj, Valer Mare (1985) consideră că între comunicare și limbă există relații de coincidență parțială a sferelor lor, noțiunile de mai sus având și elementele proprii. Limbajul depășește limitele comunicării propriu-zise, desfășurându-se într-
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
un auditoriu calificat drept “închis”, în sensul dat de Bergson; mărimea lui este determinată și membrii săi sunt legați printr-un element al identității lor sociale sau personale. În sens contrar, un auditoriu este “deschis” dacă este dispersat, divers și vast, iar membrii săi nu au altă caracteristică comună decât aceea de a găsi în interiorul acelorași limite teritoriale; și acesta ar fi “marele public”. Între cele două criterii, există auditoriul “semiînchis” datorat existenței unei legături dintre membrii săi, dar și a
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
educarea științifică a umanității la reprimarea pe cale juridică a „rasiștilor”: o jumătate de veac de antirasism Problema stăpânirii cuvântului „rasism” și, mai general, a capacității de a defini și aplica termenii care Îi sunt asociați În vederea unei acțiuni eficace, această vastă problemă se pune astăzi În termeni tot mai stricți, În cadrul statelor care au adoptat o legislație numită „antirasistă”, prin drept și prin legile curente: țin de „rasism” atitudinile și comportamentele discriminatorii care sunt considerate „delicte” și sancționate ca atare prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin exprimarea acestor sentimente există și la nivelul grupului În Întregul său, mai presus de indivizii care Îl compun: În acest caz, este Împărtășit un sentiment colectiv de identitate care cuprinde sentimente legate de apartenența acestui grup la altele mai vaste (incluziune) sau cu care se suprapune parțial (intersecție). De altfel, suntem adesea martorii unor personificări de genul „Algeria dorește...”, „belgienii sunt harnici” etc. (Lipiansky, 1998b, p. 145). Apartenență culturală și apartenențe colective Dincolo de articularea dintre identitatea individuală și cea colectivă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Amin (1998), Les Identités meurtrières, Paris, Grasset et Fasquelle. Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), Comunitate, IDENTITĂȚI CULTURALE, INTERCULTURAL (didactica Î), SOCIALIZARE Bricolajtc "Bricolaj" Multă vreme, științele sociale s-au bazat pe un model de societate care avea În centru o vastă zonă de ordine, Înconjurată de un inel de dezordine, fiecare având datoria de a veghea ca acesta să fie resorbit sau cel puțin controlat. Pentru Durkheim, crima, care În zilele noastre este numită mai curând „devianță”, este un factor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
până În Africa de Sud). Și s-a extins și mai mult după primul război mondial, când Marea Britanie a primit (prin Tratatul de la Versailles, 1919) câteva posesiuni germane și o parte din Imperiul Otoman. Deși mai mic, imperiul francez era și el destul de vast. În Africa de Nord, cucerirea Algeriei, Începută În 1830, s-a izbit de rezistența sultanului Abd El-Kader, care a durat până În 1847; Tunisia a devenit protectorat În 1883; Marocul, foarte râvnit și de celelalte puteri, abia În 1912. „În 1914, influența franceză
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Roosevelt (urmat de Truman) și Churchill ă și le-a confirmat hegemonia. În esență, cei doi noi stăpâni ai lumii aveau nevoie, pentru expansiunea lor economică, să sfărâme frontierele piețelor exclusive și să-și construiască zone de influență cât mai vaste posibil. Fiind doi pretendenți la cucerirea lumii, Înțelegerea lor inițială nu a Întârziat să se degradeze și a fost Înlocuită de relații foarte tensionate, adică de așa-numitul război rece. Cele două puteri și-au Împărțit mai Întâi hegemonia asupra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]