6,807 matches
-
acel mediu a fost generatorul unui etos inconfundabil. Ai obsesia negrului, două dintre cărțile tale sunt adevărate experiențe cromatice, aproape imposibile în plan plastic, de "negru pe negru". De unde această obsesie? Cât de neagră e viața? Cât de neagră e veșnicia? Cât de alb e albul de sub negrul de peste negru? Expresia "negru pe negru" s-ar putea traduce și astfel: scriere despre Indeterminat. A scrie înseamnă pentru mine sondare a unui abis, configurare fragmentară a ceva inepuizabil. Scriind, am impresia că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care a inventat civilizația capabilă să se dezvolte pe tăișul unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe tăișul unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să mergem mai departe cu versul lui Vallejo, mai facem recurs și la procedura de îmbălsămare și de expediere în veșnicie a trupurilor, practicată la egipteni, când primul lucru era scurgerea sângelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să mergem mai departe cu versul lui Vallejo, mai facem recurs și la procedura de îmbălsămare și de expediere în veșnicie a trupurilor, practicată la egipteni, când primul lucru era scurgerea sângelui, ca mai perisabil în ordinea trupului. Mișcarea însăși e perisabilă, neclintirea nu. Deși poetul simulează că lucrează cu infinitul, cu universul din ochiul său, în fond nu e decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezia sa și citesc. Scriitorul este ca aisbergul care nu moare de tot, decât atunci când partea vizibilă dispare mâncată de oxizii timpului, de indiferență, de propriile limite transferate operei. Că nu toate scrierile, nu toate actele artistice sunt făcute pentru veșnicie. Sunt opere care mor natural, ca oamenii. Sunt autori care întrețin arderea marii literaturi, în timp ce opera lor e ca vreascul care se aprinde la baza literaturii perene. Dar și ei sunt importanți, foarte importanți, în digestia unei culturi. De multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la capul unui poet plecat dincolo? Și când aprind o lumânare numesc în gând pe mai toți scriitorii care au plecat dincolo, pe care i-am cunoscut direct, unii mai mari, alții mai mici, egali în fața morții, egali acum în fața veșniciei personale, universalizată prin actul morții: Dan David, Maria Anegroaie, Laurențiu Ulici, Nicolae Alexandru-Vest, Emil Iordache, Cezar Ivănescu, Ioan Horațiu Lașcu, Radu Săplăcan, Alexandru Pintescu, Iustin Panța, Ion Chichere, Nichita Stănescu, Mihai Drăgan, Mihai Ursachi, Radu G. Țeposu, Ion Enache, Irina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Dumnezeu și la moarte. Nu luăm nimic cu noi când murim. Doar faptele și milostenia ne Însoțesc și ne deschid ușile Raiului ceresc. Ce n-am da să intrăm În Rai? Totul am da, am da totul. Acolo-i veșnicia, dragii mei! Îl vezi pe Mielul lui Dumnezeu. Te bucuri cu El. Vezi Mama Cerească. Multe vezi și ești fericit o veșnicie. Aici, pe pământ, ne-a Încătușat șarpele cel viclean. Să ne rugăm neîncetat la Milostivul Dumnezeu să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Raiului ceresc. Ce n-am da să intrăm În Rai? Totul am da, am da totul. Acolo-i veșnicia, dragii mei! Îl vezi pe Mielul lui Dumnezeu. Te bucuri cu El. Vezi Mama Cerească. Multe vezi și ești fericit o veșnicie. Aici, pe pământ, ne-a Încătușat șarpele cel viclean. Să ne rugăm neîncetat la Milostivul Dumnezeu să ne scoată din plasa șarpelui, să ne dea puterea de-a Învinge orice ispită și greutate. Să avem Înțelepciunea de care avem nevoie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Să fiu pământ roditor Cu talentul primit Să-l pot Înmulți Măcar Încă unul Și altul tot la fel Să am măcar trei Unde-s doi, sau trei Acolo-i Iisus cu ei Ce frumos să fie Cu Iisus din veșnicie Și cu noi În casă Și cu noi la masă Și oriunde vom merge Să știm că ne vede Ce vom spune Ce-om lucra Să fie spre Slava Sa! Tatăl ne cheamă Fiul ne Îndeamnă Duhul ne luminează Sfânta
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ce-adunăm . Ele nu rămân pe cale Ci te trec chiar multe vame Tatăl sus când te-o vedea Te cunoaște-n turma Sa! Așa fraților, surori, Că pământul cel cu flori E Sufletele celor ce dorm. Și ne așteaptă-n veșnicie... Cu Iisus În Bucurie! Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
te crezi pasăre când zbori cu avionul. * Mersul cu vaporul nu este echivalent cu înotul. * Prin porturi, marinarii beau fiindcă sunt însetați de uscat. * Amețiți de zborul prin aer, aviatorii se îmbată pe pământ. * Bucuria are durata clipei; supărarea - a veșniciei. * Oferă ca și cum tu ai fi cel ce primește. * Bucuria prea multă nu strică; doar poate deruta. * Săracul e mai generos; bogatul mai cărpănos. * Nu ești niciodată singur, Dumnezeu e întotdeauna cu tine. * În biserică ești singur în fața Domnului. * Când te
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu erau de acolo. „Rugul Aprins”, spune Florentin Popescu în cartea citată, nu a însemnat decât interpretarea de către cugetători a unor versete biblice referitoare la Ieșirea, a doua carte a lui Moise, către „Rugul Aprins”, văzut ca o poartă către veșnicie... (p. 263). În știință, paleobotanica biblică, aflu din ceea ce se spune într-o carteDaniel Stein, traducător, autor Ludmila Ulițkaia, Editura Humanitas, 2011, p. 126, că prin părțile Israelului există o plantă care nu are nimic deosebit, dar seamănă mult cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
chiar dacă aprinzi cu grijă un chibrit, uleiurile încep să ardă și în jurul ei se aprinde o flacără, dar planta rămâne întreagă. Acesta este Rugul Aprins ! Cine au fost cei care au pătimit înfundând pușcăriile pentru vinovăția de a căuta poarta veșniciei prin rugăciune, se numesc: Sandu Tudor, pseudonimul lui Alexandru Teodorescu din București, fost pe rând marinar, aviator, ziarist, călugăr, autor al singurului volum de versuri de inspirație mistică, cu titlul Comornic (1925); Alexandru Codin Mironescu, profesor universitar de chimie, scriitor
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele două temporalități, cele două formule existențiale sunt ireductibile una la cealaltă". George Popa pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele două temporalități, cele două formule existențiale sunt ireductibile una la cealaltă". George Popa pune o întrebare cel puțin incitantă, căutând a desluși opțiunea poetului însuși, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe pământ, în chip de zburător dar n-ar avea cum să aibă norocul de a fi alături de această fată, acum și aici. Asta îl face să renunțe, nu vorbele lui Demiurg. Ar putea, într-adevăr, să se dezlege de veșnicia neagră dar ar fi zadarnic pentru iubirea lui de acum. Astfel, câștigând înțelepciune, el refuză întinarea și, prin aceasta, cerul și pământul rămân în separație; lumea magilor, a zburătorilor, a lui "Maestro" se însănătoșește de sus în jos, dinspre zei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Stânca... În schimb, două decenii au fost de ajuns pentru a umple un cimitir nou de mai mult de un hectar, dar plin de pietre, garduri și fier forjat... Oameni buni, Întoarceți-vă la tradiția curată, nu Încercați să tentați veșnicia. N’o veți obține. Oricum, peste 5 miliarde de ani, chiar Soarele se va stinge! E preferabil ca În memoria urmașilor să rămână faptele, gândurile, trăirile voastre, decât un cavou ori monument, oricât de bogat. Oricum, cel mult două generații
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se exprimă prin aceea că la începutul activității sale literare a folosit subiecte și imagini biblice, mai târziu a căutat în Biblie valori morale care să corespundă timpului său, pentru ca, în cele din urmă, să se convingă definitiv de „atemporalitatea veșniciei” și de faptul că acțiunea sufletului omenesc trebuie să fie îndreptată de la întuneric spre lumină. . Revenind la subiectul propus pentru dezbatere, se poate spune că a vorbi despre aspectele etice din opera lui Cehov este și ușor, dar și destul de
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul frontului, la pândă, Noi nu ne ducem la război! Și-acum, e timpul să comparăm toate acestea cu oamenii din zilele noastre. Nu le cere
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
spulberate. Speranțe frânte, trecerea de acasă, acasă a devenit și mai grea. Sărmanul român basarabean, nu mai poate trece ușor granița nedreaptă de la Prut, granița dintre români ca să-și vadă țara. Guvernanții de la București au clădit vămi solide, parcă pentru veșnicie să ne despartă. Trist, cumplit de trist!!!... Am revenit la Iași după câteva peripeții prin vamă. Peste două zile plec la Chișinău, unde am participat la Uniunea Scriitorilor, la lansarea cărții “Icoană Spartă Basarabia”, autor Nicolae Dabija. La 20 martie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
amintire pentru cei doi copii, ing. Elvira Opran și prof. univ. Dimitrie Alexa, pentru nepoți și strănepoți. Profesorul Ioan Alexa a studiat istoria adevărată a lumii, a țării, al cărui fiu devotat până la moarte a fost, dar, a plecat în veșnicie cu o mare durere pentru Basarabia. Cu siguranță, mereu se va ruga de acolo, din ceruri, la bunul Dumnezeu, să se facă dreptate, ca această palmă de pământ sfânt românesc, furată din trupul țării de satrapii lumii, Hitler și Stalin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în eternitate un mare suflet de român, Ioan Alexa din Iași, în vârstă de aproape 97 de ani. Buna și devotata sa soție, Elisabeta, cu care a parcurs peste 70 de ani de viață împreună, l-a urmat în cripta veșniciei la doar șapte zile. S-A PRĂBUȘIT UN STEJAR La 16 ianuarie 2007 a trecut în neființă un mare român, din îndurerata și înstrăinata noastră Basarabia, pe nume, Vadim ștefan Pirogan, un om care a trăit o viață de erou
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul înfășat în pânză roșie, nișa avea ceva dintr-un loc ciumat. Nu numai că nimeni nu cuteza să-și apropie biroul de ea, dar nici femeia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
capul cu un lucru rău care a fost, cât a fost, dar s-a dus, e mai bine să nu-i avem în preajmă, să stea mai departe. Celui care, odată ajuns la putere, se poartă de parcă ar fi însăși veșnicia, îi uiți neroziile, nu însă și trufia. Boală grea e aroganța vedetei politice. E una dintre bolile înlăuntrului care nu se vindecă. Remisia poate să semene a vindecare, dar e de-ajuns să apară ocazia că infatuarea e și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]