7,506 matches
-
Elena Marin Alexe Torc peste timp fuioare de lumină din gânduri pasagere și-mi înfășor sufletul în mănunchi de raze imaculat ca florile de crin Privirea ascunsă printre degete caută îndelung o zare deschisă inimii spre liniștea absolută În fiecare dimineață dau mâna cu speranța și-mi promit drum liber spre bucurie în timp ce-mi trag peste ochi vălul cernut al lacrimilor
Doar promit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83303_a_84628]
-
vremuri rele Voi continua-n lumină Drumul meu croit spre stele Cu iubire și speranță Să trec de-ale lumii meandre Culegându-mi dimineață De pe boltă raze tandre Un mănunchi de bucurie Îl voi depăna în gheme Să trimet spre zări solie Îngerilor diademe
De n-a? ?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83306_a_84631]
-
Tăcerea nopții Elena Marin Alexe Soarele fuge la marginea zării iubirea-și plânge în apele mării Pe degete număr speranțe ce mor când seara doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
Elena Marin Alexe Răzlețe, razele iubirii îmi cad pe suflet ca o ploaie fierbinte de vară. Cu fruntea sprijinită în palme, răman pe gânduri, așteptând veștile care s-au împotmolit printre iluzii. Apoi cu degete tremurătoare, adun de prin zări însăilate crochiuri de zâmbete. Soarele îmi sărută bătăile inimii și fruntea mea se ridică spre Tine ca într-o rugă de mulțumire. Târziu în liniște împăturesc bucuria și o ascund printre speranțe în buzunarul de la piept.
Bucuria by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83312_a_84637]
-
Cobor sau mă-nalț Elena Marin Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
Și copacii plâng Elena Marin Alexe Nu doare înghețul, nici lipsa de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
are rost, știi pe dinafară tot ce vreau să spun“, „Nu-i nimic, mai spune-mi o dată. Te rog, iartă-mă că te-am întrerupt. Hai, spune-mi“, încercând să-i absoarbă privirea fixată cu încăpățânare spre nălucile inexistente ale zării incendiate de apusul de soare, „Vorbește, te rog“, iar el înnodând firul exact de unde fusese întrerupt, construind imaginea aceea a treptelor, ca o piramidă, în vârful căreia s-ar afla iubirea, ce pentru el e egală cu pasiunea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă și începu să-l mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului, încât la ora patru după-amiaza ne-am hotărât deja că ar fi înțelept să mergem spre casă. În plus, era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers ținându-ne de mâini, pân-am
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
declaram iubire veșnică florilor de câmp care pictau împrejurimile într-un covor multicolor. Locul se deschidea înspre poalele dealului și parcă se înfrățea cu acesta, în fiecare primăvară, prin tăpșanul verde, întins până la locul unde se lua de mână cu zarea albastrului ca de sidef. Întinsă pe un țol luat de la Senciuca citeam ore întregi, ori adunam floare de tei toată ziulica împreună cu Gelucu, fratele meu mai mic, în compania prietenilor veniți la întrunirea de taină, cu vântul, trandafirii, iarba și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
întâmplării. Cei mai mulți dintre pribegi sunt mulțumiți acolo, departe, cu un trai zilnic, aproape decent, pe care nu-l au acasă. Anii se petrec pe neobservate și, la întoarcere, mulți constată că sunt mai săraci decât atunci când au plecat spre alte zări. Au pierdut între timp familie, prieteni și copii, ba chiar și bruma de respect de sine cu care au plecat. În bagajele ascunse prin tainițele inimii se nasc adevărate drame, pe care doar ei le vor ști vreodată. Poate nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
un chilipir. E în mijlocul lui West Village, la intersecția dintre Perry Street și Washington Street, și ocupă ultimul etaj al unei clădiri înalte, din cărămidă roșie, de dinainte de război. Am ferestre frumușele pe două laturi ale clădirii, pe care în zare se văd undele scânteietoare ale râului. Am zugrăvit toți pereții într-un azuriu-deschis, să se asorteze cu apa. Nu-i foarte mare - are doar un dormitor, sufragerie cu șemineu și un birouaș - dar e drăguț foc așa cum l-am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
moment În care mi-am dat seama că-și ținuse respirația. — Droguri găsești peste tot În vremurile astea, mai ales de-a lungul coastei. Se Întîmplă ceva straniu și nemaivăzut acolo unde se-ntîlnește marea cu uscatul. (Arătă spre pueblele din zare.) Oamenii se plictisesc rău de tot, iar drogurile Îi Împiedică s-o ia razna. CÎteodată Bobby se dovedește cam prea tolerant, dar nu vrea decît să-i dezvețe pe oameni de toate tranchilizantele alea pe care le prescriu unii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privit piciorul zdrobit. Vopseaua galbenă de pe bombeul pantofului meu rima cu crampoanele pantofilor de sport ai lui Crawford, același model pe care-l văzusem imprimat În țărîna Împrăștiată pe balconul lui Frank. Punîndu-și jurnalul streașină la ochi, Crawford privi În zare către carcasa pustiită a casei Hollinger. Peste un an de zile, acolo o să fie vreun hotel sau un cazino. Pe coasta asta, trecutului nu i se Îngăduie să existe... Am Încuiat portiera și m-am dus lîngă el. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nevoie de el. Ai nevoie de energia și de naivitatea lui. — Supraviețuim noi și fără el. Odată ce s-a pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care aparține tuturor și nimănui în același timp, dar mai cu sea mă își aparține sieși, unui sine diafan și complet necunoscut. Iar senzația asta plutește - precum fulgii - în aer, dar și înlăuntrul meu. Deodată, ceva pare să miște în zare și ochii mei miopi se concentrează, mirați, să deslușească silueta grați oasă care acum s-a oprit și pare să mă fixeze, la rândul ei, cu pri virea. O privire parcă albastră, încercuită de un corn alb în frunte. Un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neo-fizio-terapie și din închirierea camerelor peste vară. — O cameră tot o să închiriez vara asta, chiar dacă ne mai restrângem, îl avertizase ea. Nu pot să-i expediez pe toți clienții care mă caută! Dacă mâine-poimâine mă pomenesc că ți se nă zare să te cari? Risc să-mi stric toate relațiile! Eduard zâmbise ironic, dar tăcuse. Simțise în glasul ei aspru grija de a se proteja de supărarea pe care i-ar fi pricinuit-o el dacă ar fi plecat acum, după ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rânduiala! Eu îmi iau și ar-ma de vânătoare: împușc o rață, o facem friptură! Împușc o gâscă, o frigem! Fri-gem doi iepuri, ne ajunge pe pa-truzeci-șiopt de o-re! Hai-da, hai, hai-da hai! nu-ma' ce se văd în zare turle-le și foișoare-le Ierusalimului,măi. Vladimir îl studie încruntat la inteligență: examinarea fu atât de transparentă, încât IQ-ul lui Calaican se opri cuminte în stand-by, așteptând evaluarea. După un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]