66,268 matches
-
înrăutățit, obligându-i pe fermieri să își țină bovinele într-un loc acoperit pe durata iernii, ceea ce a avut ca efect pozitiv acumularea anuală de îngrășământ ce putea fi folosit pentru îmbunătățirea solului. O încercare a romanilor de a muta frontiera imperială de pe Rin până pe Elba a fost întreruptă în anul 9 d.Hr., când germanicii, educați militar de romani, au înfrânt legiunile lui Varus în Bătălia de la Pădurea Teutoborg. La această vreme, se petrecea o schimbare majoră în cultura materială
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
mandat în iunie 2015. Componența Consiliului Local or.Ungheni (27 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Ungheni-ul are o rețea de drumuri de importanță națională și locală bine dezvoltată, fiind un important nod feroviar și punct de frontieră vamal ce conectează rețeaua internă cu exteriorul. Stația de cale ferată Ungheni este punct internațional de trecere; se efectuează transport de mărfuri și de pasageri. Reprezintă cel mai mare nod de cale ferată din centrul țării. Se preconizează construcția autostrăzii
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
informare în timp real, cu cele mai actuale știri. În prezent în oraș sunt 5 licee, 2 școli primare,6 grădinițe pentru micuți cu un contingent de circa 1500 de copii, 4 colegii: de medicină, agroindustrial si al Poliției de frontieră,Nr 89, sediul USM, 2 școli sportive, o școală de muzică și o școală de arte plastice. În total în instituțiile de învățământ din oraș sunt antrenați circa 12.000 copii. În oraș funcționează Spitalul Raional cu o capacitate de
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
deși funcționa de o lună. Ceremonia a fost fastuoasă, la ea participând miniștrii de externe ai României și Moldovei: Teodor Baconschi și Iurie Leancă. Pentru început, Oficiul consular al României la Ungheni va emite numai permise de mic trafic la frontieră. Actele pot fi depuse de luni până vineri, între orele 8.00 și 14.00. Pentru alte servicii consulare, doritorii vor putea să se adreseze la Consulatul general din Bălți.
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
-lea), daca puterile occidentale nu l-ar fi menținut în viață în mod artificial, cu scopul de a exista o forță de contrapondere pentru Rusia, aflată pe atunci într-o puternică efervescenta expansionista înspre sudul granițelor sale, pe toată lungimea frontierei ei deja intercontinentala. Dar statele occidentale și-au folosit influența și abilitățile diplomatice pentru a reduce pierderile otomane în fața țărilor ruși - și au luptat chiar alături de turci contra rușilor, pentru a nu le permite acestora câștigarea unei dominații în toată
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Vită de Turchi" (1545), G.A. Menovino, Francesco Sansovino -"Historia universale dell'origine et imperio de'Turchi: Con le guerre successe în Persia, în Ongaria, în Transilvania, Valachia, șino l'anno 1600". Luigi Ferdinando Marsigli, care a participat la trasarea frontierei dintre Imperiul Otoman, Republica Venețiana și Imperiul Româno-German, a scris lucrarea "L'Etat militaire de l'empire ottoman" (Amsterdam, 1732). Istorici francezi că Guillaume Postel, ce a făcut comparații între protestantism și islam, a scris "" De la République des Turcs"", făcând
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1512 printr-o lovitură de stat condusă de fiul său Selim I (cel Cumplit).La urcarea pe tron s-a proclamat suveranul lumii și succesorul lui Alexandru cel Mare.A fost creatorul Imperiului Otoman. Sultanul Selim I (1512-1520) a extins frontierele estice ale imperiului după ce i-a învins pe șahii Safavizi ai Persiei în Bătălia de la Chaldiran și a pus bazele unei flote a Mării Roșii. A ocupat Azerbaidjanul,estul Anatoliei și a subjugat Kurdistanul,obținând controlul asupra rutelor comerciale către
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
din părți nu-și putea impune supremația; în stare de inferioritate, pentru a obtine prin negocieri ceea ce nu se câștigase prin lută, cu scopul de a evita distrugerea totală sau de a câștiga timp în scopul împrospătării forței armate. Dunărea - frontieră între Dar al-harb și Dar al-Islam. Între sfârșitul sec. XIV și mijlocul sec. XVI, Țara Românească și Moldova au constituit unul din obiectivele politicii otomane de expansiune. Astfel că în această zonă au avut loc în mod permament incursiuni de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
practicarea liberă a cultului religios muhamedan, protecția musulmanilor și conducerea de către un suveran musulman. Moscheea nu era construită decât în cazul în care există pe teritoriul respectiv o comunitate musulmană. „Caza războiului” îngloba teritoriile în care Șeriat-ul nu era urmat. Frontieră între cele două zone. Având în vedere că în timpul califatului arab Casă Islamului trebuia să crească încontinuu, astfel că nu puteau există frontiere fixe. Teritoriul spaniol, bizantin și cel din jurul Berlgradului erau numite Dar al-harb Djihad ( Casă războiului sfânt). La
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
există pe teritoriul respectiv o comunitate musulmană. „Caza războiului” îngloba teritoriile în care Șeriat-ul nu era urmat. Frontieră între cele două zone. Având în vedere că în timpul califatului arab Casă Islamului trebuia să crească încontinuu, astfel că nu puteau există frontiere fixe. Teritoriul spaniol, bizantin și cel din jurul Berlgradului erau numite Dar al-harb Djihad ( Casă războiului sfânt). La musulmani singurul război justificabil era djihad-ul: un război dus în afara în folosul religiei și comunității musulmane și unul intern reprezentat în acțiunile armate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
întâmpină dificultăți mari în a se integra. Ei rămân la marginea societății și locuiesc mult prea des în tabere informale și ghetouri. Romii din Europa de Est sunt deseori victime ale evacuărilor forțate din ghetouri și tabere, și ale conducerii lor la frontiera; școlarizarea copiilor este practic imposibilă în condițiile precare în care trăiesc, iar uneori aceasta este pur si simplu refuzată de primari</spân><spân>,</spân><spân> în unele localități; ei sunt stigmatizați de către autorități și sunt supuși la comportamente sau chiar
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
recunoască permanenta neutralitate a țării. Soldații elvețieni au continuat să lupte pentru guverne străine până în 1860 când au fost prezenți la Asediul Gaetei. Tratatul a permis Elveției și să-și mărească teritoriul, admițând în federație cantoanele Valais, Neuchâtel și Geneva. Frontierele Elveției au rămas de atunci neschimbate. Restaurarea puterii nobilimii a fost însă doar temporară. După o perioadă de agitație, cu repetate ciocniri violente, cum ar fi Züriputsch-ul din 1839, războiul civil a izbucnit în 1847 când unele dintre cantoanele catolice
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
solide, concesii făcute Germaniei și noroc datorită evenimentelor mai importante din timpul războiului, care au amânat invazia. Sub generalul Henri Guisan, s-a ordonat o mare mobilizare a milițiilor. Strategia militară elvețiană s-a schimbat de la o apărare statică la frontiere pentru protejarea inimii economice a țării, la una de luptă de uzură pe termen lung, cu retragere pe poziții puternice, bine aprovizionate și apărate în zonele înalte ale Alpilor, denumite "Reduta". Elveția a fost o importantă bază de spionaj pentru
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
bolilor și recunoașterea certificatelor de origine pentru produsele alimentare. La 27 noiembrie 2008, miniștrii de interne și ai justiției din Uniunea Europeană au anunțat aderarea Elveției la zona de liberă circulație Schengen începând cu 12 decembrie 2008. Punctele de trecere a frontierei terestre rămân în funcțiune doar pentru transporturile de mărfuri, persoanele nemaifiind controlate, deși pașapoartele au continuat să fie verificate până la 29 martie 2009, pentru a verifica dacă provin dintr-o altă țară Schengen. Energia electrică generată în Elveția provine în
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Robespierre și a susținătorilor lui în iulie 1794. A început a doua Teroare când armatele franceze sufereau înfrângeri și Franța era din nou amenințată cu invazia și s-a sfârșit cu victoria de la Fleurus, din iunie 1794 ce a asigurat frontierele Franței. În august-septembrie 1792 s-au desfășurat alegerile pentru Convenție, rezultatele fiind însă denaturate de teama și intimidare. La Paris, simpatizanții monarhiști și-au pierdut dreptul de vot. Toți cei 24 de membri care reprezentau Parisul erau iacobini, republicani și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fiecare având nevoie de sprijinul "câmpiei". Inițial, i-au sprijinit pe pe girondini, de unde proveneau mulți miniștri. În august, armata franceză se afla într-o situație deplorabilă pentru că La Fayette a fugit la austrieci pe 17 august. Prusacii au traversat frontiera franceză și au cucerit Longway, iar Verdun era pe cale să se predea. Comuna i-a chemat pe toți patriotii la arme, mii de voluntari oferindu-se să apere capitala. Însă odată plecați, a apărut îngrijorarea în privința închisorilor supraaglomerate de preoți
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de cinci zile. 1.100-1.400 dintre cei 2.600 de prizonieri au fost uciși. La 20 septembrie, la Valmy, armata franceză din 52.000 de soldați a învins armata de 34.000 de prusaci. Braunschweig s-a retras spre frontieră și armata franceză a reluat ofensiva, ocupând într-o lună malul stâng al Rinului. În noiembrie, Dumouriez i-a înfrânt pe austrieci la Jenmapes și a ocupat Belgia, iar în sud, Nisa și Savoia au fost cucerite, în care s-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Charles Henri Sanson, a depus mărturie că fostul rege și-a înfruntat cu curaj soarta. Montagnarzii au câștigat în Convenție un ascendent pe care rar după aceea l-au pierdut. Convenția a votat un decret prin care Franța își pretindea frontierele naturale ale Rinului, Alpilor și Pirineilor, decretând și asistența și fraternitate tuturor popoarelor care vor să-și câștige libertatea. Marile puteri s-au alarmat la anexările teritoriale și extinderea Franței. În februarie, Convenția a declarat război Angliei și Olandei, în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
din Marea Britanie, Imperiul Otoman și, datorită manevrelor diplomatice ale britanicilor, Pavel I al Rusiei intră în coaliție, alături de Regatul Neapolelui. Apare fenomenul de „La Grande Nation” - un nou model, sistem politic, social, economic, ce are o extensiune teritorială ce atinge frontiere naturale. Prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor - alipirea Enclavei Avignon, după care urmează pe baza consultării populației locale sau a unor referendumuri (false), anexarea Savoiei și Nisei, și alipirea Genevei de Franța, teritoriul fiind denumit La Grande Nation. În 1798 s-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a conductelor de gaze naturale și ulei de la Baku, în Azerbaijan, la portul Ceyhan din Turcia. Conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan - așa cum mai este numită - a făcut parte din strategia politicii externe a Turciei de a deveni conducta de energie spre vest. Totuși, frontiera Turciei cu Armenia, un stat din Caucaz, rămâne închisă în urma ocupării teritoriului Azer în timpul Războiului. Forțele armate turcești se compun din armată, marină și forțele aeriene. Jandarmeria și Paza de Coastă funcționează ca părți din Ministerul Afacerilor Interne pe timp
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
pretins, de care ar fi beneficiat Manoilescu pe lângă oficialitățile italiene, nu a servit la nimic. El nu a avut practic posibilitatea să protejeze interesele României - de aici și caracterul de dictat al „arbitrajului” de la Viena. Luând la cunoștință de noua frontieră pe care o trasaseră „arbitrii”, ministrul Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano . Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30 august 1940, Manoilescu a trebuit să semneze Dictatul de la Viena
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis alături de Iuliu Maniu memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecerea României dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel
Constantin I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/297704_a_299033]
-
Bugeac), mărginit la vest de talvegul Prutului, la sud de talvegul brațului Chilia și de vărsarea brațului Stambul. Prin art. 45, sudul Dobrogei de la est de Silistra până la Ofidaki/Yilanlîk, la sud de Mangalia, era cedat României de Imperiul Otoman (frontiera actuală). Articolul 46 preciza că “Atât insulele formând delta Dunării, cât și insula Șerpilor și sangeacul Tulcei sunt alipite României”. În primul război mondial, în anul 1917, nava de război germană Breslau a bombardat insula Șerpilor, distrugând farul construit de
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
a debarcat pe insulă în vara anului 1944. La data de 4 februarie 1948, la Moscova, prim-ministrul Republicii Populare Romîne, dr. Petru Groza și ministrul de afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, semnează „Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS”, care, deși se referea la Tratatul de pace din 1947, stabilește, împotriva prevederilor acestui Tratat, că „Insula Șerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în componența URSS”. În cursul delimitării pe
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
între România și URSS”, care, deși se referea la Tratatul de pace din 1947, stabilește, împotriva prevederilor acestui Tratat, că „Insula Șerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în componența URSS”. În cursul delimitării pe teren a frontierei, comisia sovieto-română sub comandament sovietic, s-a abătut de la talvegul brațului Chilia în mai multe rânduri, fixând frontiera nu pe acesta, ci pe brațe laterale pe partea dreaptă, incluzând în teritoriul sovietic nu numai ostroavele Coasta Dracului (Tătarul mic), Dalerul
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]