66,853 matches
-
Război Mondial, palatul a deveneit proprietate a statului japonez, fiind folosit pentru diferite scopuri: sediu al bibliotecii Dietei japoneze, sediu al biroului legislației guvernamentale, și sediu al Comitetului de organizare a Jocurilor Olimpice de vară din 1964. În 1967 s-a hotărât ca să fie folosit pentru găzduirea oaspeților de stat. După lucrări de remodelare și restaurare care au început în 1968 și au costat 10,8 miliarde de yeni, din 1974 palatul este folosit în acest scop și pentru aranjarea unor conferințe
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
Harriet Graves și Colston Waring din Norfolk și Petersburg, Virginia, care emigrase și ea în colonie. După ce a aflat de planurile Societății Americane pentru Colonizare de a coloniza coasta africană de la Capul Mesurado de lângă Monrovia de astăzi, familia Roberts a hotărât să se alăture unei expediții. Restricțiile puse asupra negrilor liberi de Legile Negrilor din Virginia au jucat un rol important în această decizie. Familia Roberts era, în plus, una foarte religioasă și dorea evanghelizarea indigenilor din Africa. La 9 februarie
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
până la Primul Război Mondial. De asemenea, Turcia a acceptat cedarea Egiptului și Sudanului în favoarea Regatului Unit. Aceste teritorii fuseseră ocupate de forțele britanice încă din 1882 sub pretextul „menținerii ordinei”. Soarta regiunii Mosul, nedecisă de prevederile tratatului, urma să fie hotărâtă de Liga Națiunilor. Turcia a renunțat la pretențiile asupra Dodecanezului, care urmau să fie returnate Turciei de către Italia, după cum stipula articolul 2 Tratatul de la Ouchy din 1912, cunoscut și ca Primul Tratat de la Lausanne (1912), semnat la închierea războiului italo-turc
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
feminine de către Freud, în schimb a fost cucerita de ideile lui Hannah Arendt și Theodor Adorno. În anul 1947 s-a căsătorit cu Carl Friedman, om de teatru și de afaceri, care a lucrat în domeniul publicității și, împreună, au hotărât să elimine litera m din numele de familie, schimbându-l în Friedan. Căsnicia, disturbată uneori de acte de violență din partea soțului, a durat douăzeci și doi de ani (până în 1969), timp în care perechea a avut și crescut trei copii
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
le publice într-o publicație pentru femei în anul 1958. Dar redactorii revistei nu au acceptat să-l dea publicității fără modificări, fiindcă li s-a părut „prea feminist”. Friedan nu a acceptat să-i schimbe conținutul și s-a hotărât să-l publice în cadrul unei cărți. Cartea, pe care Betty Friedan a dedicat-o "problemei" pe care a denumit-o "fără nume", a apărut în 1963 sub titlul „"The Feminine Mystique"” ("Mistica feminității") s-a bucurat de un mare succes
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
i-au fost cerute insistent actele de identitate, acesta le-a înmânat actele de achitare. Pe data de 31 octombrie, Oswald s-a înfățișat la Ambasada Statelor Unite la Moscova, declarându-și dorința de a renunța la cetățenia americană. „M-am hotărât,” a spus Oswald. „Am terminat.” I-a spus ofițerului intervievator de la Ambasada SUA, Richard Edward Snyder, că a fost „un operator de radare în Infanteria marină și a susținut voluntar în fața oficialilor sovietici că le poate face cunoscute detalii despre
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
aici în New Orleans.” Peste trei zile, FPCC i-a răspuns lui Oswald dezacordul față de un birou la New Orleans „cel puțin... nu pentru început.” Într-o scrisoare de răspuns a lui Oswalda, acesta a replicat, „Împotriva sfatului dvs., am hotărât să iau un birou de la bun început.” Fiind singurul membru al filialei FPCC din New Orleans, Oswald a cerut următoarele de la o tipografie locală: 500 de formulare de aplicație, 300 de carduri de membru, și 1000 de pliante cu titlul
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
publice. Printre acestea se numără: “ORĂ UNU A VENIT”, „Joker”, „Șansă ta” , „Bingo” toate având formatul loteriei video. Extragerile erau mereu găzduite de show-uri de familie televizate și transmise duminică pe posturile trustului TELE 7 ABC. Guvernul României a hotărât în 2001 să se procedeze la extinderea rețelei de loterie online pentru a elimina jocurile de noroc ilegale. Septembrie este „luna Loteriei Române”, iar în data de 15 septembrie 2009, LR a împlinit 103 ani de activitate și s-a
Loto 6 din 49 (România) () [Corola-website/Science/317939_a_319268]
-
colaborează cu forțele germane, încercând să îi sprijine pe emigranții ruși în lupta lor împotriva comunismului. La sfârșitul războiului, sovieticii ocupă estul Danemarcei, iar situația emigranților ruși din Danemarca se înrăutățește. Temându-se să nu fie asasinată de sovietici, Olga hotărăște să emigreze în Canada. La 2 iunie 1948, Olga și Nikolai Kulikovski pleacă în Canada, împreună cu fiii lor, Tihon și Guri, soțiile acestora, Agnete și Ruth, precum și cei doi copii ai lui Guri și Ruth, Xenia și Leonid. Familia se
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
cea a senatorului Publius Cornelius Scipio Nasica Corculum care se opunea distrugerii fostului adversar, Senatul fiind de cele mai multe ori de această părere. Tratatul de pace de după Al doilea război punic spunea că toate modificările granițelor Cartaginei aflate în dispută trebuie hotărâte de Roma. De asemenea tot Roma acorda Cartaginei permisiunea de a purta război. Rezultatul a fost că în cei 50 de ani de după Al doilea război punic toate disputele dintre Cartagina și aliatul romanilor Numidia au fost hotărâte de către Senatul
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
dispută trebuie hotărâte de Roma. De asemenea tot Roma acorda Cartaginei permisiunea de a purta război. Rezultatul a fost că în cei 50 de ani de după Al doilea război punic toate disputele dintre Cartagina și aliatul romanilor Numidia au fost hotărâte de către Senatul roman doar în favoarea Numidiei. În 151 î.Hr. despăgubirile Cartaginei către Roma au fost în cele din urmă plătite și Cartagina considera că și tratatul cu Roma s-a încheiat. Acest lucru intra în contradicție cu părerea romană asupra
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
în spatele operațiunii de răpire este a lui Ahile, susținut de ruși. Ahile vrea să se răzbune pe Bean, căruia avea să îi plătească o poliță datând din precedentul roman. Petra Arkanian reușește să îl contacteze pe Bean, iar acesta se hotărăște să îi salveze pe ea și pe ceilalți și să îl ajute pe Peter Wiggin să preia puterea și să devină Hegemon. Când Peter își folosește pseudonimul Locke pentru a dezvălui adevărul despre Ahile, absolvenții Școlii de Luptă sunt eliberați
Umbra Hegemonului () [Corola-website/Science/323407_a_324736]
-
invazia Prusiei Orientale, ducând Armata I direct către vest spre liniile germane. Deși nu a întâmpinat rezistență, Rennenkampf și-a stopat înaintarea pe o linie dreaptă aflată la circa 8 km de graniță. Fără vreun ordin de la superiori, François a hotărât să-și ducă forțele la Stallupönen unde se odihnea o divizie rusească. A izbucnit un atac frontal furibund asupra diviziei rusești, care s-a retras spre est, pierzând 5.000 de morți și răniți și 3.000 de prizonieri, aproape
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
părinților într-o porțiune din an, permitea acestora să dezvolte atitudini mai favorabile față de copii în restul timpului. Din internat tânărul Bowlby s-a transferat, în cele din urmă, la colegiul militar naval din Dartmouth, dar la 17 ani a hotărât că vocația de ofițer de marină nu i se potrivește și i-a scris mamei că ar dori o profesie care "să amelioreze întreaga comunitate". Bowlby a studiat psihologia și științele preclinice la Trinity College din Cambridge, unde a câștigat
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
a reclamat și că instanțele naționale i-au respins cererile de despăgubire pe care le formulase, fără a examina fondul cazului ei. Judecătorii europeni au decis că statul roman a încălcat toate cele trei articole invocate de reclamanți și au hotărât că România trebuie să plătească despăgubiri de 9.000 de euro cu titlu de daune morale și 20 de euro, cu titlul de cheltuieli de judecată. În fapt, Curtea de la Strasbourg a reținut că la data de 24 octombrie 2000
Cauza Stoicescu vs. România () [Corola-website/Science/323472_a_324801]
-
de (sic) moșie peste Valea Niagră, în Poduri, ce se chiamă parte Gavrileștilor, mi-au dat-o ca săfac un sfânt schit, care s’au și făcut cu [a] jutor lui Dumnezeu. Dec[i] mergându ei împreună cu toți ș’au hotărât moșie și au găsit dospreci fălci. Deci cerându e, preotu Mafteiu, ace moșie ca să- mi de danie dum [nealor], mi-au răspunsu că n’or pute da danie că’s frați mulți iar do[uă] fălci om da danie
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
o jirebie (o fâșie îngustă de pământ) de la biserică la deal, spre Bodea. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți: Ca urmare a creșterii populației, mica biserică de lemn a devenit neîncăpătoare și atunci obștea a hotărât să construiască o biserică mai mare, iar biserica veche să se desfacă și să se dăruiască comunității ortodoxe din Bucșoaia. Astfel, la 18 mai 1855, după săvârșirea unei liturghii de către parohul Teodor Ianovici, cu participarea majorității enoriașilor, vechea biserică a
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
pe aceștia de orice contact cu copiii lor. Ei au susținut, în plus, că autoritățile române au refuzat să permită fiicelor lor adoptive să părăsească România, încălcând astfel articolul 2 alineatul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. Curtea a hotărât: legătură care caracterizează o viață de familie, așa cum prevede articolul 8 alineatul 1 din Convenție, care este aplicabil în cauză;
Cauza Pini și Bertani, Manera și Atripaldi vs. România () [Corola-website/Science/323479_a_324808]
-
zone, deportările de la 13 iunie 1941, distrugerea obiectivelor economice și culturale de către trupele sovietice aflate în retragere de pe teritoriul Basarabiei în iulie 1941). În cadrul plenarei a V-a a CC al PC(b)M din 23 mai 1945 s-a hotărât desfășurarea unei vaste campanii antiromânești: "„Plenara obligă biroul CC al PC(b)M, comitetele județene, orășenești și raionale de partid să intensifice activitatea în vederea demascării în presă și pe cale orală a crimelor comise de ocupanții româno-germani și acoliții lor - naționaliștii
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
în frunte cu Norfolk, a atacat, dar a întâmpinat dificultăți în fața oamenilor lui Oxford și unii din soldații lui Norfolk au fugit. Northumberland nu a acționat când i s-a semnalizat să-l ajute pe rege, astfel că Richard a hotărât să riște totul pe o șarjă frontală cu scopul de a-l ucide pe Henric și de a pune capăt luptei. Văzând cavalerii regelui separându-se de armata sa, familia Stanley a intervenit; Sir William și-a pus oamenii de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
1482, Edward l-a însărcinat să conduca o armată în Scoția pentru a-l înlocui pe regele Iacob al III-lea cu ducele de Albany. Armata lui Richard a învins apărarea scoțiană și a ocupat capitala, Edinburgh, dar Albany a hotărât să renunțe la tron, în schimbul postului de Locotenent General al Scoției. În urma acestei campanii, însă, Richard a obținut o garanție că guvernul scoțian va ceda teritorii și beneficii diplomatice în favoarea coroanei Angliei, și a recâștigat orașul Berwick-upon-Tweed, pe care scoțienii
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
diplomatice în favoarea coroanei Angliei, și a recâștigat orașul Berwick-upon-Tweed, pe care scoțienii îl cuceriseră în 1460. Edward nu a fost mulțumit de aceste câștiguri, care, așa cum spune Ross, ar fi fost mai substanțiale dacă Richard ar fi fost suficient de hotărât pentru a profita de situație atunci când controla orașul Edinburgh. Christine Carpenter a analizat caracterul lui Richard, considerându-l un soldat mai degrabă obișnuit să primească ordine decât să le dea. El însă nu se dădea înapoi de la a-și etala
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
de propria lipsă de experiență militară, Henric a predat comanda armatei sale lui Oxford și s-a retras în spate cu gărzile sale de corp. Oxford, văzând vasta linie a armatei lui Richard întinsă de-a lungul crestei, s-a hotărât să-și păstreze oamenii grupați în loc să-i împartă în trei grupuri, cum era obiceiul: avangarda, centrul și ariergarda. A ordonat oștenilor să nu se îndepărteze la mai mult de de steaguri, temându-se că ar putea fi învăluiți. Grupurile individuale
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
să execute o mișcare largă de flancare—aproape imposibil dat fiind standardul de pregătire militară al vremii—pentru a intra în luptă cu oamenii lui Oxford. În acest punct, Henric a plecat către familia Stanley. Văzându-l, Richard s-a hotărât să pună rapid capăt luptei ucigându-l pe comandantul inamic. El a condus o șarjă cu 800 de călăreți care au ocolit încleștarea și a pătruns înspre grupul lui Henric. Richard l-a ucis pe portdrapelul lui Henric, Sir William
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
îndelungatului Război al Rozelor, considerau că Bosworth Field a fost doar încă una dintr-un lung șir de asemenea bătălii. Doar prin munca și eforturile lui Francis Bacon și ale succesorilor săi, publicul a început să creadă că bătălia le hotărâse viitorul prin faptul că a dus la „căderea unui tiran”. Mackie concluzionează că, în retrospectivă, Bosworth Field rămâne bătălia decisivă care a pus bazele unei domnii care avea să guverneze necontestată în Anglia timp de peste o sută de ani. William
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]