66,509 matches
-
apărea zilnic, în ediție de seară, în formatul 61x44 cm. Costul unui număr era de 5 bani iar abonamentul pe un an costa 30 de lei. A fost tipărit la tipografiile „Universala” „Anuarul General” „Dor. P. Cucu”, și „Comptuar Popular Român”. Ocazional a scos suplimente gratuite de câte o foaie, cu numerotație proprie. Acțiunea a fost organul de presă oficial al Partidului Conservator-Democrat între 31 ianuarie 1913, când a înlocuit ziarul „Ordinea” și 14 noiembrie 1916, când a fost înlocuit cu
Acțiunea () [Corola-website/Science/331860_a_333189]
-
înăbuși demonstratiile de stradă. Deoarece majoritatea unităților militare constituite din cehi - la acea vreme erau angajate în luptă în alte zone ale imperiului și constituirea unei forțe armate naționale era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv, cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele "68 Szolnok" (maghiar) și "73 Eger" (german). Încurajate de rapiditatea cu
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
urmare a inițiativei preotului militar "Laurențiu Curea" a avut loc o întrevedere a ofițerilor români din cazarma aflată la Praga a "Regimentului 51 Cluj" și s-au pus bazele unui "Consiliu Național Român" și ale unei formațiuni militare, prin care românii Concomitent, s-a luat legătura și cu ofițerii celorlalte 2 regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția noilor autorități militare românești înființate. O delegație din rândul ofițerilor adunați a intrat în aceeași zi în legătură și
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Național Român Central a urmărit consolidarea pozitiei sale. Printr-un plan mai vast al acestui Consiliu, s-a urmărit însă și organizarea unei forțe militare regulate, înafară de cea reprezentată de Gărzile Naționale Române. În acest context, unitățile din etnici români care s-au aflat la Pragu trebuiau să revină în Transilvania conform indicațiilor Senatului de la Viena. Convenția de armistițiu care a fost semnată la Belgrad la data de 13 noiembrie între Antantă - reprezentată de generalul Louis Franchet d'Esperey si
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Central a adresat un memoriu ministrului pentru afaceri externe al Frantei. În acest memoriu, Consiliul a cerut să se intervină la Consiliul de război al Antantei în scopul modificarii unor prevederi neclare, a unor formulări echivoce sau defavorabile intereselor etnicilor români din Transilvania, ale Convenției de armistițiu. În anul 1935 în prezența unui fost membrul al Legiunii - în același timp și reprezentant al României, doctorul "Gheorghe Repede", autoritățile cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
care "Albina Pindului" (1868-1878), "Liceul român" (1870), "Steaua Daciei" (1871), "Tribuna" (1873), "Bucegiu" (1879) și "Sentinela" (1887). A scris pentru majoritatea ziarelor și revistelor importante ale țării, inclusiv pentru "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Amicul poporului", "Familia", "Trompeta Carpailor", "Românul", "Columna lui Traian" și "Universul literar". Orientarea sa politică antiliberală o anunța pe cea a lui Mihai Eminescu. A debutat ca poet în 1859, în „foaia politică și literară” "Dâmbovița", pe care a redactat-o. Ca poet, el a fost
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
1918, dar acordul politic al administrației Statelor Unite a fost dat cu foarte puțin timp înainte de încheierea luptelor de pe Frontul de Vest, ceea ce a făcut inițiativa să devină inoperantă. Deși fără succesul scontat, activitatea misiunii a reușit însă să intensifice înrolările românilor în armatele Statelor Unite și Canadei și să contribuie la întărirea poziților politice ale României după război. Într-un context în care liderii mișcării naționale românești din Transilvania au militat încă de la intrarea României în război pentru înființarea unei unități cu
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
limba engleză, astfel că ceilalți și-au putut pleda cauza doar în fața comunităților de români. Planul concret de creare a unei unități românești în Statele Unite prezentat de Misiunea română ministrului de război Newton Baker, a cuprins următoarele: alcătuirea cu etnici români voluntari din Ardeal, Banat și Bucovina care nu sunt cetățeni americani a unei unități cu numele de „Batalionul românesc” sau „Brigada Românească” (în raport cu dimensiunea unității). Corpul ofițeresc ar fi urmat să fie american, sau - în funcție de dorința autorităților, ardelenesc, iar subofițerii
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
această cauză, poziția guvernului francez a fost aceea de a rezerva tonajul vaselor americane de transport pentru trupe americane. Eforturile delegației de a obține înființarea a unei unități militare românești au eșuat, dar au reușit în schimb să intensifice înrolările românilor în Armata Statelor Unite ale Americii. O parte dintre doritori, au trecut granița în Canada și s-au înrolat în trupele canadiene, sub drapel britanic. Totalul voluntarilor români din SUA care a ajuns până la urmă să lupte pe pământ francez a fost de
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
de voluntari români gata de mobilizare, împotriva bolșevismului rus, maghiar, ucrainean și bulgar. Nici acest proiect nu s-a finalizat. Deși fără un succes concret, demersurile duse pentru înființarea unei legiuni românești alăturate activității duse pentru susținerea unității naționale a românilor, au contribuit la întărirea poziților politice ale României după război.
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
nordul Bucovinei, fiind folosiți ca figuranți mai mulți țărani români autentici, neasimilați de regimul sovietic. Potrivit mărturiilor publicate în cartea "Eugen Doga: Muzica este prima și ultima mea iubire" (2012), compozitorul transnistrean Eugen Doga a înțeles acolo că moldovenii și românii au aceeași cultură: limbă, tradiții, folclor, port și dans popular, fapt ce i-a marcat creația viitoare. Rolurile principale au fost interpretate de Mihai Volontir (Ivan Turbincă), Ion Sandri Șcurea (Dumnezeu), Ion Ungureanu (Sf. Petru), Nina Vodă (Moartea), Mihai Curagău
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
spus despre Safta Brâncoveanu că Osemintele sale se găsesc astăzi în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din mănăstirea Văratec. În aceeași gropniță se găsesc rămășițe pământești ale altor măicuțe precum și o raclă cu osemintele lui Moș Gheorghe Lazăr, român cunoscut că a avut o viață sfântă viețuind ca pelerin.
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie și-
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
fiind bănuit de simpatii carliste, și pensionat din Ministerul de Externe cu puțin timp înainte de lovitura de stat de la 23 august 1944. Memoriile adresate de Al. Duiliu Zamfirescu următorilor miniștri ai afacerilor externe nu au avut efect, iar fostul diplomat român a fost marginalizat în continuare. Încercarea de reluare a relațiilor diplomatice ale României cu Brazilia, ce fuseseră întrerupte la 5 martie 1942, după ce statul sud-american acordase găzduire unor membri ai familiei regale și ai Mișcării Legionare, a necesitat rechemarea lui
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
din sat, precum și pe un șantier de construcții din Sacel-Gorj. În toamna aceluiași an, s-a înscris în clasa a patra a liceului “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, unde unul dintre profesorii săi a fost matematicianul și astronomul Victor Daimaca, singurul român care a descoperit o cometă care-i poartă de altfel numele. Curând, regimul comunist de la București a început la ordinul Moscovei vânătoarea basarabenilor refugiați, urmărind deportarea lor în lagărele din URSS; ca urmare, în vara lui 1945 familia Olinescu a
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Weimar]], al Societății "[[Manès Sperber]]", [[Viena]], al programelor "[[Erasmus]]", "[[Socrates]]" și "[[Leonardo da Vinci]]". George Guțu s-a remarcat prin numeroase publicații științifice precum cărti, studii, recenzii sau rapoarte. [[Categorie:Nașteri în 1944]] [[Categorie:Nașteri pe 16 noiembrie]] [[Categorie:Germaniști români]] [[Categorie:Profesori universitari români]] [[Categorie:Gălățeni]]
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
2010), "Tête de turc" (2010), "Chez Gino" (2011), "Carré blanc" (2011), "Des morceaux de moi" (2012) și "I Used to Be Darker" (2013) înainte de a se face cunoscută pe scena internațională cu rolul Adèle din filmul "" (2013), dramă bazată pe românul grafic " Le bleu est une couleur chaude" al Juliei Maroh. Filmul a câștigat marele premiu Palme d'Or la ediția din 2013 a Festivalului de la Cannes. Atât Exarchopoulos, cât și partenera ei din film, mult aclamata Léa Seydoux, au fost
Adèle Exarchopoulos () [Corola-website/Science/335683_a_337012]
-
acestora cu România. Născut la Brăila, a urmat Școala generală nr. 8 și Liceul Nicolae Iorga din localitate. Despre copilăria trăită în urbea lui Panait Istrati și în bălțile Dunării, în atmosferă cosmopolita a „orașului cu salcâmi”, va scrie în românele „Întâlnirea de la plopul ars” și „Comoara lui Mitana”. În vara anului 1970 devine student al Facultății de Istorie din București. Aici i-a avut profesori pe renumiții istorici Emil Condurachi, Ioan Nestor și Dumitru Berciu. După primul an de studii
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
34999) Miră Skenderaj: Marius Dobresku, poetët shqiptarë “flasin” rumanisht. În: Fryma, aug. 2012. (http://fryma .soup.io/post/268946475/Marius-Dobresku-poet-t-shqiptar-flasin-rumanisht) Petro Marko, përkthehet në rumanisht. În: Express.mk, 24 oct. 2010 (http://express.mk/?p=12668) Gabriela Lupu: „Spirituș", un român despre „măiestria" securiștilor albanezi. În: România liberă, 13 ian. 2013 (http://www.romanialibera.ro/cultură/carte/%E2%80%9Espiritus---un-roman-despre-%E2%80%9Emaiestria--securistilor-albanezi-289992) Rodica Grigore: Putere, teroare, rușine. În: Viața Românească, nr.5/2016 (http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/108 viata-romaneasca-5-2016/45 cronica-traducerilor
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Campionatul Mondial din 2013 de la Poreč, terminând sezonul pe primul loc din clasamentul mondial. Începând cu sezonul 2010-2011 a participat la competiții de seniori. Nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice de vară din 2012, după ce a pierdut cu românul Radu Dărăban în sferturile de finală la turneul de calificare de la Bratislava. În sezonul 2013-2014 a cucerit medalia de argint la etapa de Cupa Mondială de A Coruña și o altă la cea de la Veneția, pierzând de fiecare dată cu
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]