64,642 matches
-
și recunoaște cu cinism că el nu a muncit niciodată, deoarece munca nu-i poate produce acea voluptate pe care i-o produce furtul și înșelăciunea. Personajul are identități multiple, prezentându-se sub diferite nume și afirmând că a avut ocupații numeroase (consul, circar, „nene la o casă de fete”, falsificator de acte și de bani). În opinia sa, oamenii merită să fie disprețuiți pentru că muncesc și se supun legilor, adăugând ulterior că singura șansă de supraviețuire a omenirii o constituie
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Episcopul Atanasie Anghel și toți membrii sinodului au semnat în anul 1700, actul de înființare a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. A îndeplinit mai multe funcții administrative importante, a fost primar de Alba Iulia, capitala Principatului Transilvaniei. Ulterior, în timpul ocupației habsburgice a fost guvernatorul Olteniei. Fiul acestuia, Ioan Ratz (Raț) de Mehadia, prefectul districtelor Lugoj, Caransebeș și Lipova, a restaurat în 1726 biserica mănăstirii ortodoxe din Lugoj, din care mai există azi doar Turnul Sf. Nicolae. Ramura românească a familiei
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
special de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această perioadă era "Epoca Nicolae Ceaușescu". Instaurarea comunismului în România a început în 1945, odată cu ocupația sovietică, iar Republica Populară Română a fost proclamată pe 30 decembrie 1947. Sistemul democratic a fost abolit și Regele Mihai silit să abdice. Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretarul Partidului Muncitoresc Român, și sub atenta îndrumare a URSS, a
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
1774-1782), 55 de sate și siliști, în timp ce raiaua Giurgiului avea vreo 35 de sate, iar aceea a Turnului numai 3. Aceeași cifra de 55 de sate și siliști o găsim și în descrierea Țării Românești făcută de generalul Baur, în timpul ocupației rusești din 1768-1774. Numărul satelor varia însă în raport cu vicisitudinile vremii, el se micșora în vreme de război, din cauza distrugerilor și prădăciunilor, pentru ca, apoi, să sporească iarăși. Astfel, de pildă, în harta raialei, ridicată de ofițerii ausrtieci în 1789, în timpul războiului
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Dincolo de Siret, nu departe de Galații Moldovei, este un oraș cu același nume, cu un castel de zid. Muntenii mai stăpânesc încă o parte a acestui ținut.” Județul Brăila se va reînființa temporar, în timpul războiului ruso - turc din 1806-1812, sub ocupația rusească; el va avea atunci drept cârmuitori doi ispravnici, întocmai ca și celelalte județe muntene; la 3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
față de 111 în Brăila, în 1832 raportul se schimbă 186 fața de 486. Francezul Bois le Comte observă în 1834 că dacă Galații sunt, ca așezare mai mari decât Brăila, în schimb progresele ultimei sunt mai repezi. Aflată intermitent sub ocupație turcească, așezarea a fost pe rând supusă asediului de către Walerand de Wavrin (1445), Ștefan cel Mare, care a si ars-o in 1470, Ioan Vodă cel Cumplit (1574). În 1595, are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oștile lui Mihai
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
fabrici. În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în țară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul și becul electric. Se dezvoltă puternic învățământul și cultura sistemul bancar, susținute de comerțul înfloritor. După ocupația din primul război mondial, se pune în 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai târziu populația așezării a ajuns la 68.310 locuitori. În această perioadă la Brăila se stabilea prețul cerealelor în Europa, la Bursa Agricolă.
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
le-ar fi recunoscut superioritatea și în poezie. Ġazal-ul este o specie poetică născută în perioada ummayadă, șadr al-islăm, în care poemul în întregimea lui tratează tema iubirii . Acesta apare în regiunea Ḥiğaz, unii explicând această noutate prin lipse de ocupație a aristocraților medinezi și meccani , care odată îndepărtați de la Damasc, ar fi creat poezia de iubire care avea să aibă o predilecție spre a fi cântată, ceea ce probabil explică și preferința pentru metri ca ramal, ḫafīf, hazaj, Poemele sunt alcătuite
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
a rupt legăturile diplomatice cu guvernul polonez din exil. Comuniștii polonezi au sprijinit activ lupta împotriva ocupanților germani și și-au creat propriile lor organizații clandestine, înarmate de sovietici. Aceste forțe au fost implicate în lupta împotriva forțelor naziste de ocupație și au sprijinit crearea unui guvern prosovietic al Poloniei. În 1942 a fost creată Gwardia Ludowa (GL, Garda Poporului). Alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, elementele armatei clandestine comuniste au refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
care aproximativ 5.000 erau cetățeni sovietici. Estimările efectivelor variază funcție de sursă, de la un minim de 14.000 de luptători, la un maxim 50.000 - 60.000 de oameni. Dintre aceștia, aproximativ 6.000 erau partizani care luptaseră efectiv în timpul ocupației germane. Dacă asupra efectivelor totale există estimări diferite, cercetătorii sunt cu toții de acord că AL a avut un număr semnificativ mai mic de luptători decât principala organizație de rezistență poloneză, Armia Krajowa. Pe de altă parte însă Garda Poporului și
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
latine al construcției podelelor și pavajelor caselor). În general, construcția progresa simultan în mai multe tronsoane independente, cu lungimi variabile. Acest lucru explică ușoarele schimbări de orientare, observate adesea. Construirea drumurilor era încredințată, între alții, soldaților care își aflau o ocupație în timp de pace. Tronsoanele astfel realizate se aflau în apropierea taberelor militare. Alte tronsoane erau construite de sclavi, "coloni" proprietari riverani și de prizonieri. Prin urmare, contrar ideii general admise, drumul roman nu îndeplinea un standard tip, ci mai
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
a construit aici împreună cu sătenii, Căminul Cultural (care astăzi îi poartă numele) și a avut o contribuție semnificativă atât la construirea noii biserici (finalizată în 1937), cât și la susținerea unei puternici unități de „Șoimi ai Carpaților”. În perioada de ocupație maghiară a Ardealulului de Nord - retras asemeni altora la București, "Iustin Handrea" a înființat în vara anului 1941 la Muzeul Satului în cadrul "Fundației culturale Regale „Regele Mihai I”" - "Căminului cultural “Avram Iancu” al Refugiaților Ardeleni". Aici a ocupat cu competență
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
lucrau în oraș, printre care se numără Jan Matejko, Stanisław Witkiewicz, Jan Kasprowicz, Juliusz Kossak, Wojciech Kossak, Stanisław Wyspiański și Stanisław Przybyszewski. Cei doi din urmă au fost lideri ai modernismului polonez. Sfârșitul de secol în Cracovia, chiar și sub ocupație, a fost faimosul centru de renaștere națională poloneză și cultură, dar orașul în această perioadă a devenit o metropolă modernă. În 1901 în oraș s-a instalat apă curentă și orașul a asistat la introducerea primelor tramvaie electrice. (Primele tramvaie
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Lia se va muta din casa lor din strada Țăranilor (Aurel Vlaicu, azi) la mama ei, în casa Stolojan din strada Cosma (Henri Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei și Sabinei li se va stabili ulterior, de către autoritățile germane de ocupație, domiciliu forțat la Mănăstirea Pasărea, iar proprietățile le vor fi confiscate. Familia se va reîntregi în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. Altruist, plin de iubire fata de semenii săi, Vintilă
Vintilă V. Brătianu () [Corola-website/Science/329439_a_330768]
-
Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei și Sabinei li se va stabili ulterior, de către autoritățile germane de ocupație, domiciliu forțat la Mănăstirea Pasărea, iar proprietățile le vor fi confiscate. Familia se va reîntregi în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. Altruist, plin de iubire fata de semenii săi, Vintilă Brătianu nu a pregetat în 1918, sa ia la el acasă un fiu de țăran căzut la datorie pe front, copilul Gheorghe, de
Vintilă V. Brătianu () [Corola-website/Science/329439_a_330768]
-
comunist” din numele partidului în încercarea de subliniere a independenței față de Uniunea Sovietică. În plus, membrii grupului cunoșteau prostul nume de care se bucura comunismul în rândurile cetățenilor polonezi, în special a celor care fuseseră sub controlul URSS în perioada ocupației sovietice din 1939 - 1941. După moartea lui Nowotkoa și arestarea lui Finder, Władysław Gomułka a devenit secretarul general al Comitetului Central al PPR din 1943 până la desființarea partidului în 1948. PPR a depus eforturi pentru câștigarea încrederii polonezilor și lui
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
Prima menționare a localității a fost în 1331 sub denumirea de Ekeemeza Maior, ceea ce indică o posibilă existență încă înainte de colonizarea sașilor din secolul al XIII-lea. Denumirea "Ekeemeza Maior" înseamnă "câmp mare arabil (cu plugul)", ceea ce dovedește că inițial ocupația principală a fost cultura cerealelor. Cu timpul, locuitorii s-au specializat în viticultură. O a doua menționare apare în 1334, numai cu denumirea de Ekemezev. Următoarea menționare este din 1359, în care localitatea apare ca proprietate a prepoziturii ("Probstei") din
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
fabrica lui Oskar Schindler," Press- und Emaillierwerk", devenită între timp cunoscut sin filmul lui Steven Spielberg, Lista lui Schindler, care în primă fază lucra exclusiv cu forță de muncă evreiască, dar mai târziu a devenit salvarea multora. În Cracovia înainte de ocupația nazistă trăiau 68 mii de evrei dintre care doar câteva sute de persoane au supraviețuit războiului. Marea lor majoritate au pierit în lagărele de concentrare naziste. În război clădirile și instituțiile din district s-au deteriorat foarte grav, dar Kazimierz
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
Jalal, și Qays al-Zubeydi și câțiva actori, ca Ghassan Massoud, actor remarcat și distribuit în câteva superproducții americane ca „” sau "„Regatul cerului”" al lui Ridley Scott. În anul 1908 este proiectat primul film în Siria. În 1916, autoritățile otomane de ocupație deschid la Damasc primul cinematograf. După Primul Război Mondial, Siria trece sub autoritate franceză. La un an de la realizarea producției egiptene "„Laila”", film mut realizat de "Stephen Rosti" în 1927, cu oarecari contribuții siriene, este proiectat primul film sirian, "„Al
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
nu a decurs conform planurilor, adepții ismailiți retrăgându-se mai adânc în munții Alborz din nord-vestul Persiei, unde împreună cu noul lor lider Hasan Sabbah, plănuiesc o răzbunare cumplită. Hasan aveau un set complex de motive pentru care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor față de șiiți precum și țelul acestora de a distruge califatul fatimid. Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor față de șiiți precum și țelul acestora de a distruge califatul fatimid. Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea, suprapuse necesității de reafirmare a culturii și identității ismailiților persani, duc la începutul secolului al XII-lea la înlocuirea limbii arabe cu
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
(scris și Soleyman el-Halaby, Souleiman al Halabi, în limba kurdă Seleman Ous Qopar, în arabă سليمان الحلب, n. 1777 Kukan, Siria, Imperiul Otoman - d. 1800 Cairo, Egipt sub ocupație franceză) a fost un student kurd sirian care l-a asasinat la 14 iunie 1800 pe generalul Jean Baptiste Kléber, comandantul militar francez al Egiptului. s-a născut în satul Kukan, lângă Alep, în familia kurdă Ous Qopar, fiul lui
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
a prea avut succes. În cursul serviciului său din cel de-al Doilea Război Mondial, "Alaska" a primit trei stele de serviciu. la 30 august "Alaska" a plecat din Okinawa îndreptându-se spre Japonia pentru a participa în Forța de Ocupația a celei de a Șaptea Flote. Ajunge în Incheon, Coreea, la 8 septembrie și sprijină operațiunile armatei până la 26 septembrie, când pleacă în Tsingtao, China, ajungând în ziua următoare. Acolo, a sprijinit A Șasea Divizie Marină până la 13 noiembrie, când
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
terminarea liceului (Vânju Mare - Mehedinți, 1963), a trecut prin șapte unități școlare. Absolvent al Facultății de limba și literatura română, Universitatea București, 1969, al Facultății de jurnalism (curs post-universitar), 1981 și al Facultății de regie teatru, 1994 (ambele, în București). Ocupația de bază - gazetăria (ante și post-decembristă); ocupații colaterale: profesor, bibliotecar, funcționar cultural și administrativ etc.; câte doi ani șomer - atât înainte cât și după 1989. A înființat și condus cel dintâi ziar particular din România ("Dimineața," Drobeta Turnu Severin; primul
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
trecut prin șapte unități școlare. Absolvent al Facultății de limba și literatura română, Universitatea București, 1969, al Facultății de jurnalism (curs post-universitar), 1981 și al Facultății de regie teatru, 1994 (ambele, în București). Ocupația de bază - gazetăria (ante și post-decembristă); ocupații colaterale: profesor, bibliotecar, funcționar cultural și administrativ etc.; câte doi ani șomer - atât înainte cât și după 1989. A înființat și condus cel dintâi ziar particular din România ("Dimineața," Drobeta Turnu Severin; primul număr oficial: 19 ianuarie 1990). Între 2009
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]