66,509 matches
-
superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia."
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
anul 1862 la Cernăuți) și a înființat în 1991 o filială la Bacău, având ca activitate de bază promovarea culturii românești. Cu participarea sa efectivă au fost elaborate peste 30 de studii și articole despre preocupările social-economice și cultural-educative ale românilor din nordul Bucovinei, au fost organizate între 2009 și 2010 expoziții cu tema „Fotografii din Bucovina”, fiind editate cu acest prilej două albume, concomitent cu organizarea unor spectacole cultural-artistice referitoare la tradițiile și obiceiurile strămoșești ale bucovinenilor. Între lucrările publicate
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
au fost organe de asigurare a ordinii publice și de apărare a drepturilor naționale rezultate din principiul autodeterminării, al libertății și unității naționale, constituite în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1918 în ținuturile locuite de români dintre Carpați, Tisa și Dunăre. Ele au fost organizate de către Consiliul Național Român Central și subordonate acestuia și, alături de Consiliul Dirigent au avut calitatea de organisme executive. Deși recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, aceste Gărzi au avut
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de la guvernul maghiar cu scopul de a finanța separat Garda Națională Română. Ulterior, la cererea reprezentanului Consiliului Național Român Central - Iuliu Maniu și a ambasadorului român de la Budapesta, ministrul de război al Ungariei - Bartha, recunoscând organizarea națională și militară a românilor din Transilvania, a dat o ordonanță prin care romînii nu au mai fost obligați să depună jurământ pe drapelul maghiar. În data de 6 noiembrie Consiliul Național Român Central în "Manifestul intitulat „Către națiunea română”", i-a chemat pe români
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
lumii Comunicatului emis după ședința Consiliului din 9 noiembrie 1918, a precizat rolul important care urma să revină acestor tipuri de unități, a căror formare a reprezentat unul dintre obiectivele esențiale ale strategiei mișcării de eliberare și unitate națională a românilor transilvăneni. Având în vedere creare unei armate independente, Consiliul Național Român Central stipulat că toți militarii români erau „soldați ai Consiliului Național Român”. Succesiv negocierilor de la Arad cu ministrul ungar Oszkár Jászi duse după nota ultimativă din 9 noiembrie dată
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
să "„ mențină și să sprijine gărzile [...], ca elemente de păstrare a ordinii publice”". Gărzile românești au contribuit și la acte de nesupunere față de guvernul de la Budapesta. Astfel, în Chișineu-Criș Garda locală a oprit de la încorporare în noiembrie 1918 contingentele de români și a interzis expunerea afișelor sosite de la Budapesta, fără aprobarea ei. Deasemeni Gărzile Naționale au urmărit și rezolvat și probleme economice legate de nevoile populației. Înființara Gărzii s-a produs pe data de 5 noiembrie. Dupa depunerea juramântului gardistii au
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
un episod din retragerea Armatei Germane. Sublocotenentul a primit sarcina de a asigura retragerea fără probleme a germanilor conduși de August von Mackensen prin gara Teiuș, unde generalul a fost oprit și dat jos din tren de un pluton de români, pentru a fi controlat pentru felul în care trupa sa respectă condițiile de retragere și transport pe teritoriul românesc. Tot adjunctul lui Medrea a primit și sarcina de a pacifica Zlatna, unde se bănuai că muncitorii de la uzina metalurgică s-
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
desființată de trupe secuiești venite cu un tren blindat și conduse de căpitanul Verboczy, iar la 10 februarie s-a finalizat desființarea și dezarmarea gărzilor din regiunea Aradului (o parte din membrii Gărzilor din regiune s-au refugiat alături de alți români la Zam, unde se afla Armata Română). Ulterior un detașament din Püspökladány a ucis gardiștii din Chișineu Criș, iar la Șiria Garda Națională a fost atacată de două batalioane din "Divizia 23 ungară" (comandată de generalul Soos), după care aceastea
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
ungară" (comandată de generalul Soos), după care aceastea au avansat până la linia de demarcație. O parte din membrii Gărzii din Șiria au trecut această linie și s-au înrolat în trupele regulate române. Dupa dezarmarea Garzilor românești, avutul si viața românilor din dosul liniei de demarcație au ajuns la discreția bandelor de mercenari unguri. Existența lor a devenit inutilă în condițiile instalării și consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, astfel că pentru a nu se crea un paralelism stânjenitor pentru bunul
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
America de Sud pe care apoi le direcționa către Vestul Europei. Fostul boxer Viorel Oarza a pus la punct cel mai cunoscut clan din Torino, Italia, despre care presa locală a susținut că ar fi controlat întreaga comunitate de 100.000 de români din Torino. Gruparea "Casa Transilvania", denumita așa de carabinieri după numele localului deținut de unul din capii rețelei în Italia, era specializată în proxenetism, spargeri, furturi din locuințe și tâlharii. Românii au pus mai întâi stăpânire pe câteva orașe din
Criminalitatea în România () [Corola-website/Science/335830_a_337159]
-
ar fi controlat întreaga comunitate de 100.000 de români din Torino. Gruparea "Casa Transilvania", denumita așa de carabinieri după numele localului deținut de unul din capii rețelei în Italia, era specializată în proxenetism, spargeri, furturi din locuințe și tâlharii. Românii au pus mai întâi stăpânire pe câteva orașe din zona de est a Italiei. O altă grupare de proxenetism și tâlhării care s-a extins în urmă cu un deceniu în afara țării a fost cea coordonată de Georgel Bratu și
Criminalitatea în România () [Corola-website/Science/335830_a_337159]
-
milioane lei în folosul clădirii catedralei. În anul 1932 încep lucrările de demolare a vechii biserici, după ce, în data de 14 iunie s-a săvârșit ultima liturghie, iar Sfintele Taine s-au dus în procesiune la Biserica romano-catolică Calvaria, unde românii greco-catolici au ținut slujbele religioase până în anul 1937, anul în care s-a finalizat construcția noii catedrale. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi (fratele pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P.
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
Turnu Măgurele și Turnu Roșu. La Călugăreni, la vest de pod, este desenată o mică movilă având deasupra o cruce reprezentând simbolic lupta și biruința lui Mihai Viteazul asupra otomanilor. Opera stolnicului Constantin Cantacuizino este prima hartă întocmită de un român și reprezintă un neprețuit tezaur de informații dela sfârșiul secolului al XVII-lea pentru geografie, istorie, hidrologie, demografie etc. Prin marea ei valoare documentară și istorică, prin bogăția informațiilor pe care le cuprinde, este cea mai complexă din câte s-
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
greco-catolic și militant pentru drepturile românilor. a văzut lumina zilei în familia preotului greco-catolic Ioan Fărcaș și a soției acestuia Floriana Szabo. Ioan Fărcaș a făcut parte din grupul de intelectuali sătmăreni care au cerut autorităților timpului reprezentarea proporțională a românilor în organele comitatense. Școala primară și studiile universitare le va face la Oradea, la "Academia de Drept", fiind un membru activ al "Societății de lectură", îndeplinind funcțiile de notar al ședințelor și al afacerilor externe. În cadrul acestor ședințe și-a
Traian Fărcaș () [Corola-website/Science/332617_a_333946]
-
comitatense. Școala primară și studiile universitare le va face la Oradea, la "Academia de Drept", fiind un membru activ al "Societății de lectură", îndeplinind funcțiile de notar al ședințelor și al afacerilor externe. În cadrul acestor ședințe și-a prezentat lucrarea Românii din Bihor. În 1875 devine membru fondator al "Societății Hilaria" din Oradea, de numele căreia se leagă activitatea unui celebru cor din localitate. După absolvirea "Academiei de Drept" din Oradea urmează diferite cursuri de litere la Budapesta lucrând o vreme
Traian Fărcaș () [Corola-website/Science/332617_a_333946]
-
studii de inginerie, dar a ales cariera de ziarist, scriind în limbile română și franceză. Înca în clasa a III-a de liceu a publicat în ziarul „Lumina”. Debutul de jurnalist și l-a făcut în anul 1886 la ziarul „Românul” din București și la gazeta național-liberală „Națiunea” al lui Dimitrie Brătianu. Ulterior a lucrat în colectivele de redacție ale ziarelor „Dreptatea” (1888) al disidentului liberal N.Fleva, începand din 1889 a fost unul din redactorii ziarului „Adevărul”,unde a publicat
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
Bitolia. Publică rar în publicațiiile aromânești și în calendarele publicate de asociațiile studențești. În aromana îi apar volumele: "La hane", comedie în versuri, "Revoluționarii", comedie și "Cintițe", poeme. În limba română îi apare volumul "Întomnare". În domeniul istoriei publică studiile: "Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Românii din Șerbia și Bulgaria", precum și genealogie moldoveneasca. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesorul universitar Ioan Minea publică studiile: "Despre Iane", mare ban de Craiova. Și ceva
Nida Boga () [Corola-website/Science/332649_a_333978]
-
în calendarele publicate de asociațiile studențești. În aromana îi apar volumele: "La hane", comedie în versuri, "Revoluționarii", comedie și "Cintițe", poeme. În limba română îi apare volumul "Întomnare". În domeniul istoriei publică studiile: "Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Românii din Șerbia și Bulgaria", precum și genealogie moldoveneasca. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesorul universitar Ioan Minea publică studiile: "Despre Iane", mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul. Cea mai importantă lucrare
Nida Boga () [Corola-website/Science/332649_a_333978]
-
sub tăcere. A doua perioadă s-a întins între cca. 1960 și 1971, fiind caracterizată de o liberalizare sesizabilă și pe scena cultural-artistică și de o relaxare a controlului politic și economic. În 1964 a fost publicată lucrarea "Însemnări despre români" a lui Karl Marx, prin care însuși întemeietorul comunismului era instrumentalizat pentru a arăta că Rusia avusese o atitudine ostilă față de statul român modern. Începutul celei de-a treia perioade a fost marcat de Tezele din iulie ale lui Nicolae
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
în spațiul carpato-danubioano-pontic, acest subiect stârnind aprige controverse între marea majoritate a istoricilor români, care susțineau ipoteza formării și continuității poporului în acest spațiu, și emulii profesorului german Roesler, care susțineau că etnogeneza ar fi avut loc la sudul Dunării, românii migrând ulterior la nord de fluviu. Acestei dezbateri i se suprapuneau interese teritoriale, în principal în ce privește apartenența provinciei Transilvania. După cum observa istoricul Nicolae Stoicescu, „problema continuității este nu numai o problemă științifică, ci și una politică: ea nu s-a
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
interese teritoriale, în principal în ce privește apartenența provinciei Transilvania. După cum observa istoricul Nicolae Stoicescu, „problema continuității este nu numai o problemă științifică, ci și una politică: ea nu s-a născut ca o problemă decît în secolul al XVIII-lea, cînd românii din Transilvania care alcătuiau majoritatea populației au cerut egalitatea în drepturi cu celelalte naționalități ale țării”, iar acest aspect a fost sesizat și de A.D. Xenopol și Aurelian Sacerdoțeanu. Primele referiri scrise la antichitățile romane de pe teritoriul României datează din
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
fost treptat publicate în reviste de diferite tipuri. Dintre reviste trebuie amintite "Coriere dei piccoli", "Meridiano di Romă", "I diritti della scuola" (în care, printre altele, a fost publicat, în 29 de ediții, între 1935 și 1936, povestirea lungă sau românul scurt, "Qualcuno bussa alla porta") și mai ales revista "Oggi" (condusă de Mario Pannunzio și Arrigo Benedetti, în care Elsa a publicat semnând și cu pseudonime masculine: cu certitudine cel de Antonio Carrera și poate, dar nu foarte sigur, cu
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
ocupată și se refugiază la Fondi, un sătuc aflat la câțiva kilometri de mare, din provincia Latină. Acea parte a Italiei Meridionale va apărea frecvent în operele viitoare ale celor doi scriitori; Elsa Morante vorbește despre ea mai ales in românul "La Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
provincia Latină. Acea parte a Italiei Meridionale va apărea frecvent în operele viitoare ale celor doi scriitori; Elsa Morante vorbește despre ea mai ales in românul "La Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio" la editură Einaudi în anul 1948 și, datorită susținerii criticului Giacomo Debenedetti, în același an, românul sau câștiga Premiul Viareggio pe care il împarte cu Aldo Palazzeschi. Românul a fost publicat apoi în Statele Unite cu titlul "House of Liars", în anul 1951 (tradus de Adrienne Foulke și Andrew Chiappe datorită lui William Weaver, care va traduce
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]