KorAP: Find »[drukola/base=acționa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...2573 2574 2575 ...2685 >

67,111 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

de părere că puterea și interesele definesc contextul social în care cei ce realizează planificarea programelor trebuie să acționeze. Pentru a face legătura dintre libertatea de acțiune planificată și constrângerile structurate, forma principală de acțiune propusă este negocierea. Pentru a acționa responsabil și a funcționa eficient, educatorii de adulți trebuie: să fie informați cu privire la respectiva instituție și contextele sociale; să fie abili din punct de vedere politic; să fie pricepuți în negociere și capabili de a crea și a susține în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
puțin interesat să vină în clasă. De asemenea, accesul facil la diferite surse de informație face ca profesorul să nu mai fie atractiv pentru diseminarea informațiilor, ci pentru a-i sprijini pe cursanți să le decodeze, să le manipuleze, să acționeze (Jarvis, 2002, p. 20). Este, de aceea, chiar de dorit ca predarea să fie orientată mai mult în direcția oferirii unor interpretări și repere evaluative pentru diferite decodări ale informațiilor. Cursanții trebuie să înțeleagă faptul că profesorul nu mai predă

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
exemplu, exersarea deprinderilor de pilotare a avionului pe simulatoare sau a deprinderilor de a coafa). Simulările presupun nu numai a-i lăsa pe cursanți să exerseze, ci a-i îndruma să reflecteze asupra a ceea ce fac atunci când simulează, de ce au acționat așa, respectiv să fie capabili să-și analizeze produsul și să-și imagineze cum l-ar fi putut face altfel, feedbackul profesorului fiind foarte important (ca și consilierea oferită). Sunt multe variante ale simulărilor, de la practica propriu-zisă până la efectuarea diferitelor

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
acela că ele le par naturale studenților adulți, deoarece le place să aibă controlul asupra mersului lucrurilor. O condiție majoră ce afectează folosirea acestor strategii este cea financiară și materială a profesorului, deoarece a pune studenții în situația de a acționa presupune a le pune la dispoziție material didactic pe care să-l manipuleze, cu care să acționeze. De multe ori, resursele financiare și materiale sunt limitate și regulile instituțiilor sunt în conflict cu o bună practică educațională (Seaman și Fellenz

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
O condiție majoră ce afectează folosirea acestor strategii este cea financiară și materială a profesorului, deoarece a pune studenții în situația de a acționa presupune a le pune la dispoziție material didactic pe care să-l manipuleze, cu care să acționeze. De multe ori, resursele financiare și materiale sunt limitate și regulile instituțiilor sunt în conflict cu o bună practică educațională (Seaman și Fellenz, 1989). Iată mai jos câteva metode. a) (Mini)proiectele de cercetare constituie o abordare comună în cele mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
produce o serie de norme care descriu comportamentele indivizilor și grupurilor într-o organizație. Schein (1990, p. 85) consideră că, în cultura organizațională, se cuprind „nivelurile cele mai profunde ale ipotezei de bază și convingerile adoptate de membrii organizației, care acționează rutinier (la limita deprinderilor) și definesc punctul de vedere al organizației despre sine și ambientul său”. Se observă o centrare pe o anumită simbolistică a culturii organizaționale, fie de suprafață, care dă imaginea publică a organizației (aspecte cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
transferurilor pe diferite posturi, a angajaților noi, nefamiliarizați cu specificul activității și organizației, a schimbărilor survenite în diverse departamente sau a introducerii unor noi tehnologii. În aceste condiții, vorbim despre o perspectivă reactivă în evaluarea nevoilor, când trebuie să se acționeze rapid la o situație creată, dacă soluția problemei este instruirea. În cazul în care focalizarea se face pe cerințele viitoare, ce vizează resursele umane ale organizației, având ca punct de plecare planul strategic șiobiectivele companiei, iar scopul este cel de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
relaționare cu alți indivizi, el dezvoltă parteneriate. Acestea compun rețele, care sunt parte integrantă a societății (Weber, 2004, p. 42). Astfel, parteneriatele/rețelele reunesc indivizi din organizații publice și private, din instituții educaționale, angajatori/angajați și reprezentanți ai sindicatelor ce acționează în beneficiul comun al membrilor (Mitsos, 1994). Activitatea în parteneriate și rețelele presupun existența unui grup de persoane (organizate sub formă de instituție, companie, organizație, colectiv etc.) interesate de identificarea nevoilor, descoperirea soluțiilor și progresul individual/instituțional, dezvoltare socială, integrare

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
sentimente, moduri de gândire; - stabilirea cadrelor de desfășurare a relației, precizarea responsabilităților părților implicate; - obținerea unor informații suplimentare despre client, prin utilizarea unor instrumente de evaluare cantitativă și calitativă; - înțelegerea clientului, a modului său de a fi și de a acționa, a atitudinilor, valorilor, principiilor de viață, constrângerilor, dificultăților și modului de a lua decizii. 2. Rezolvarea problemelor și realizarea scopurilor/obiectivelor stabilite de client: - asistarea clientului în îndeplinirea scopurilor/obiectivelor stabilite; - punerea în practică a planului de acțiune și dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
a lungul întregii vieți au pus accente variabile pe trei planuri, la al căror progres își aduce contribuția învățarea de-a lungul întregii vieți: planul individual, cel democratic și cel adaptativ. La nivelul individului, învățarea de-a lungul întregii vieți acționează prin sprijinul oferit acestuia de a se „elibera” de ignoranță (prin „iluminare” - dezvoltare mai ales în plan cognitiv), de dependență (prin abilitarea sa), de constrângeri (prin transformarea perspectivei asupra lor, în urma reflecției; vezi teoria învățării transformative, în subcapitolul 1.4

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
în continuă schimbare. Față de aceste considerente mai generale cu privire la aria de cuprindere a învățării de-a lungul întregii vieți, este important să repunctăm că învățarea de-a lungul întregii vieți este un concept integrativ, ce articulează toate demersurile educaționale ce acționează asupra individului, concept apărut ca efect al faptului că este necesară repunerea în discuție a competențelor pe care sistemul formal de educație școlară le asigură indivizilor, pentru a-i pregăti să facă față schimbărilor continue din lumea muncii, diferitelor tranziții

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
care să ia măsuri concrete și să aloce resursele adecvate pentru sprijinirea accesului la educație a persoanelor cu nevoi speciale, din grupuri marginalizate social. Sintetizând, este necesar ca direcțiile de politică educațională la nivel european să stimuleze participarea la educație, acționând, în acest sens, pe cel puțin patru paliere/niveluri (Nuissl, 1999): - al cererii: sprijinirea învățării autodirijate, conștientizarea nevoii de educație, prin dezvoltarea capacității (auto)reflexive, creșterea motivației și încurajarea cererii de educație, mai ales în rândul celor social dezavantajați (eliminarea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
globală: recunoscând și promovând interdependența și solidaritatea planetară. Deprinderile și competențele necesare pentru exercitarea unei cetățenii democratice sunt parte a deprinderilor de supraviețuire socială și presupun acordarea unei importanțe egale cunoașterii valorilor, exercitării atitudinii pozitive față de acestea, capacității de a acționa și participa într-o societate democratică. Aceasta presupune faptul că fiecare cetățean ar trebui să învețe să fie liber, autonom și creativ, săgândească critic, să fie conștient de drepturile și responsabilitățile sale, să fie capabil să participe în echipe, să

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cunoașterii drepturilor și libertăților sale, fundamentate juridic, a structurii politice, economice și administrative, să-și dezvolte capacitatea de selecție, liberul-arbitru, autenticitatea opțiunilor sale, bazate pe propriul sistem de valori (aflat în concordanță cu valorile, tradițiile, normele sociale), dar și să acționeze potrivit acestora, într-o angajare activă, constantă, responsabilă, avizată în comunitate. Lipsa acestui gen de educație se manifestă prin apatie civică, lipsă de încredereîn instituțiile democratice, creșterea cazurilor de corupție, rasism, naționalism agresiv,xenofobie, intoleranță față de minorități, discriminare și excludere

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
independența, creativitatea și încrederea în sine sunt facilitate de simțul critic și de autoevaluare etc. O simplă enumerare a câtorva dintre principiile dezvoltate de Rogers ne creează imaginea esenței teoriei sale: individul este agentul propriei formări, dacă structura socială nu acționează prea opresiv asupra sa. Autorul dezvoltă tehnici de centrare asupra adultului, unele apropriate de terapie, neputându-se vorbi însă despre o teorie coerentă, abordarea sa fiind unilaterală, care se referă doar la potențialul adultului de autodeterminare. Pornind de la ideile anterior

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
limitele în care indivizii învață, în timp ce învățarea transformativă înseamnă să descoperim și să fim capabili să escaladăm aceste limite. Reflecția critică asupra acestor cadre de referință și reconsiderarea lor, prin învățare comunicativă, este punctul de pornire ce ne determină să acționăm într-o nouă perspectivă, acest nou mod de a acționa fiind indicația clară că o transformare a avut loc. Aceasta poate avea loc dintr-odată, în mod dramatic, sau poate fi un proces cumulativ, pe o perioadă mai lungă. În

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
descoperim și să fim capabili să escaladăm aceste limite. Reflecția critică asupra acestor cadre de referință și reconsiderarea lor, prin învățare comunicativă, este punctul de pornire ce ne determină să acționăm într-o nouă perspectivă, acest nou mod de a acționa fiind indicația clară că o transformare a avut loc. Aceasta poate avea loc dintr-odată, în mod dramatic, sau poate fi un proces cumulativ, pe o perioadă mai lungă. În acest proces de transformare, trebuie să avem în vedere, deopotrivă

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
moment dat poate să fie ambiguă, enigmatică, scăpând parțial controlului conștient. Nimeni nu poate pretinde că este capabil să „citească gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este important, semnificativ și relevant pentru noi acționează ca un filtru de decodificare a informațiilor pe care le primim, fiecare atribuindu-le alte semnificații pe baza acestor referențiale. Dacă informația o putem comunica în mod liniar, semnificațiile nu pot fi transmise de la o persoană la alta; - percepție a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cu alții, prin dialog care stabilește validitatea) și emancipatoare (vizează forțele sociale facilitatoare sau obstaculare și relația dintre viața cotidiană a individului și sistem) pe care individul le poatevehicula, pentru a înțelege sursa puterii și a diferențierii și pentru a acționa asupra ei, fie în cadrul mișcărilor sociale emancipatoare (ecologistă, pentru pace, pentru autonomie locală, feministă etc.), fie în mișcările sindicale sau chiar la nivelul grupului-clasă (prin dialog și reflecții critice asupra situației în care se află și a modului în care

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
chiar la nivelul grupului-clasă (prin dialog și reflecții critice asupra situației în care se află și a modului în care o poate schimba, pentru a nu fi o victimă pasivă). „Abilitarea presupune ca oamenii să-și dezvolte capacitățile de a acționa cu succes în sistemul social și structurile de putere existente, în timp ce emanciparea presupune analizarea critică, rezistența și provocarea structurilor de putere.” În plan pedagogic, este vorba despre a conduce indivizii, nu grupurile de-a lungul unui proces de raționare critică

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
a se adapta la societatea informațională și informatizată, tehnologică. Chiar dacă sunt aspecte de nuanță, nu putem ignora problematicile de ordin antropologic într-o argumentare științifică a conceperii unor demersuri intervenționiste adaptate comunității celor vizați. Aspectele de ordin antropologic menționate, chiar dacă acționează difuz, au un efect constant și puternic, motiv pentru care este necesară luarea lor în considerare. Fundamentul filosofic este cel ce reunește principiile și valorile ce orientează o concepție sau alta asupra educației adulților, a modului în care adultul învață

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel mai important, fiind necesară totodată reflectarea asupra acțiunii și emiterea de raționamente practice, orientate

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
tacite, care pot fi confruntate, sistematizate, înțelese și testate dintr-o altă perspectivă, validate și chiar generalizate în teorii informale, în primă fază (vezi mai sus). Deci, prin reflecție asupra acțiunii, noi cunoștințe pot fi generate, conceptualizate, permițând practicienilor să acționeze în diferite situații problematice, în baza acestui repertoriu de cunoștințe, care poate fi, desigur, reconsiderat în acțiunea practică, Schon argumentează, astfel, cum teoriile informale sunt localizate în lumea experiențială a practicienilor; sunt cunoștințe care nu sunt abstracte și decontextualizate. Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
marile universități românești. La Universitatea din Cluj, V. Bărbat a lansat în România conceptul de extensiune universitară, ca mod de a concepe un sistem de rețea pentru educația populară în care rolul de căpătâi să-l aibă universitatea, determinată să acționeze dincolo de zidurile ei. În aceeași perioadă, au funcționat o serie de universități țărănești, ale căror obiective și programe de studiu răspundeau nevoilor educaționale ale țărănimii, vizând răspândirea sistematică a științei, literaturii și artelor în rândul maselor. Toate aceste instituții s-

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
exemplu, Centrul de Asistență Rurală, Centrul Euroregional pentru Democrație, Centrul Educația 2000+, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Centrul de Parteneriat în Egalitate). • Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC). Misiunea acesteia este de a mări impactul social al organizațiilor nonguvernamentale, acționând direct și dezvoltând capacitatea acestora pentru cooperare, reprezentare și servicii, prin programe de educație civică, educație pentru sănătate și pentru vârsta a treia. • Asociația pentru Promovarea Femeii din România (APFR) are ca misiune educarea întregii societăți prin promovarea unor politici

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]