68,163 matches
-
în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Tropoclo. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 9 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 7 km est de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropoclo. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 27 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 15 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Baccialia (în ), în acel an el fiind
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Este cel mai populat sat din raion. Satul este situat la o altitudine de 42 metri, în partea de nord-vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 10 km vest de centrul raional Tatarbunar și la 25 km de la stația de cale ferată Arciz (de pe linia Odesa - Ismail). Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Deljiler (în , în ), în acel an el fiind redenumit
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Limanului Sasic (Conduc). În dreptul localității se varsă în lac râul Sărata. El se află la o distanță de 12 km sud de centrul raional Tatarbunar și 20 km sud de la stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tropoclo, în acel an el fiind redenumit Trapîvka. De această comună depind administrativ
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul sud-estic al Limanului Sasic (Conduc). El se află la o distanță de 22 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 5 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Zolocari ("Золокары"), în acel an el fiind redenumit Liman. În secolul al XVIII-lea pe
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 24 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 21 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Cișmele ("Чишма" sau "Чичма"), în acel an
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
trecut în administrarea raionului Tatarbunar. Începând din anul 1991, face parte din Regiunea Odesa a Ucrainei independente. Raionul Tatarbunar este situat în partea de sud-vest a regiunii Odesa. El este unul dintre cele mai îndepărtate raioane de centrul regional Odesa, distanța între acesta și centrul raional fiind de 165 km. În prezent, raionul se învecinează în partea de nord cu raionul raionul Sărata, în partea de est cu raionul Cetatea Albă, în partea de sud cu Marea Neagră, în partea de sud-vest
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
km), regionale (85.4 km) și locale (179 km). Toate localitățile au legături la drumurile regionale. Centru administrativ, economic și cultural al districtului este orașul Tatarbunar. Acesta este situat de-a lungul râului Cogâlnic, care se varsă în Lacul Sasic. Distanța între centrul raional și Odesa este de 165 km. Rețeaua de cale ferată este aproape inexistentă, cea mai apropiată stație de cale ferată de centrul raional fiind Sărata (pe linia Odesa - Ismail), la o distanță de 24 km. În raion
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
se varsă în Lacul Sasic. Distanța între centrul raional și Odesa este de 165 km. Rețeaua de cale ferată este aproape inexistentă, cea mai apropiată stație de cale ferată de centrul raional fiind Sărata (pe linia Odesa - Ismail), la o distanță de 24 km. În raion, există o unitate de aviație (la Tuzla) și două pichete de grăniceri (la Băile Burnas și Șagani). În raionul Tatarbunar există 21 grădinițe, 22 școli și 2 licee. Școala din Borisovca este școală cu predarea
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, în proporții mari români (moldoveni) și ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar, la 4 km vest de Limanul Sasic. El se află la o distanță de 24 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. În apropierea localității trece drumul Odesa - Chilia Nouă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Satul Nerușai a fost întemeiat în anul 1777
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români (moldoveni). Satul este situat la o altitudine de 27 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul de nord-vest al Limanului Sasic. El se află la o distanță de 5 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 25 km sud-vest de stația de cale ferată Sărata. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Divizia. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea nord-estică a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 33 km est de centrul raional Tatarbunar. În dreptul acestei localități se varsă râul Hagider în Lacul Hagider. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hagider (în ), în acel an el fiind redenumit Liman. Prin Tratatul de pace
Hagider, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318501_a_319830]
-
fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 429, având codul de clasificare . Satul Soloneț este situat pe un teren deluros, străbătut de râul Soloneț, afluent al râului Suceava. El se află la o distanță de aproximativ 20 km de orasul Suceava. Tradiția consemnează existența în Soloneț a mai multor biserici. O primă biserică de lemn ar fi fost clădită în lunca râului Soloneț, aceasta fiind strămutată în urma deselor năvăliri tătare. Cu prilejul unei astfel
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
data de 8 noiembrie, și "Înălțarea Sfintei Cruci", sărbătorit la data de 14 septembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 439, având codul de clasificare . Satul Todirești este situat la o distanță de aproximativ 17 km de orasul Suceava. Conform tradiției, moșia satului ar fi fost dăruită de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) unui căpitan de oaste cu numele de Toderașco. Prima sa atestare documentară datează din 12 martie 1439, când domnitorii
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, în ciuda vechimii și a importanței sale istorice. Satul Frătăuții Noi este situat în partea de nord-est a județului Suceava, fiind străbătut de râul Suceava. El se află la o distanță de circa 13 km nord de municipiul Rădăuți, în apropiere de granița cu Ucraina. Prima sa atestare documentară datează din anul 1412, dar se pare că satul ar fi existat și în secolul al XIV-lea. Satul a fost inițial
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
Peters, creatorul celebrei proiecții care îi poartă numele, consideră că forma rotundă era naturală pentru oamenii din timpurile respective, deoarece ei cunoșteau o mică parte din suprafața terestră. Ne putem imagina că Anaximandru, pornind din punctul central Delfi și măsurând distanțe în toate direcțiile a ajuns în final la acea formă circulară. Ideea sfericității Pământului a fost susținută de către Pitagora și Herodot și a fost dovedită de către Aristotel (secolul al IV-lea î.e.n.) și Eratostene (secolul al III-lea î.e.n.) prin
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Austriei din Viena, această hartă (de 6,75 × 0,34m), este realizată pe pergament și ne prezintă lumea cunoscută de romani dinspre Insulele Britanice la vest, până la Gange (la est). Pe ea sunt marcate șoselele Imperiului Roman, fiind marcate și distanțele dintre orașe (în mile romane). Pe continentul asiatic, în această perioadă Pei Hsiu (224-273) a elaborat o hartă a Imperiului Chinez, și a dezvoltat principiile cartografiei. Din păcate, asupra acestei hărți avem numai referiri, ea fiind pierdută. Viziunea lumii medievale
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
mănăstirești și cele de tip TO nu mai răspund exigențelor vremii. Locul lor este luat treptat de un alt produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse. Spre exemplu puteau fi utilizate piei de animale (piele de capră sau piele de vițel). În general, construcția unui
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
16 puncte (cum este cazul hărții pisane) dispuse de regulă pe o circumferință. Cele 16 puncte nodale formau o rețea care delimita 16 zone de vânt (22˚30′). Folosind busola și compasul împreună cu zonele delimitate pe hartă, era posibilă calcularea distanțelor. Rezultatul acestei încercări este o hartă sobră, săracă în pete de culoare dar bogată în puncte și linii, dotată cu o nomenclatură precisă și fără decorațiuni particulare inutile. Un alt rezultat concret foarte evident a reprezentării Pământului pe portulane, este
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Hartfordshire în lucrarea „Speculum Britanniae” dedicată reginei Isabel a I-a. Norden introduce numeroase inovații. El reprezintă bine edificiile, spitalele, casele nobililor, morile, etc., el fiind precursorul cartografiei urbane. Harta elaborată de Norden are un sistem grafic de comunicare a distanței între centrele importante și folosește o scară grafică. O contribuție importantă în dezvoltarea cartografiei britanice o aduce și John Ogilby, prin lucrarea „Britannia” (1675). Alți specialiști englezi cu contribuții importante în dezvoltarea cartografiei au fost: Seller (1687), E. Halley (harta
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
stele", primind în general aprecieri pozitive. Gaiman a făcut unele referiri la posibilitatea unei continuări sau, cel puțin, la o altă carte în care să apară satul Wall. "Pulbere de stele" începe într-o mică localitate englezească, Wall, aflată la distanță de o noapte de condus de Londra. Wall a primit numele de la un vechi zid (wall, în engleză) de piatră din partea de est, în care se află o mică deschizătură către pădure. Această deschizătură este un portal către magica Lume
Pulbere de stele (roman de Neil Gaiman) () [Corola-website/Science/320445_a_321774]
-
anului 1945, comandorul John Thach, pilot al marinei Statelor Unite, devenit deja cunoscut prin dezvoltarea tacticii aeriene "Valul Thach", a imaginat o strategie defensivă împotriva atacurilor "kamikaze" numită "marea pătură albastră". Aceasta recomanda mari patrule de luptă aeriene (CA), plasate la distanțe mai mari de portavioane decât se obișnuia anterior, o linie de pichetare formată din distrugătoare și distrugătoare de escortă plasată și ea la cel puțin 80 de km de corpul principal al flotei pentru a conferi o intercepție radar timpurie
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
atac oficial "kamikaze" trimițând avioane "Judy" din Grupul Aerian 701 împotriva flotei Aliate de la Okinawa la 15 august 1945. Pe măsură ce sfârșitul războiului se apropia, forțele Aliate nu au mai suferit pierderi semnificative în ciuda faptului că vasele sale se aflau la distanțe apreciabile de baze și se confruntau cu o intensificare a atacurilor "kamikaze". Cauzând unele din cele mai grele pierderi de portavioane ale Statelor Unite în 1945, IJN a sacrificat însă 2.525 de piloți iar IJAAF 1.387; cifrele depășesc mult
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
câini, pisici, delfini, lilieci și șoareci - au o limită superioară a frecvenței mai mare decât cea a urechii umane și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind modul în care un fluier pentru caini funcționează. Propagarea ultrasunetelor este utilizată la măsurarea distanțelor, a debitelor. <br> Liliecii utilizează ultrasunetele pentru orientarea în spațiu, prin emiterea unor semnale și recepționarea ecoului generat de obstacole. Liliacul aude ultrasunete cu frecvențe mai mari de 100 kHz.Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazează pe faptul că aceștia
Ultrasunet () [Corola-website/Science/320470_a_321799]