64,642 matches
-
35 de milioane lei, aproape dublul celui mai mare deficit înregistrat până atunci în istoria țării și care nu va fi depășit decât de deficitul bugetului anului 1917, când țara se afla în război cu două treimi din teritoriu sub ocupație. Ele au dus, după numai șase luni de aplicare, la intrarea crizei economice în faza sa acută, în ultimele zile ale lunii iulie 1900, determinându-l pe rege să demită guvernul, la 7 iulie 1900, înlocuindu-l cu un guvern
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
Administrația militară în Franța (; ) a fost o autoritatea de ocupație temporară stabilită de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial instituită în nordul și vestul Franței. Așa-zisa „zonă ocupată” a fost redenumită „zona nord” în noiembrie 1942, când zona care rămăsese sub controlul francez, așa-numita "zona
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
redenumită „zona sud”. Rolul pe care l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de acord ca soldații proprii căzuți prizonieri să fie eliberați doar după încetarea tuturor ostilităților. A treia
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Aceste restricții au fost valabile până la ocuparea de către germani a teritoriului controlat de guvernul de la Vichy, după care zona a fost redenumită "zone sud" ("south zone"), fiind plasată la rândul ei sub administrație militară în noiembrie 1942. Zona italiană de ocupație a reprezentat doar o mică zonă de-a lungul frontierei montane din Alpi și o zonă demilitarizată lată de aproximativ 50 km. Zona italiană de ocupație a fost extinsă la întreg teritoriul de pe malul stâng al Ronului, după ce trupele italiene
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
fiind plasată la rândul ei sub administrație militară în noiembrie 1942. Zona italiană de ocupație a reprezentat doar o mică zonă de-a lungul frontierei montane din Alpi și o zonă demilitarizată lată de aproximativ 50 km. Zona italiană de ocupație a fost extinsă la întreg teritoriul de pe malul stâng al Ronului, după ce trupele italiene au participat alături de cele franceze la ocuparea zonei libere. Italienii au anexat această zonă (cu excepția zonelor orașelor Lyon și Marseille, care au completat "zona sud" germană
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
întreg teritoriul de pe malul stâng al Ronului, după ce trupele italiene au participat alături de cele franceze la ocuparea zonei libere. Italienii au anexat această zonă (cu excepția zonelor orașelor Lyon și Marseille, care au completat "zona sud" germană), și Corsica. Zona de ocupație italiană a fost adăugate de germani "zonei sud" după capitularea Italiei din septembrie 1943, cu excepția insulei Corsica, care fusese eliberată de Forțele Franceze Libere și trupele aliate. După ce Germania și Franța au căzut de acord să înceteze luptele, mareșalul Wilhelm
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
pentru mai multe razii antievreiești, cele mai importante fiind cele din Paris (Velodromul de iarnă), și Marsilia. Deși cea mai mare parte a populației franceze nu a participat în mod activ la rezistență, mulți dintre ei s-au opus pasiv ocupației prin acte precum urmărirea emisiunilor BBC sau prin sprijinirea materială a membrilor Rezistenței. Francezii au ajutat membrii echipajelor avioanelor americane sau britanice doborâte să fugă spre Spania neutră, de unde s-au repatriat. Până în momentul eliberării, diferitele facțiuni ale Rezistenței de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
neutră, de unde s-au repatriat. Până în momentul eliberării, diferitele facțiuni ale Rezistenței de toate nuanțele politice - naționaliști, anarhiști, socialiști, comuniști și alții - cu efective între 100.000 și 400.000 de combatanți, au participat activ la lupta împotriva forțelor de ocupație. Rezistența a fost sprijinită cu provizii, arme, muniții, operatori radio și instructori de principalele servicii speciale aliate - Special Operations Executive și Office of Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
fost înrolați în Wehrmacht. Pierderile de vieți omenești din rândurile civililor s-a ridicat la aproximativ 150.000 (dintre care 60.000 au murit în timpul bombardamentelor aeriene, 60.000 în Rezistența, iar 30.000 au fost executați de forțele de ocupație germane). Au fost deportați sau internați în lagăre de prizonieri de război aproximativ 1,9 milioane de francezi. Dintre aceștia, 240.000 au murit în lagăre (40.000 de prizonieri de răzbio, 100.000 deportați pe baze rasiale, 60.000
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
240.000 au murit în lagăre (40.000 de prizonieri de răzbio, 100.000 deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri poitici și 40.000 de deportați în lagărele de muncă). Viața de zi cu zi în Franța în timpul ocupației germane a fost marcată încă de la început de lipsuri endemice. Lipsurile pot fi explicate printr-o serie de factori: c În încercarea de depășire a crizei, locul unor produse a fost luat de înlocuitori („Ersatz”). Astfel, au apărut generatoare de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
poștale gata tipărite, unde expeditorul putea doar bifa cuvintele potrivite precum „sănătos”, „rănit”, „mort” sau „prizonier”. Zona ocupată folosea ora Berlinului, care era cu o oră înainte celei din zona neocupată. Alte politici care au fost implementate în zona de ocupație dar nu și în zona liberă au fost starea de asediu între orele 22:00 și 5:00, interzicerea filmelor americane, interzicerea arborării drapelului francez sau al intonării imnului "La Marseillaise". De asemenea, germanii au interzis organizațiile paramilitare și ale
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
circula mottoul „"Jeder einmal in Paris"” („toată lumea o dată în Paris”) iar comandanții le asigurau subordonaților „vizite recreaționale” în oraș. Un mare număr de artiști celebri precum Edith Piaf, Yves Montand sau Les Compagnons de la chanson și-au început ascensiunea în timpul ocupației. Piaf a locuit într-un apartament din aceeași clădire cu bordelul „L'Étoile de Kléber” de pe Rue Lauriston, frecventat de soldații germani, aflat lângă sediul Gestapoului francez (Carlingue). Starea de asediu din Paris nu a fost impusă cu aceeași strictețe
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
cânte chiar la sediul Oberkommando der Wehrmacht. Vizitele numeroșilor soldați germani în localurile și bordelurile francez au dus după 1946 la apariția "Legii Marthe Richard", prin care se închideau bordelurile, iar în spectacolele de cabaret a fost interzistă nuditatea. În timpul ocupației germane a fost organizat "Service du Travail Obligatoire" („Servicil de muncă oblicatorie, STO”), prin care au fost transferați împotriva voinței lor sute de mii de muncitori francezi în Germania, pentru susținerea efortului de război nazist. În afară de lagărele de muncă din
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
germanilor împotriva civililor din țările ocupate. În Franța, naziștii au construit o cameră de execuție în subsolul fostului Minister al Aviației din Paris. Numeroși evrei au devenit victime ale Holocaustului. Au existat 49 lagăre de concentrare pe teritoriul Franței în timpul ocupației, cel mai vast fiind Drancy. În zona ocupată, în 1942, evreii erau obligați să poarte Steaua lui David și să călătorească doar în ultimul vagon al metroului. 13.152 evrei care locuiau în regiunea Parisului au fost victimele arestărilor în
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
înaintarea aliată spre regiunea Rinului și asaltul asupra Germaniei. Pentru formarea noii armate franceze - "Armée française de la Libération" - a fost folosită baza asigurată de Forțele Franceze din Interior. Această armată era bine echipată și aprovizionată în ciuda problemelor aduse de lunga ocupație germană datorită programului Lend-Lease. Armata franceză de Eiberare și-a crescut efectivele de la 500.000 de oameni în vara anului 1944 la peste 1,3 milioane la sfârșitul războiului, devenind astfel a patra forța a Puterilor Aliate în Europa. Divizia
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Ronului (25 august 1944), Rinului (19 noiembrie 1944) și Dunării (21 aprilie 1945). Pe 22 aprilie 1945, această unitate a cucerit Sigmaringen în Baden-Württemberg. Aici au fost arestați membrii regimului de la Vichy în frunte cu mareșalul Pétain. Colaboratorii regimului de ocupație au fost supuși epurărilor legale (épuration légale), unii dintre ei fiind executați pentru trădare. Printre cei executați s-a numărat Pierre Laval, premierul guvernului de la Vichy în 1942-1944. Mareșalul Pétain, „Șeful Statului Francez”, a fost la rândul lui condamnat la
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
această perioadă plină de evenimente tulburătoare, Banatul a reprezentat o soluție ultimativa, un ținut populat cu oameni gospodari într-un ținut pitoresc, multi dintre ei fiind de origine germană, origine ce era considerată ca fiind o pavăza în fața armatelor de ocupație. Ei au considerat Banatul o oază de liniște unde artă putea înflori. Artiștii au ales ca bază artistică Bocșa Montană, o localitate înființată de către coloniști germani și ca loc de "roire" artistică, gospodăria Emmei Alster, sora lui Borgo Prund, ce
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
versuri al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, scris între 1823-1831. Pușkin și-a început romanul la 9 mai 1823 și a lucrat la el mai bine de 8 ani. La 4 noiembrie 1823, Pușkin îl scria de la Odesa, lui Viazemski: În privința ocupațiilor mele, eu nu scriu acum pur și simplu un roman, ci un roman în versuri - ceea ce este o diferență ca de la cer la pămât.”" cuprinde numeroase elemente autobiografice și aspecte din viața și istoria poporului rus. Criticul rus Vissarion Belinski
Evgheni Oneghin () [Corola-website/Science/334094_a_335423]
-
întârziat livrarea utilajelor. În ziua de 6 decembrie 1916, trupele germane intră în București, ocupând, printre alte întreprinderi, și uzinele electrice. Uzina Filaret, care funcționa cu motoare diesel, având un consum de combustibil mai redus, a funcționat în permanență. În timpul ocupației s-a adus și motorul diesel de 2.000 CP comandat în Belgia. Ca urmare a legii privind reglementarea problemelor energetice, promulgate în 1924, Primăria Municipiului București cumpăra toate acțiunile S.G.G.E printr-o operațiune de ordin bancar, plata făcându
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
bucovinean și a produs schimbări profunde la nivelul relațiilor funcționale dintre așezările umane, orașele Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Fălticeni stabilizându-se la un nivel ierarhic inferior față de Suceava. Estompată ușor în perioada 1918-1944, apartenența la aria culturală central-europeană - pe fondul ocupației sovietice și regimului comunist a fost pusă sub semnul întrebării în perioada 1944-1989. Pentru relațiile intraregionale, „opacitatea” frontierei româno-sovietice a fost un factor negativ, condițiile net restrictive de trecere ale acesteiea din epoca comunistă fiind un factor de descurajare a
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
o familie de imigranți din Barbados și Carriacou. Deși a avut probleme cu vederea (miopie avansată, aproape de orbire) reușește să parcurgă studiile elementare, urmate de "Hunter College High School", un colegiu pentru copii supradotați. Își finanțează studiile activând sub diverse ocupații ca: muncitor în fabrică, colaborator la diverse publicații, tehnician radiolog, asistent social etc. În 1961 este absolventă a Columbia University în bibliologie. Lucrează o perioadă ca bibliotecar la Mount Vernon, New York. Se căsătorește cu avocatul Edwin Rollins, cu care are
Audre Lorde () [Corola-website/Science/334208_a_335537]
-
Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate în contrast cu atenția strictă la detalii a intrigii. Naratorul poate fi un slujitor al bătrânului sau, după cum este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de vulturul” al bătrânului poate simboliza
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
este un film dramatic polonez regizat de Paweł Pawlikowski, pe baza unui scenariu scris de acesta împreună cu Rebecca Lenkievicz, a cărui premieră a avut loc în 2013. Acțiunea filmului se petrece în 1962, în Polonia. O tânără rămasă orfană în timpul ocupației germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost crescută într-o mănăstire catolică și urmează să pronunțe jurămintele prin care să devină călugăriță. Înainte de aceasta trebuie să o cunoască pe mătușa ei. Aceasta a fost procuror în
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
În linii mari, ocupația de mașinist se referă la conducerea unei mașini, la supravegherea sau la repararea acesteia. Mașinistul de utilaje este însă conducătorul de mașini și utilaje pentru terasamente, care conduce și întreține instalații, agregate și utilaje destinate executării lucrărilor de terasamente, conform
Mașinist utilaje () [Corola-website/Science/334430_a_335759]
-
zona Ierihon. Ex-muftiul a apelat , de asemenea, la autoritățile din Italia, Bulgaria și Ungaria, cerând să anuleze permisele de plecare a unor evrei în Palestina, cu recomandarea de a-i deporta mai degrabă în Polonia, care era aflată atunci sub ocupație nazistă și adăpostea o mare parte din lagărele de exterminare. La finele războiului mondial al-Husseini a fost capturat la 15 mai 1945 de forțe franceze cantonate pe solul german în zona lacului Konstanz. La 19 mai a fost transferat în
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]