64,642 matches
-
ocupație de către reprezentanții guvernelor aliate în timpul Conferinței de la Ialta, Eisenhower nu întrevedea nici un avantaj politic în cursa pentru cucerirea Berlinului. El considera pe bună dreptate că, orice teritoriu pe care aliații occidentali l-ar fi ocupat în viitoare zonă de ocupație sovietică, ar fi trebuit în cele din urmă să fie cedate sovieticilor după încheierea războiului. În cele din urmă, campania militară aliată s-a desfășurat în conformitate cu noile planuri ale lui Eisenhower . Prima pas pentru realizarea planului lui Eisenhower era eliminarea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Inginerilor Sufletelor. El este eliberat din închisoare de Mieli, o războinică din norul Oort, care îl duce cu nava ei, "Perhonen", printre asteroizii din jurul planetei Neptun. Acolo, el află că libertatea sa are un preț: trebuie să-și reia vechea ocupație criminală și să fure ceva pentru angajatorul lui Mieli. Înainte de asta, el trebuie să-și recupereze amintirile, pe care le-a ascuns cu grijă în Închisoare, unul dintre Orașele Mișcătoare de pe Marte. În Închisoare, Isidore Beautrelet dezvăluie un caz de
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
de comunicare. În societatea Închisorii, moneda folosită în economie este timpul. Când timpul unei persoane a expirat, conștiința ei este încărcată în „Tăcuți” - servitori mecanici muți care îngrijesc și protejează orașul. Deși Tăcuții nu prea sunt interesați de lume în afara ocupațiilor lor, se pare că păstrează urme ale fostelor lor personalități și amintiri. Conspirația centrală a intrigii implică conducători ascunși, numiți „Criptarhi”, care manipulează și abuzează exomemoriile și - prin transformarea cetățenilor în Tăcuți și înapoi - amintirile obișnuite. În carte, societatea Închisorii
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
capturat orașul Cairo, care era neapărat. Puterea a revenit în mâinile guvernoratului, războiul s-a sfârșit și cea mai mare parte a armatei britanice a mers la Alexandria și s-a îmbarcat spre casă, rămânând, din noiembrie, doar forțele de ocupație. Primul Ministru Gladstone a urmărit inițial să îl judece pe ‘Urabi și să îl execute, portretizându-l ca pe un ""... tiran a cărui opresiune asupra poporului egiptean i-a lăsat suficient timp, în calitatea sa de Saladin al zilelor noastre
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
avea interese importante de apărat în Egipt și era pregătită să se retragă doar dacă condițiile garantând securitatea acelor interese erau întrunite, ori acest lucru nu s-a întâmplat" În conformitate cu acest punct de vedere, investițiile în Egipt au crescut în timpul ocupației britanice, ratele dobânzilor au scăzut, iar prețurile obligațiunilor au crescut.
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
plecat în 1939 în Franța, ca bursieri ai statului francez. Mariana Șora a obținut o diplomă în limba și literatură franceză la Universitatea Sorbona (1940), apoi a urmat studii de anglistică la Universitatea din Grenoble (1940-1944), după ce se refugiase, din cauza ocupației germane, în sudul Franței. S-a împrietenit cu figuri importante ale culturii române (Eugène și Rodica Ionesco, Emil Cioran). Soții Șora s-au întors la Paris în 1945, unde au avut o situație materială precară. Aflat într-o vizită în
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
cu Rusia, [China] se va alinia de partea noastă fără nicio îndoială”. Președintele american considera că guvernul chinez proamerican va sprijini toate acțiunile SUA atunci când americanii, sovieticii și chinezii vor dorisă împărtă după război Japonia și Coreea în zone de ocupație. Când Molotov a ridicat problema stabilității Chinei, Roosevelt l-a liniștiti afirmând că „populațiile națiunilor și prietenilor noștri numărau peste un miliard de oameni”. Churchill se împotrivea admiterii Chinei în rândul celor "patru mari" pentru că se temea că americanii încercau
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
și în 1519, secuii s-au revoltat împotriva comandanțiilor supremi. Libertatea secuilor, de asemenea, a scăzut atunci când judecătorii regali au fost numiți în scaune. Au luat treptat îndatoririle judecătorilor secui aleși, însă membrii juriului au fost încă aleși locali. După ocupația Imperiului Otoman asupra Ungariei Centrale, părțile estice, inclusiv Transilvania, au fost conduse de [[Ioan Zápolya]], pretendentul tronului maghiar. În a doua jumătate a secolului, Principatul autonom al Transilvaniei a intrat în existență. Pe parcursul acestei perioade, secuii aproape și-au pierdut
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
a Imperiului Roman de Răsărit sau Bizantin în cadrul provinciei Palaestina Prima din Dioceza Estului. În secolul al V-lea împăratul Iustinian I a ridicat deasupra Peșterii Macpela o biserică creștină, pe care a distrus-o generalul persan Sahrabaz în cursul ocupației scurte a țării de către Imperiul Sasanid în anul 614, sub domnia lui Khosrau al II-lea.(Norwich). Sub bizantini stabilirea de evrei la Hebron a fost interzisă (Scharfstein). Persanii au distrus numai biserica, prezervând sanctuarul peșterii, ca semn de bunăvoință
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
un stâlp înalt din piața din interiorul Porții Damascului a fost punctul de plecare pentru măsurarea distanțelor către alte orașe, așa cum este indicat în mozaicul Harta de la Madaba. Acest stâlp s-ar fi prăbușit sau ar fi fost demolat în timpul ocupației bizantine. În secolul al XX-lea piața din exteriorul Porții Jaffa a îndeplinit același scop. În timpul mandatului britanic asupra Palestinei, o bornă aflată în afara porții a servit ca punct zero pentru măsurarea distanțelor față de Ierusalim. Astăzi nu există nici o astfel
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Potrivit lui Ringo Ringvee, „religia nu a jucat niciodată un rol important în luptele politice sau ideologice” și „tendințele care au predominat la sfârșitul anilor 1930 pentru stabilirea unor relații mai strânse între stat și Biserica Luterană s-au încheiat cu ocupația sovietică în 1940”. El afirmă în continuare că „lanțul tradițiilor religioase a fost rupt în cele mai multe familii”, ca urmare a politicii sovietice de propagare a ateismului de stat. Între recensămintele din 2001 și 2011, cultul ortodox a depășit luteranismul și
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
stat. Robert T. Francoeur și Raymond J. Noonan au scris că „în 1925, biserica a fost separată de stat, dar educația religioasă a rămas în școli și clerul a fost instruit la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. Odată cu ocupația sovietică și implementarea legislației anticreștine, Biserica a pierdut peste două treimi din clerul ei. Activitățile religioase cu copii și tineret, precum și cele editoriale au fost interzis, proprietatea bisericii a fost naționalizată, iar Facultatea de Teologie a fost închisă”. Aldis Purs
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
Lucrarea intitulată "World and Its Peoples: Estonia, Latvia, Lithuania, and Poland", publicată de Marshall Cavendish, afirmă că, în afară de campania antireligioasă sovietică în Estonia, care a mandatat confiscarea proprietăților bisericești și deportarea teologilor în Siberia, multe „biserici au fost distruse în timpul ocupației germane a Estoniei, din 1941 până în 1944, și în al celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945)”. După destrămarea Uniunii Sovietice, această legislație antireligioasă a fost anulată. Potrivit sondajului Eurobarometer din 2010, 18% dintre cetățenii estonieni au răspuns că "ei
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
târziu, în secolul al VI-lea, ea a fost placată cu mozaicuri. O altă capelă medievală a fost amenajată în secolul al XIII-lea, fiind decorată cu fresce. Amfiteatrul a fost acoperit cu pământ în secolul al XVI-lea, după ocupația otomană, atunci când s-a construit un zid în apropiere. Marin Barleti, istoric și preot catolic, descria monumentul ca fiind „o construcție frumoasă”. Aproximativ o treime din situl arheologic a fost descoperită și excavată în anii 1960 de către Vangjel Toci; restul
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
în exil). Guvernul-marionetă comunist nu a fost niciodată recunoscut de Statele Unite, Regatul Unit și alte puteri occidentale care îl considerau ilegal, ca și pe anexarea Estoniei la URSS. După ce președintele eston Konstantin Päts a fost arestat de forțele sovietice de ocupație și deportat în Rusia în iulie 1940, profesorul Uluots a devenit "prim ministru cu îndatoriri de președinte" după cum dicta constituția estonă. Când naziștii au invadat Estonia în 1941, guvernul comunist a fost răsturnat. Ulouts a refuzat ofertele Germaniei de a
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
cu îndatoriri de președinte" după cum dicta constituția estonă. Când naziștii au invadat Estonia în 1941, guvernul comunist a fost răsturnat. Ulouts a refuzat ofertele Germaniei de a conduce în 1941, formând în schimb o parte a față de regimul nazist de ocupație. În martie 1944, a fost înființat de către mișcarea de rezistență din . Până în aprilie 1944, un mare număr de membri ai comitetului au fost arestați de agențiile de securitate germane. Comitetul avea ca scop stabilirea unui guvern provizoriu în urma așteptatei retrageri
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
frontiera estonă, la care a ajuns la 2 februarie 1944. La 20 aprilie 1944, Comitetul Național a ales Comitetul Electoral al Republicii Estonia. Acesta a declarat ilegală numirea lui Johannes Vares în funcția de prim ministru de către Konstantin Päts în timpul ocupației sovietice și că Uluots acționase ca șef interimar al statului din 21 iunie 1940. La 21 iunie 1944, l-a numit pe în funcția de viceprim-ministru. În ianuarie 1944, frontul a fost împins de Armata Roșie până la hotarele Estoniei. Narva
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
fiind anulat de facto Dictatul de la Viena. Printr-un decret din 1959, această zi a fost instituită ca Ziua Armatei Române. După această bătălie, armata română participă în continuare pe Frontul de vest, contribuind la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația Germaniei naziste. În amintirea acestei lupte, în centrul orașului Carei a fost ridicat Monumentul ostașului român. Inaugurat în 1964, complexul monumental este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu.
Bătălia de la Carei () [Corola-website/Science/335845_a_337174]
-
Băncii Comerțului din Craiova (sediul actualei primării din Craiova) - Societate Anonimă. Pe la 1600 moșia a fost a boierilor Hamzea și Caplea, pe care mai apoi au vândut-o boierului Calotă. Apoi moșia a trecut către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-a lăsat
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
sau partitiv: "Elle ne boit ni vin ni bière" „Nu bea nici vin, nici bere”. Însă "ni" nu înlocuiește articolul hotărât: "Elle n’aime ni le vin ni la bière" „Nu-i place nici vinul, nici berea”. 5. Numele de ocupație în funcție de nume predicativ se folosesc fără articol dacă subiectul este un substantiv sau un pronume personal, si daca numele de ocupație nu are atribut: "Paul/Îl est journaliste" „Paul/El e ziarist”, dar "C’est un journaliste" „(Acesta) e un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Elle n’aime ni le vin ni la bière" „Nu-i place nici vinul, nici berea”. 5. Numele de ocupație în funcție de nume predicativ se folosesc fără articol dacă subiectul este un substantiv sau un pronume personal, si daca numele de ocupație nu are atribut: "Paul/Îl est journaliste" „Paul/El e ziarist”, dar "C’est un journaliste" „(Acesta) e un ziarist” (subiectul nu este substantiv sau pronume personal), "Paul est un journaliste renommé" „Paul e un ziarist renumit” (numele are atribut
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
16 comandată de Contraamiralul Francis S. Low. După război, ambele nave au făcut parte din Gruparea 71 Navală, denumirea forțelor navale din cadrul Flotei a Șaptea a Statelor Unite care operau în marea Chinei de Nord. Misiunea acesteia era de a sprijini ocupația peninsulei Coreea de către aliați. Aceasta presupunea executarea de misiuni de demonstare a prezenței(„show the flag”)pe coasta vestică a Coreei și în Golful Chihli. Aceste demonstrații navale au precedat "Operațiunea Campus", debarcarea amfibie a forțelor terestre ale Armatei SUA
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
N. Velescu, profesor de gimnastică. Primii ani au fost marcați de anumite probleme pe care școala a trebuit să la înfrunte: săli de clasă insuficiente, schimbări frecvente ale sediului școlii precum și frecvente întarzieri în plata profesorilor. Primul Război Mondial și ocupația germană au avut consecințe serioase asupra activității în liceu. Totuși, în acele momente liceul a avut parte de profesori renumiți care au ajutat generații întregi de elevi pentru a ajunge cei mai buni specialiști. Odată cu introducerea sistemului de învațământ de
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
au fost scanate de către Universitatea Națională din Seoul și sunt disponibile on-line. Cronicile ultimilor doi conducători ai Joseon-ului, împărații Gojong și Sunjong, au fost excluse din colecția Cronicile Dinastiei Joseon. Gojong Sillok și Sunjong Sillok, care au fost scrise în timpul ocupației japoneze, sunt considerate „documente nesigure” de către cadrele universitare coreene, deoarece oficialii japonezi au influențat compilarea lor și au falsificat anumite evenimente istorice. Cu toate că cele două cronici au fost traduse în coreeană modernă de către Institutul Național Coreean de Istorie, ca și
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
o invazie germană în sudul Rusiei. După mai multe lupte de mică amploare, armata germană a fost oprită din avansare la mijlocul lunii ianuarie 1917. Armata română continua să lupte, deși cea mai mare parte a teritoriului său se afla sub ocupație străină. Pierderile armatei române au fost estimate la 300 - 400.000 de soldați, morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. Pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni. Campania victorioasă a întărit mult
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]