67,111 matches
-
menite să lichideze prezența pe teritoriul pakistanez a teroriștilor. Potrivit unor știri transmise de ziarul New York Times, la 26 și 27 ianuarie 2008, Pervez Musharaf nu a acceptat propunerea SUA de prelungire a șederii trupelor SUA pe teritoriul pakistanez, care acționează în scopul menționat mai sus. Trupele SUA din Pakistan au constatat că Al Qaida, în realizarea unor acțiuni teroriste, antrenează minori ca sinucigași. Refuzul președintelui Pakistanului, Pervez Musharraf, de acceptare a propunerii de prelungire a prezenței trupelor SUA pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a constituit pentru regimul comunist, dictatorial, un instrument important pe care l-a folosit pentru a-și realiza interesele, pentru a-și domina supușii, într-un sistem piramidal centralizat, în care interesele locuitorilor din comune și orașe contau mai puțin. Acționând statornic în acest sens, regimul comunist a desființat în mod abuziv numeroase sate, comune și județe, multe dintre ele cu atestări documentare de secole. Revoluția din decembrie 1989 a adus și pe acest plan un suflu nou. Începând chiar din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prevederile art. 1491, combinat cu art. 1492 alin. (2) C. civ., societatea civilă este un contract prin care două sau mai multe persoane convin să pună în comun aportul lor material și de muncă pentru constituirea unui fond și să acționeze împreună în vederea atingerii unui scop comun, foloasele fiind împărțite între asociați 17. Raporturile patrimoniale dintre soți cu privire la bunurile lor comune dobândite în timpul căsătoriei sunt consecința firească și necesară a raporturilor lor personale nepatrimoniale. Soții nu urmăresc niciodată un scop lucrativ
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
este rezolvat]. Execuția se face în secret și în mod anonim de c]tre o persoan] sau mai multe dintr-un grup de b]trâni care, datorit] experienței și cunoștințelor rituale, au dreptul de a hoț]rî și de a acționa în numele comunit]ții, respectându-i valorile și principiile și analizând cu înțelepciune circumstanțele faptei. Spre deosebire de cerință justiției britanice de a face public] pedeapsă, pedepsirea relelor în societatea Pitjantjatjara se realizeaz] prin mijloace în care toți au încredere și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cât afectuoase între soț și soție sau între p]rinți și copii. Hoarda Ik pare s] dispun] de „cunoaștere etic]”, de vreme ce oamenii sunt destul de conștienți de consecințele d]un]toare pentru alții ale faptelor rele. Totuși, ei aleg s] acționeze, f]r] s] le pese de consecințele acțiunii lor asupra altuia. Înseamn] această c] nu au moral]? Cartea The Mountain People ar putea fi și o alegorie a comportamentului șoferului contemporan; la volan, m] comport oribil atunci cand cred c] pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adev]rul nu erau concepte vagi, ci trebuia aplicate în viața de zi cu zi. În tribunale, magistrații trebuiau s] manifeste mă’at în ceea ce spuneau și prin modul în care rezolvau cazurile (Morenz, 1973, p. 125). Egiptenii trebuie s] acționeze în deplin] armonie cu mă’at-ul, nu în sensul unor precepte legale, ci mai curând în linii mari și în mod arbitrar, deși mai tarziu s-a manifestat tendința de conformare la reguli (Wilson, 1958). Normele etice care susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar avea o existent] pașnic] deoarece le-ar lipsi curiozitatea de a intra în contact cu alte comunit]ți; acest comportament primitiv și firesc este în același timp și constant (chang tao), el fiind posibil doar prin refuzul de a acționa în baza raționamentelor estimative (wu-wei). Dup] cum am remarcat în gândirea lui Mo Tzi și a lui Confucius, metodele contrastive utilizeaz] aceleași noțiuni, cum ar fi: binele și r]ul, frumosul și uratul, noblețea și josnicia etc. Totuși, cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obiect. Limbajul obișnuit nu urmeaz] o regul] anume. Spre exemplu, consider]m c] un cal alb este un cal și c] a c]l]ri un cal alb înseamn] de fapt a c]l]ri. Uneori ins], recunoaștem c] a acționa asupra unui obiect într-un anume fel nu este totuna cu aceeași acțiune desf]surat] dup] alte criterii. Altfel spus, suntem de acord c] orice hoț este om, dar deosebim execuțiile (uciderea hoților), de crime (omuciderea). Teoriile acestei școli susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obicei, de c]tre protestanți, în timp ce catolicii utilizeaz] formulă de teologie moral], f]r] a se stabili o diferențiere în ceea ce privește utilizarea celor dou] terminologii sau a conceptelor pe care le definesc. Ambele vizeaz] cele dou] aspecte etice esențiale, cum s] acționezi dintr-un motiv corect și cum s] adopți o atitudine corect] în anumite situații. În esenț], metodele și procedura eticii creștine nu difer] de cele ale filosofiei morale, diferența constând doar în punctul de plecare al eticii creștine - credință creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
amare ale secolului nostru i-au acordat importantă cuvenit]. 2) Etică creștin] este imoral], întrucat opereaz] cu un sistem de recompense (raiul) pentru un comportament corect și ameniț]ri (iadul) pentru unul greșit; nu se bazeaz] pe ideea de a acționa corect pentru simplul fapt c] este corect și nu pentru oricare alt motiv. Aspectul legat de recompense a fost deja menționat și argumentat (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). 3) În loc s] duc] la împlinirea de sine, etică creștin] are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nicomahic] VII, este acela c] refuzul lui ar fi „în dezacord cu faptele observate”, deși el conținu] - la fel de tipic - prin a recunoaște c] Socrate era pe calea cea bun]. Ceea ce Socrate nega era faptul c] o persoan] ar putea s] acționeze contrar discern]mântului s]u dintre bine și r]u. Adev]rât, spune Aristotel, în sensul c] ceea ce „este dus dup] sine” sau ascuns de pl]cere într-un om f]r] voinț] nu este atat cunoașterea în sensul s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci decizia pe care Socrate ar fi considerat-o corect] ar fi fost luat] deja de c]tre camion. Ceea ce este în mod clar necesar, și ceea ce demonstreaz] Platon și Aristotel, este o accentuare a aspectului dispozițional al comportamentului. Dac] acționez corect și m] expun riscului salvând b]trânica, este datorit] faptului c] am dobândit, într-o oarecare m]sur], o dispoziție de a acționa în acest fel sau datorit] faptului c] am devenit o persoan] curajoas], cu toate c] atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
necesar, și ceea ce demonstreaz] Platon și Aristotel, este o accentuare a aspectului dispozițional al comportamentului. Dac] acționez corect și m] expun riscului salvând b]trânica, este datorit] faptului c] am dobândit, într-o oarecare m]sur], o dispoziție de a acționa în acest fel sau datorit] faptului c] am devenit o persoan] curajoas], cu toate c] atunci când voi avea timp s] m] opresc și s] gândesc, rațiunea îmi va confirma corectitudinea acțiunii mele. Poate c] Socrate ar fi fost de acord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Platon d] semne c] ar recunoaște aceast] sc]pare a sa, dar nu știe cum s] o redreseze. De fapt, oricât de mult] contemplare asupra adev]rului etern sau asupra structurii universului nu îmi poate spune cum ar trebui s] acționez acum. Stoicii îl urmeaz] pe acest drum orb, susținând idealul imposibil al înțeleptului, ale c]rui atitudini și acțiuni vor g]și cumva r]spunsul la rolul s]u predestinat în dramă cosmic]. La prima impresie, Aristotel pare s] ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] ne ofere ceva mai promit]tor. El începe prin a respinge teoria cunoașterii a des]vârșitei Republici și prin a dezvolta, în schimb, o teorie care localizeaz] sursă introspecției etice chiar în experiența de viat]. A ști cum s] acționezi, a deține înțelepciunea practic] înseamn] a avea „ochi” pentru soluții; iar aceasta poate fi dezvoltat] doar printr-o combinație de preg]tire, respectând obiceiurile corecte și cunoașterea direct] a situațiilor practice. Am putea-o consideră o propunere atractiv], care, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a gândirii practice (rațio practică) sau a „gândirii corecte” (recta rațio în latin], orthos logos în greac]). Atât Platon, cât și Aristotel au susținut c] exist] o facultate a gândirii raționale care era preocupat] cu identificarea modului corect de a acționa. Excelentă în exercițiul acestei puteri o constituie virtutea intelectual] a gândirii practice - phronesis (în latin], prudentia) - si conduită în acord cu efectele sale reprezint] virtutea moral]. În general, nu s-au manifestat preocup]ri pentru g]sirea unor argumente filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
copiate toate celelalte legi” (De Trinitate, 14, 15,21). Iar pentru alții, forma descoperirii nu este de genul acesteia din urm], ei considerând c] ceea ce se învăț] este doar voința nefundamentat] a lui Dumnezeu, exprimat] sub forma poruncilor de a acționa sau de a nu se l]să ispitit s] acționeze, si nu o c]l]uzire în concordant] cu legea naturii. Cam această a fost complexitatea gândirii perscolastice referitoare la sursă moralei. A existat o gam] variat] de opinii cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru alții, forma descoperirii nu este de genul acesteia din urm], ei considerând c] ceea ce se învăț] este doar voința nefundamentat] a lui Dumnezeu, exprimat] sub forma poruncilor de a acționa sau de a nu se l]să ispitit s] acționeze, si nu o c]l]uzire în concordant] cu legea naturii. Cam această a fost complexitatea gândirii perscolastice referitoare la sursă moralei. A existat o gam] variat] de opinii cu privire la obiectele aprecierilor morale, adic], acele tr]s]turi care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunile sunt neutre. Mai mult, el susține c] dorințele sau inclinațiile sunt asemenea: nici bune, nici rele. Obiectul evalu]rii morale este intenția agentului. Viciul nu este altceva decât consimt]mântul conștient de a p]c]tui, adic] de a acționa conștient de neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Dup] cum scrie el: „Defectul este, atunci când suntem... înclinați s] consimțim la ceva ce nu trebuie s] facem... Ce altceva este consimt]mântul acela decât a-L disprețui pe Dumnezeu și de a-I
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tre membrii unui grup, dar c] nu se poate determina ce fel de intenții are fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel cineva nu este în m]sur] s] spun] dac] acei oameni au acționat virtuos, chiar dac] știe cumva c] o persoan] a f]cut-o. Pentru Abélard, aceast] problem] este dep]sit] prin afirmația c] Dumnezeu poate vedea în inimile oamenilor, deși acestea sunt inobservabile pentru restul. Aceast] posibilitate totuși nu va avea mare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încearc] s] promoveze, fie chiar realizeaz] înflorirea speciei umane. În acest caz, se vorbește despre o natur] uman] distinct] și esențial], asociat] cu o serie de valori care constituie excelentă într-o viat]. Așadar, virtuțile sunt acele obiceiuri de a acționa care duc la împlinirea naturii raționale a agentului. Deci, când vorbim despre „legea natural]” ne referim la acea parte din ordinea general] a lucrurilor care implic] omenirea și progresul s]u spre perfecțiune. Aceast] lege transpare în tendințele umane naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un imperativ pe care s] ni-l impunem singuri. Legea moral], susține Kant, nu este o obligație de a face bine celorlalți; ea ne cere s] action]m în acele moduri în care am accepta rațional că toți ceilalți s] acționeze. Legea stabilește astfel o obligație formal] care ne ajut] s] ne test]m planurile. Fiecare dintre noi poate analiza dac] o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
formal] care ne ajut] s] ne test]m planurile. Fiecare dintre noi poate analiza dac] o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria kantian] este o alternativ] mult mai bine articulat] decât cea a lui Hume în privința perspectivei conform c]reia consecințele benefice sunt cele care stabilesc ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] ne test]m planurile. Fiecare dintre noi poate analiza dac] o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria kantian] este o alternativ] mult mai bine articulat] decât cea a lui Hume în privința perspectivei conform c]reia consecințele benefice sunt cele care stabilesc ce este drept. Kant susține c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alt principiu nu face acest lucru. Dac] obținerea fericirii colective și a celei personale nu se poate realiza prin aceeași acțiune, atunci societatea trebuie reformat] pentru că acest lucru s] se întâmple; în caz contrar, oamenii nu vor fi îndemnați s] acționeze așa cum o cere morală. Nu din întâmplare Bentham și filosofia să au fost centrul unui grup activ de reformatori politici. Autonomie și teorie: pentru și contra În a doua să etap] dup] Kant, Reid și Bentham, demersul filosofiei morale a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]