64,642 matches
-
Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă. Încă din 1846, pe când Veneția era inclusă în Regatul Lombardia-Veneția, care a aparținut apoi Imperiului Habsburgic, a existat o linie de cale ferată care lega orașul de țărmul continental venețian. La 7 aprilie 1841 a fost semnat un contract
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
va cere instituțiilor de resort sa verifice acest lucru. În toamna anului 2012, Vasile Bolea, împreună cu Vlad Batrîncea și Grigore Novac a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere (din partea Fundației „ Soluția”) privind evacuarea pietrei comemorative în memoria victimelor ocupației sovietice instalate în Piața Marii Adunări Naționale. Atunci instanța a hotărât că cererea depusă de împotriva Primăriei Chișinău este nefondată. În vara anului 2014, în timp ce la Bruxelles avea loc semnarea Acordului de Asociere și Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană
Vasile Bolea () [Corola-website/Science/334542_a_335871]
-
a mamei). Familia, de origine afro-braziliană, avea de mai multe generații tradiții muzicale. Tatăl, care lucra ca funcționar de poștă. era flautist, și poseda o colecție de partituri de choros din generațiile precedente, iar patru frați au avut și ei ocupații muzicale. Cele dintâi lecții de flaut le-a primit Alfredo de la tatăl său, mai târziu a fost elevul lui Irineu de Almeida. La 14 ani tânărul muzician, care a devenit cunoscut sub pseudonimul Pixinguinha, a compus primele sale creații muzicale
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după semnarea acestuia de către Norvegia în 1959. De atunci, au existat mai multe debarcări pe insulă din partea diferitelor țări în scop de cercetare științifică, precum și
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
1924 și 1925, a condus două expediții arheologice în Orientul Apropiat. În anul universitar 1926-1927 Hrozný a fost ales decan al Facultății de Arte. În anii 1939-1940 a ocupat postul de președinte al universității fiind martor al schimbărilor impuse de ocupația regimului național-socialist. După cel de-al Doilea Război Mondial, Hrozný și-a încetat activitatea academică. Cu puțin timp înaintea morții sale, în 1952, a fost desemnat membru al Academiei Cehoslovace de Științe. După descifrarea limbajului hitit, Hrozný și-a încercat
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
ca aparținând secolului al II-lea d.H. În timpul explorării altarului de la Sheikh Saad a fost descoperită o stelă comemorativă a faraonului egiptean Ramses al II-lea. În afară de stelă și câteva monumente greco-romane, au mai fost atestate și alte faze ale ocupațiilor ulterioare, din perioadele bizantină și islamică. Movila denumită Tell Erfad se găsește în nordul orașului Aleppo și reprezintă rămășițele acoperite ale orașului antic Arpad. Expediția cehoslovacă a descoperit aici fundația unui palat, o colosală scară sub poarta nordică (ambele din
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
pod Pleší) a fost un animator și ilustrator ceh cunoscut pentru cărțile cu aventuri ale personajului Cârtița ("Krtek" sau "Krteček" în original). Miler s-a născut în Kladno, în apropiere de Praga, capitala Cehoslovaciei. A devenit animator în parte datorită ocupației naziste a Cehoslovaciei de la acea vreme. A luat parte la demonstrațiile ținute în urma morții lui Jan Opletal, care au condus la închiderea liceelor și universităților. El a reușit să nu fie trimis într-un lagăr de concentrare, ajungând să lucreze
Zdeněk Miler () [Corola-website/Science/334823_a_336152]
-
cercului, Steinhaus ar fi preferat o ceainărie mai selectă de pe aceeași stradă. În septembrie 1939, după ceGermania Nazistă și Uniunea Sovietică au invadat și au ocupat Polonia, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov semnat anterior, Lwówul a intrat la început sub ocupație sovietică. Steinhaus a luat în calcul posibilitatea de a fugi în Ungaria, dar în final s-a hotărât să rămână la Lwów. Sovieticii au reorganizat universitatea pentru a-i imprima un caracter ucrainean, dar l-au numit totuși pe Stefan
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
fost întărit prin venirea mai multor refugiați polonezi din teritoriul ocupat de Germania. Steinhaus își amintea despre această perioadă că a „căpătat un insurmontabil dezgust fizic față de tot soiul de administratori, politicieni și comisari sovietici.” În perioada interbelică și pe parcursul ocupației sovietice, Steinhaus a contribuit cu zece probleme la celebra "Carte Scoțiană", între care și ultima, înregistrată cu puțin timp înainte ca Lwówul să fie capturat de naziști în 1941, în timpul Operațiunii Barbarossa. Din cauza originii sale evreiești, Steinhaus a petrecut perioada
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Steinhaus a contribuit cu zece probleme la celebra "Carte Scoțiană", între care și ultima, înregistrată cu puțin timp înainte ca Lwówul să fie capturat de naziști în 1941, în timpul Operațiunii Barbarossa. Din cauza originii sale evreiești, Steinhaus a petrecut perioada de ocupație nazistă în ascunzători, la început între prietenii din Lwów, și apoi în micile orașee Osiczyna, lângă Zamość, și Berdechów, lângă Cracovia. Rezistența antinazistă poloneză i-a oferit documentele false ale unui pădurar care murise cu ceva timp în urmă, pe
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Domeniului Coroanei. Tot pentru Casa regală, a mai fotografiat pe regele Ferdinand, pe generalul Berthelot în mijlocul ofițerilor, sau pe George Enescu. Adolphe A. Chevallier este cunoscut și ca "„Artistul fotograf al Văii Bistriței”", multe din fotografiile sale având ca subiect ocupațiile tradiționale alte timpului, precum plutăritul, portul popular, datinile și obiceiurile locului, țărani, țigani, evrei, precum și imagini ale orașului Piatra Neamț și a altor localități din împrejurimi, având un caracter documentar deosebit pentru zona Neamțului.
Adolph A. Chevallier () [Corola-website/Science/334814_a_336143]
-
locuri pentru studenții proveniți din școli publice de stat, cotă care se împarte după criterii sociale și rasiale. Principiul "numerus clausus" este aplicat în mod curent în Germania în scopul de a evita suprapopularea universităților și pentru a proteja anumite ocupații specifice. Practic, ultimele statistici au demonstrat că în timp ce numărul de studenți a crescut cu 100% față de 1980, în aceeași perioadă de timp, numărul de cadre didactice a crescut doar cu 25%. După absolvirea cursurilor școlii medii, care poate fi un
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
acestea, legea a fost introdusă în mod neoficial în 1937 în unele universități, ponderea studenților evrei fiind limitată la 10%, atât cât era ponderea populației evreiești în Polonia, față de 20-60% cât fusese înainte de aplicarea legii. Pretextul oficial era că în timpul ocupației țariste (1795-1918), limba poloneză fusese interzisă, în consecință, învățământul fusese puternic afectat de această măsură. Se argumenta că astfel, mai mulți polonezi, dar și cei de altă etnie, alta decât cea evreiască, precum germani, bieloruși, lituanieni și ucraineni, vor avea
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
colecției sale de medalii”, a fost uitat în Grecia (a servit Imperiul Otoman), în Turcia (era membru al milletului creștinilor ortodocși, și a luptat contra musulmanilor în Algeria), în Mexic (era un străin membru al unui corp de armată de ocupație) și mai mult în Bulgaria; în Franța, pe care a servit-o cel mai mult, mai este păstrat în memorie.
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
acestea, această societate avea o clasă de negustori puternică și ambițioasă, precum și o puternică tradiție militară. Elitele locale au câștigat poziții administrative și au adoptat stiluri de viață literat-confucianiste dar încă nu au fost capabile să atingă poziții înalte. În timpul ocupației coloniale japoneze, nordul a devenit cea mai industrializată regiune a Coreei. Zona a fost foarte receptivă la misionarii protestanți, care aduceau cunoștințe vestice, spitale, școli, și o fereastră spre lume. Elitele clasei de mijloc și-au trimis fiii la școli
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
după o perioadă de minimum 15-20 de ani de stabilire în zona endemică. Sexul feminin este de 1,5 ori mai frecvent afectat. Nefropatia endemică atinge numai locuitori din mediul rural, afectând persoanele care locuiesc la sate și au drept ocupație agricultura. Boala a fost găsite în orașe numai la persoane care provin din sate endemice care s-au mutat în orașe. Localitățile afectate alternează cu localități indemne, iar în cadrul aceleiași comunități rurale sunt grupuri de familii bolnave alături de familii sănătoase
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
nu tu, atunci cine?» Speram să-mi folosesc energia și faima pentru a mă împotrivi valului tot mai mare de regresiune ce venea dinspre Kremlin”, scrie autorul în introducerea volumului. Între anii 1944-1958, datorită condițiilor existente impuse prin forța de ocupație sovietică, nimic nu se putea începe și realiza fără aprobări date de reprezentanții Moscovei. Activiștii principali prin care se realizau toate programele puterii sovietice în România era numiți după primirea unei indicații. Acest aspect este și mai mult întărit de
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
publicat o serie de cărți-restituiri, mărturii nemijlocite cu valoare de document: Maria, regina României, Jurnal de război. 1916-1918 (3 vol., 2014-2015); G. Topîrceanu, Memorii de război: Amintiri din luptele de la Turtucaia, Pirin Planina (2014), Vasile Th. Cancicov, Jurnal din vremea ocupației (2 vol., 2015-2016), Marcel Fontaine, Jurnal de război. Misiune în România: noiembrie 1916-aprilie 1918 (2016). Prezentul volum marchează, totodată, o sută de ani de la sosirea în România a noului ambasador trimis de Paris pentru a convinge guvernul Brătianu să intre
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
soldați care călătoresc și a celor care se retrag de pe front, conform unui autor evreu. Se estimează că, împreună cu cele din bordelurile tabără de concentrare, cel puțin 34.140 de femei europene au fost obligate să servească drept prostituate în timpul ocupației germane. În multe cazuri, din Europa de Est, femeile implicate au fost răpite de pe străzile orașelor ocupate în timpul raziilor armatei și poliției germane, în conformitate cu un alt autor evreu.
Bordeluri militare germane din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/333948_a_335277]
-
denumesc pe ei înșiși și/sau sunt denumiți și cu alte etnonime, dintre care cel mai răspândit este cel de rudari. i se caracterizează în principal prin faptul că limba lor maternă este româna în toate țările în care trăiesc. Ocupația lor tradițională era mineritul (băieș inseamnă miner în româna medievală) dar astăzi se ocupă cu confecționarea de obiecte pentru gospodăria rurală. Este vorba de o așa-numită „minoritate discretă”, adică o etnie ce nu a devenit națiune, nu este în
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Marsili întâlnește spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în Transilvania, țigani care se ocupă cu culegerea metalului prețios din nisipul aurifer al râurilor, vorbitori de română și de religie ortodoxă, despre care scrie că sunt bogați și curați. Era o ocupație veche a băieșilor, pe care au abandonat-o după un timp. Dimitrie Cantemir scrie la rândul său, în "Descriptio Moldaviae" (1714), despre țigani aurari. Nume de familie ce reflectă prelucrarea lemnului și aurăritul practicate de romi apar în documente din
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
sud-vest în partea de sud a Ungariei, nordul Serbiei și nordul Croației de astăzi, spre sud în Țara Românească și Bulgaria și spre est în Moldova. Această migrație ar fi pornit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Și-au continuat ocupația legată de aur, la care au adăugat ulterior prelucrarea lemnului în ustensile de gospodărie. O parte din cei care au trecut în sudul Dunării ar fi revenit în Țara Românească, aducând cu ei obiceul gurbanului (vezi mai jos secțiunea Obiceiuri
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
După ce au abandonat activitatea de colectare a aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe, roți, piese pentru războaiele de țesut, albii, donițe, străchini, linguri, fuse, mosoare etc. Conform tuturor cercetătorilor, aceasta a fost ocupația principală atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și a celor din țările în care au emigrat. Până la al Doilea Război Mondial au trăit în general în bordeie sau colibe, în păduri sau la marginea unor păduri de unde
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
lemnul și unde îl prelucrau, în apropierea satelor. Duceau o viață de nomadism redus, în sensul că erau stabiliți pe teritoriul câte unui sat și se deplasau în localitățile din apropiere pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația lor tradițională este reflectată și de unele etnonime din cele înșirate mai sus, precum și de unele nume de familie. Astfel, în Ungaria se întâlnesc nume ca Lingurár, Kanalas („lingurar”), Kalányos („lingurar”), Orsós („fusar”). După război, modul lor de viață s-
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
această țară „adaptabilitate la contexte economice diferite”. În Ungaria au devenit de asemenea muncitori agricoli sau industriali necalificați. În Serbia, pe lângă astfel de fenomene sociale, a existat și există cel al plecării la muncă în străinătate. Alt motiv al pierderii ocupației tradiționale a băieșilor a fost scăderea cererii pentru produsele lor, înlocuite de obiecte din plastic sau din lemn produse industrial. Cultura scrisă și școala nu fac parte din trandițiile romilor, și nici băieșii nu fac excepție. De exemplu în Ungaria
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]