KorAP: Find »[drukola/base=împărăție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...284 >

7,098 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

să cătăm pe unde au stricat-o, să-i oblojim rănile, ce-om putea obloji cârpeală! Prinșii puși la popreală; cele cinci mari pașale, se roagă de Măria ta... începe Duma. Aaa! Ce mai fac turcaleții mei, "Strălucitele pașale ale Împărăției?" Plăcutu-le-a lor păsatul moldovenesc?! Zac în temniță, tremură și-și blastămă cumplita soartă ce i-a aruncat în lanțurile robiei. Să se mângâie, să se mângâie. Curând-curând își vor afla odihna, îi asigură Ștefan cu blândețe. Cad la picioarele Măriei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
calamara! Slujba Domnului! Tăutul așteaptă cu peana în mână. Ștefan, cuprins de febră, se agită de colo-colo, clocotind în el: Așteaptă! Nu scrie! Să mă gândesc!... Tăutu lasă peana. Ștefan se adâncește în el, caută cuvinte potrivite, caută mormăind: "Mahomed ... Împărăția ... I-am călcat în picioare ... Le-am tăiat mâna cea dreaptă... Sub ascuțișul sabiei noastre... Vor să-și răzbune... Suntem "Poarta Creștinătății"... Jurăm să luptăm, până la moarte să luptăm... Veniți ca nu singuri să luptăm! Veniți! Vin turcii! Vin turcii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mai chinui. Te rog, Maria... se milogește el. Mi-ai povestit de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii, vede în ea și retrăiește aievea. ...Ultima noapte a Împărăției... Ultima noapte... S-au scurs ani și ani, s-au scurs... Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
am știut, nu m-am priceput... Cum să fac? "Cum să faci?" Simplu! Fii femeie! Fii aproape lui! Iubește-l! Ca la început! E atât de simplu! Mai lasă urâtului gândurile negre! Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Zi și noapte, îl roade patima nebună a cuceririi Lumii. Nu degeaba s-a autointitulat "El Fatih-Magnificul Cuceritor, Fratele Soarelui, Umbra Universului, Împărat al Împăraților". Gloria lui Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah visează să-și lățească împărăția cât lumea. Și cum era să-ți pierzi capul? Țamblac izbucnește în hohote de râs: În naivitatea tinereții mele, m-a pus dracu' și l-am înfruntat. A bătut din palme și-a poruncit călăului să mă taie. M-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
drept steag crezul "războiului sfânt". Unde-i sfințenia? În jaf? În siluire? În robie? În moarte? Câte crime nu se săvârșesc în numele lui Allah, în numele lui Hristos, în numele iubirii de oameni... Când am fost la Sfântul Mormânt, am cutreierat jumătate Împărăția, și-am cunoscut îndeaproape oamenii, poporul. Turcul de rând, e amărât-amărât, vai de el , dar tare cumsecade și primitor, în toată sărăcia lui; nu visează el la cuceriri, la stăpâniri străine, gândul lui e la ce mănâncă mâine. Toți despoții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
lumi diferite, cu consecințe incalculabile. Că mult le păsa cârmuitorilor Apusului, mult le păsa lor de Constantinopol, de Sfânta Sofia, de Sfântul Mormânt și alte fleacuri de-astea!... Dimpotrivă, în sinea lor, cu Papa în frunte -, se bucurau că, o dată cu Împărăția Romană de Răsărit, piere și pravoslavnica ortodoxie schismatică ce le stătea ca osul în gât. Câtă inconștiență! Dumnezeule! Ba, încă, nu știu care Papă de la Roma a propus creștinarea sultanului și decretarea lui ca "Împărat al Răsăritului"! Câtă inconștiență! Europa veacului nostru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
început! Vom avea un pământ "al nostru"! Un adăpost "al nostru"! Nu vom mai rătăci de ici-colo prin lume, principi fără țară și fără coroană! Și se va ști că pe fața pământului a mai rămas un colțișor pentru urmașii Împărăției celei de "A doua Romă"! Pe temeiul acesta cât o fi el de mic multe s-or putea înălța mai apoi! Să dea Dumnezeu să fie așa cum năzuiești tu, Alexandre. Mai e un lucru pe care te rog... te rog

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el cu trufie, fanatic, eu n-am pierdut nădejdea că într-o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca pasărea Phöenix, din cenușă vei renaște! Cred în ziua aceea în care vulturul cu două capete își va întinde aripile de la Răsărit la Apus, peste cele două Rome, peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
viilor și a morților pământului acesta? Cât timp vei rămâne o străină pentru țara ce te-a primit cu brațele deschise? Ești o stea! Strălucești! Dar lumina ta e rece! Măria ta porți încă o coroană cu vulturi mari. O "Împărăție", spune el mai încetișor, care, din păcate, nu mai este... Trufia-i ca râia aceea câinească de care nu scapi cu orice ai unge-o. Cine-s eu?! Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
râia aceea câinească de care nu scapi cu orice ai unge-o. Cine-s eu?! Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de nobila șleahtă poloneză și de îngerul nostru păzitor, monseniorul Dlugosz, care au protestat că e samavolnic ceea ce vor să săvârșească împotriva Moldovei-prietene, spune Ștefan. Prea mulți ne-au jinduit, oftează Vlaicu. În cancelariile "Marilor Puteri" împărățiile a fiert, fierbe și va fierbe cazanul Satanei, cuvântă Țamblac. Acolo, la masa verde se hotărăște împărțirea Lumii pe procente, o hăcuiesc după pohte, interese și chiar pentru că le-au căzut greu icrele la stomac. Ei trag sforile și noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Vae soli! îi deplânge Țamblac. Vae Ioane! Vae!... Așa, mărunței cum ne vezi, când ne-a venit la socoteală, le-am tras câte o scatoalcă, să ne țină minte... Aiasta ne-a hărăzit soarta aici, la Porțile Europei, înconjurați de împărății vrăjmașe ce se bat în capete, ca munții din poveste -, și noi, la mijloc, tot cu sabia, apărându-ne... oftează Duma. ...Au închinându-ne, când n-am mai putut, precizează Stanciu. Apără, Doamne, pe cei singuri și fără putere, se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-se de marginea unui meterez. Mi-ai povestit asediul și-am tras învățătură din greșelile voastre. Mă obsedează moartea Împăratului Constantin Paleologu... Singur... Singur cu sabia împotriva unei întregi armate... Fantastic! O moarte pentru un mare rege... A căzut o dată cu Împărăția: 29 mai 1453, în zori, glăsuiește Țamblac adânc tulburat. A căzut?! Într-un fel, a fost o încununare. Și-a cucerit nemurirea... Povestește-mi cum a fost. Povestește-mi, Ioane... Dar ți-am povestit de trei ori! protestează el. Sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ne-am cerut unul altuia, iertare, plângeam în hohote... își amintește Țamblac, cu ochii umezi, un nod i s-a pus în gât și a trebuit să facă un efort ca să poată continua. A fost... a fost ultima noapte a Împărăției... Nu bănuiam că a doua zi, chiar, vor fi măcelăriți până la unu'. Eu... eu am scăpat... printr-o minune am scăpat... Trădarea Constantinopolului a fost o răsunătoare palmă pe obrazul Apusului! exclamă Ștefan acuzator. Cred c-au tras învățătură. Acu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Bine, răule! oftează el și continuă. Mahomed îl căuta cu disperare. A pus mare răsplată pe capul lui. Îl voia viu sau mort; mai cu seamă viu, pentru că dorea să-l cetluiască într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
crocodil... Adevărul e că avea pentru Constantin așa cum a luptat -, avea o mare admirație. Aiasta nu l-a împiedicat să-i dea capul la sare, să-l umple cu paie și să-l colinde înfipt într-o suliță prin întreaga împărăție, întru gloria "Marelui Cuceritor Mahomed El Fatih Împăratul Împăraților!" Vezi că știi! De ce m-ai chinuit? N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare... oare trebuie să mori ca oamenii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă tot îmboldesc: Fă război, că-i sfânt!" Îmi tot dau în cap cu crucea! "Fă o năvălire în Turcia! Zdrobește-i! Nimicește Împărăția Antihristului!!" Dar cine-și închipuie ei că-i Vodă Ștefan "acela"?! Alexandru Machedon?! Cezar?! Ghenghis-Han?!... Ce-și închipuie ei că-i micuța Moldovă? O țărișoară și ea, acolo!... Ce le pasă lor că sângele moldovenesc cât a mai rămas nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
o mână de oameni, câți am mai rămas -, și aiștea obosiți, grozav de obosiți?!... Să scoată castanele din foc cu mâna noastră, aiasta vor! spune Vlaicu. "Apărătură vor". Aiastă lipsă de unire care a dezbinat totdeauna Europa a făcut ca împărățiile prădalnice să fie tari, să aibă spor, adaugă Stanciu. Când se vor trezi, va fi prea târziu... O să le vină și lor rândul! "Creștinătatea" dârdâie de frică, dar în loc să pună mâna pe spadă, face precum struțul. O să-i înghită turcii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ținem prea semeți? I-am stropșit. Și atunci tot singuri eram... Ne-or prăpădi cu totul! I-am rușinat o dată; pohtim să-i rușinăm și-a doua oară! Sufletu-i mare-n noi, da' puterință nu-i! Ei sunt o împărăție... și noi, mărunței-mărunței... Să cădem la învoială! Mai dăm noi, mai lasă ei... Ajunge! spune Ștefan. Ajunge! Se duce la fereastră, privește norii, cerul, dealurile. Boierii așteaptă cuvântul Domnului. Și cuvântul lui vine, calm, dar ferm, hotărât: Să nu zicem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pas... Va urma altul... Și altul... Cu turcii în coaste, la Cetatea Albă, la Chilia, nu vom avea zi bună de la Dumnezeu. Va fi "Calul troian" în cetate... Într-o bună zi, ne vom trezi un mărunt pașalâc în Marea Împărăție Otomană... Adio Moldovă! Adio libertate! Vom intra în zodia hangerului: "Dar al-Islam". O noapte neagră se va lăsa peste țara noastră... Vor trece zeci de ani, un veac, poate veacuri de subjugare. Dar Domnul?... Oastea?... Cetățile?... Vom sta cu brațele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]