7,219 matches
-
mic și ușor, n-a făcut deloc zgomot, în cădere. N-am dat de el decât după ce mi-am zdrelit mânile în nu știu ce zimți sau așchii. Am ieșit în prag, unde era ceva mai multă lumină și-am rupt hârtia. Înăuntru îmi pusese o cutie de chibrituri cu bețe mari și groase, și o cruciuliță. Dumnezeu e treaz, mi-am spus. Dumnezeu să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de dimineață, prânz și seară. Într adevăr, a recunoscut că n-au izbutit să deschidă cufărul sau cutia sau ce-o fi. Era greșeala lui. În loc să pună să fie spart cu toporul imediat, din teamă să nu strice ce-i înăuntru, cine știe ce obiecte de preț, au încercat ce-au încercat, apoi au chemat un borfaș din arestul Poliției, pe Fane Inelaru. Și, ca la iluzioniști, acum ia cutia de unde nu-i! Necunoscutul a stat și el cu Fane, în arest, o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise puțin, dar ușa era încuiată și cutia, încuiată și ea, acolo, înăuntru. Pur și simplu nimeni n-a văzut și nu știe nimic, au fost toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr, dar nu-i lucru curat, nu s-a putut afla nimic. Acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alții, în ultimul an patru au fost aduși chiar la cabinetul lui. Ajunse în Teilor. Remarcă niște case splendide, la intersecția cu Sfântul Spiridon, știa că se lucra de mult la ele, dar iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte și sări cu grabă în tramvaiul ai cărui cai erau opriți în stație. — Gata, conaș! anunță Evdoșka, iar clientul lui își puse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi simțea bătăturile din palmă, mai mult îi răzuia obrajii. Străinul, sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul părea, din cauza asta, murdar. Nu mai semăna deloc cu Iulia. Și parcă era mai supt la față. Întrebarea cu Dumnezeu îi plăcea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu ar fi preferat să fie întrebat „De ce?“ și să-i povestească de portmoneul pe care-l căutase toată dimineața zadarnic. Lui îi putea spune. Dacă bărbatul era marțian, poate știa unde e, fără să-l caute, și dacă are înăuntru un bilet de loterie și dacă numerele de pe bilet sunt câștigătoare. Fiindcă altfel n avea rost să se mai ostenească. — Cum te cheamă? întrebă Nicu, deși știa, dar străinul nu știa că el știe. — Dan Crețu. — Pe mine Nicu, adică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Furnica, despre stăpâna care caută pe pipăitelea ceasornicul care-i dispăruse din casă, la un tânăr fecior, și, tocmai când i se pare c-a dat de el în pantalonii lui, apare bărbatul ei. Afară era deja beznă, noroc că înăuntru totul era iluminat cu electricitate, iar pereții, proaspăt spoiți, rămăseseră curați și albi. Motivul pentru care năvăleau tot felul de oameni la Băile Grivița era, pe de o parte, reclama din Universul, ziar popular, citit, cum spuneau redactorii lui, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-l lase la ușă. Atunci omul îl luă deoparte și-i strecură în buzunar cam de douăzeci de ori costul unei băi de la clasa I, ceea ce-l făcu pe băieș să se congestioneze la față. Oricum era foarte cald înăuntru, o bucurie pentru cei care veneau din frigul de-afară. Moldoveanul se temu să nu-l lovească șlogul pe omul în halat alb, acum nu era deloc de dorit o asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe omul în halat alb, acum nu era deloc de dorit o asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în normal, așa că se duse să-și facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră, se desfătă cu apa caldă care parcă-i topea toate nodurile dureroase din trup, trecu pe la masaj, iar la plecare băieșul îl salută cu plecăciune, ca pe clienții cei mai de seamă. Detaliul că omul a venit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase bubuiturile de tun care-l făcuseră să rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și soarele năvăli înăuntru, fixându-se pe unul din rafturile bibliotecii, pe câteva titluri cărora le dădu o strălucire neașteptată. Fără să mai întrebe, Zaharia îi aduse stăpânului micul dejun, destul de modest, și-l puse pe una din măsuțele gigogne, se ocupă de foc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea 32 de kile, scăpaseră de el. Le fusese deci ușor să se mute la Costache. Afară era sumbru, fulgii se lipeau de geam, își arătau o clipă desenul înstelat, apoi se topeau, dar înăuntru le era bine, era lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește ca fulgii de zăpadă, știi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea Pfui! și râdeau amândoi de-i durea burta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și el de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca acestui cămin
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum privirii mele. M-am zgâriat, m-am înțepat, dar nu m-am descurajat. Am urcat până lângă minunea moale. Am privit înăuntru. Între pene și puf se ascundeau patru ouă verzui ca niște bomboane de mentă. Am întins mână să iau unul în căușul palmei, dar am auzit glasul bunicului: Nu le atinge! Pasărea părăsește cuibul și ouăle atinse de mâna omului
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cât pe ce să se ciocnească nas în nas cu Doru Gârleanu. Bidaru, fără a pierde timpul cu invitații inutile, pentru a se răcori puțin și a uita de supărare, având nevoie de compania cuiva, l-a împins aproape forțat înăuntru la o cafea. În momentul în care și-a scos canadiana să se mai răcorească, privind cu atenție în jurul său, observă că la masa vecină trei fete vesele ca trei ghiocei ieșiți de sub zăpadă serveau, pe lângă cafea, și câte o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare... Se lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de ultimele puteri, alunecă într-un fel de somn adânc, ca de moarte,... nici nu mai gemea. - Vai di mini, Antoani mamî..., să n-o lăsam... să n-o lăsam... sări speriată bătrâna, de parcă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. Istorisiri nesănătoase fericirii 129 - Ce fac eu? Zac în pat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un blond de cenușă, cu ochii cenușii și liniștiți, aproape absenți, cu licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura actriței și cea a personajului, în mintea mea, începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că soția directorului Sima nu era pentru mine, numai contesă de Bethlen, iar contesa trăia aievea, ședea lângă mine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-o zi luase o șurubelniță, „șurubelniț”, cum zicea el, și încet-încet a desfăcut capacul din dosul aparatului, ca să mă convingă că înăuntru nu există picior de om.-Uite - zicea-nu este niciun picior de om, numai picioare de... glas, măi pruncule! și sublinia intenționat cuvântul picioare privind cu coada ochiului, a șmecherie, femeile. El așa mă și striga: Pruncu'. Eu eram convins că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]