7,890 matches
-
până la capătul lumii pe regele Tarquinius și pe nemernicele lui vlăstare și-i voi stârpi de pe fața pământului cu fierul, cu focul și cu orice voi avea la îndemână. Nu-i voi mai răbda la cârma țării ! Nu voi mai îngădui niciodată nici tirania regilor, nici pe a altora ! (IV, p. 68). O dată în plus, cuvintele personajului dramatic le reiau, cu minime schimbări, pe cele din textul istoric . Opera lui Horia Lovinescu, inspirată până în detaliu din cronica lui Titus Livius, include
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce sunt/ faptul că stau întreg și-o sorb și mă ridic/ în elixirul sensului și-n spirit,/ lovindu-mă chiar, zeii nu mai pot/ să-mi ia nimic ! (scena 8). Pentru moment, atitudinea lui sfidătoare pare să rămână nesancționată, îngăduindu-i să se îmbete de iluzia propriilor puteri : Ochii/ îi ațintesc la fulger ! Stau întreg/ și nu sunt zguduit ! (scena 8). După ce amintește că a fugit de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iar cantitatea de aluviuni mai mare, grindurile fluviatile aici vor fi mai înalte decât cele care mărginesc gârlele și prutețele. Oricum, pentru înălțimea generală a luncii și aceste din urmă grinduri reprezintă părți de relief destul de înalte, unele din ele îngăduind omului să fixeze în luncă vetre de sat. Așa de pildă, la răsărit de Stănilești, pe grindul cuprins în meandru prutețului de aici, a fost cândva un sat , probabil Stănileștii vechi, locul purtând astăzi numele „în siliște”. Înălțimea maximă a
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cel al scurților lui afluenți de pe dreapta, este puțin mai evoluat, duce la concluzia că între formarea acestei văi și aceea a Crasnei de la Nord, depărtarea în timp trebuie să fi fost destul de mică.. Această scurtime a vremii nu a îngăduit Lohanului superior și afluenților lui să-și desăvârșească, lateral și longitudinal, evoluția morfologică a văii sale, agentul principal de sculptare, apa curgătoare, fiindu i luat de timpuriu de râul Crasna. De la obârșie și până la vărsarea sa în Crasna, în dreptul satului
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și fixare; 3ă lipsa sau pâlcuirea codrului, redus mult în aria lui de răspândire în aceste părți, de către oamenii satelor vecine pentru a-și face loc de arătură și pășunat; 4ă bazinului (1,5 - 4, 5 kmă, care nu poate îngădui apariția de noi așezări omenești față de cele deja existente pe Crasna și la răsărit de D(ealulă Lohan, spațiul economic fiind limitat și solul destul de arid prin abundența nisipurilor. O confirmare a celor spuse mai sus, privitor la starea de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
orașul, depărtate de acesta la cel mult 6 - 8 km., ca de pildă: Rusca Epurenii, Volosenii, Crețeștii de jos și de sus, Bobeștii, Lohanul (Satul Nouă, ValeaGrecului, Pogănești, Cârligații vechi și noi. Mica distanță, care separă aceste sate de Huși, îngăduie ca locuitorii lor să vină aproape zilnic la oraș, aducând mare parte din laptele, brânza, ouăle, peștele și păsările, de care hușenii au nevoie. În deosebi oamenii din Rusca, Voloseni, Epureni și Crețești - care sânt satele cele mai apropiate de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
actele de proprietate și cărțile domnești, începând cu a doua jumătate a sec. XVII lea, aici la Huși, nu sunt altceva decât Bulgari în cea mai mare parte. Bunăoară în 1662, Domnitorul Istrati Dabija Vodă dă o carte prin care îngăduie Vlădicăi de Huși să așeze coloniști străini în satul Plopeni, ce era la marginea Hușului; iar la 1667, Iunie 20, Alecsandru Iliaș Vodă pomenește în cartea sa, dată Episcopului de Huși, Ioan, și despre „2 grădinari”. Doi ani mai târziu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ani mai târziu, o altă carte domnească împuternicește pe același Episcop „de a aduce coloniști din țerele vecine și a-i aședa pe moșia Episcopiei Cârligați”, de la Sud de actualul oraș; pentru ca, puțin mai târziu, Antonie Ruset, la 1676, să îngăduie, printr-o altă carte domnească, Episcopului Sofronie „a-și chiema o(aămeni streini de altă țeră, din țera Turcească și din țera Muntenească și din țera Ungurească și din țera Leșească și din partea Cazăcească. Și despre alte părți hie ce
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
autori ar fi meritat să fie citați. Fiind vorba de definirea aceleiași noțiuni - cartea - n-am considerat ca să fac o ierarhizare a autorilor după scara valorică a fiecăruia, rămânând în sarcina fiecărui cititor s-o definească. Nu mi-am putut îngădui să citez vasta bibliografie parcursă, dar cititorii vor beneficia de un indice al autorilor antologați. autorul 1. „O carte într-adevăr nouă ar fi aceea care ne-ar face să iubim vechi adevăruri.” Vauvenargues 2. „Conștiința este cea mai bună
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
fapt curba apariției accelerate a cărților merge paralel cu ritmul în care omul câștigă noi cunoștințe.” Alvin Toffler 39. „O carte bună este aidoma unei discuții cu un om inteligent.” A. N. Tolstoi 40. „Cartea dă cititorului cunoștințe și-i îngăduie să facă generalizări pe marginea realității, să pătrundă în înțelesul vieții.” A. N. Tolstoi 41. „E bun sfârșitul acelei cărți pe care cititorul, terminând-o, o redeschide iarăși la prima pagină și o reia din nou.” A. N. Tolstoi 42
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înseamnă să te eliberezi de ea...” J. Renard 446. „Poate că inspirația nu-i decât bucuria de a scrie: n-o precede.” J. Renard 447. „Literatura mea este ceva în genul unor scrisori către mine însumi pe care v-aș îngădui să le citiți.” J. Renard 448. „Lectura este un pact de generozitate între autor și cititor, fiecare are încredere în celălalt, fiecare contează pe celălalt, cere de la celălalt ceea ce cere de la sine...” J. P. Sartre 449. „Orice carte este o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
autoritatea legiurii și pe cea guvernamentală. Parlamentul bicameral a rămas un element de decor. Printre "performanțele" antidemocratice, Constituția carlistă reține faptul că ea l-a avut ca promotor pe un monarh cu proastă reputație politică și morală, că nu a îngăduit nicio dezbatere parlamentară prealabilă intrării în vigoare și că a trecut doar printr-un plebiscit "aranjat", ca toate scrutinurile interbelice. În septembrie 1940, când Generalul Ion Antonescu (numit șef al guvernului) îl forțează pe rege să abdice, Constituția din 1938
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
reuși să garantăm independența puterii judecătorești. Revizuirea Constituției este, însă, un subiect delicat, care riscă să devină prea ușor ținta unor facile manipulări politice. De aceea, în calitatea pe care am avut-o, de președinte onorific al acestei Comisii, îmi îngădui să invit opinia publică să privească recomandările ei doar ca puncte de plecare pentru o dezbatere publică substanțială și rațională de care avem mare nevoie astăzi. Consolidarea regimului democratic românesc reclamă astăzi, mai mult ca niciodată, restaurarea constituționalismului, adică o
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
și cei doi gemeni fură așezați la o măsuță pentru copii, unde Nel nu întârzie să se plictisească din plin. La miezul nopții, inginerul deschise radioul ca să asculte discursul oficial, dar paraziții, după cum se spunea în vremea aceea, nu le îngăduiră să audă cine știe ce față de ceea ce știau deja. Când vocea guturală a tăcut, crainicul anunță cu multă emoție că fiica adoptivă a Căpitanului, șeful istoric al Gărzii de fier, asasinat în urmă cu doi ani din ordinul regelui Carol, care se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ceva vreme o cerere de pașaport și o prevenise numaidecât pe Margareta; pierdută, întârziată sau reținută de cenzură, scrisoarea nu ajunsese la destinație. Întâmplarea a vrut ca el să primească aprobarea de a pleca chiar în clipa când poșta îi îngădui în sfârșit să reconstituie istoricul poveștii și să-i evalueze amploarea. Telegrafie ca să-și anunțe sosirea și se îmbarcă pentru București. La coborârea din avion, își căută febril soția din ochi. În vreme ce se convingea că ea nu venise să-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copii: micul apartament contra camerei vecinei lor. Și făcuseră schimbul, cu deplină încredere, și nu fără un gând ascuns: fata de moravuri ușoare contra mamy, viciu contra virtute, nevrednicie contra demnitate. Dar dacă pe atunci sănătatea preocupantă a bătrânei doamne îngăduia toate speranțele, iat-o, după zece ani, sănătoasă tun. Dacă expresia "sănătoasă tun", aplicată la o persoană ca ea, are vreun sens. Își plesnește enervat ziarul ca să-i aranjeze foile și își reia lectura. Omagiul închinat micului Om Mare care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel o încercă un impuls de umoare târzie, neputincioasă, inutilă la gândul că Filip nu avusese în mână o fotografie frumoasă de-a ei, ci una dintre acele imagini reduse și proaste care te fac de nerecunoscut... Scrisorile i-au îngăduit să reconstituie câteva episoade tragice din viața locotenentului. Plecarea pe front, șocul primelor lupte, moartea tatălui. Chemat la Odessa să asiste la ceremonia de omagiere a victimelor, înainte de trimiterea în țară a rămășițelor pământești, hohotise ca un copil pe cosciugul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de departe lipsite de drumurile care duc prin celălalt spre sine sau prin sine spre celălalt, el care dorea să fie cunoscut firesc și obișnuit, "fără silire și fățuire" pentru ca chipu-i să rămână mereu curat, pe cât "cuvința lumească" îi îngăduie, eu trăind banal și într-o criză de voință de a ieși din dezordinea înconjurătoare, după opinia cam îndrăzneață a unor contemporani de-ai mei, comandată de nu știm cine și de unde! Facem amândoi o pauză, Montaigne retrăgându-se în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ori de câte ori consistența actului cultural se reflectă în însuși acceptul ideii de a recunoaște că nu s-a pierdut timpul, că dorim a fi prezenți și data viitoare și că scopul "întâlnirilor admirabile" va fi temeinic și de folos. Fie-ne îngăduit să amintim câteva instituții ale orașului nostru, apreciindu-le prestanța și consistența actelor de educație și cultură săvârșite: Universitatea "Al. I. Cuza", Universitatea de medicină și farmacie "Gr. T. Popa", Universitatea "Ion Ionescu de la Brad", Universitatea de arte "George Enescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
intră direct în impresia pe care ne-o procură mișcările de zbor, tocmai acum când cu toții urmăream atenți pasărea măiastră de pe cer. Și pictorul și profesorul naturalist erau încântați de ceea ce vedeau. Probabil vedeau mai mult decât îmi era mie îngăduit să observ, sesizau poate sublimul mișcării, al acelei expresii într-o desăvârșită armonie cu linia plutirii în aer, o revelare a frumuseții înseși. Pe fețele lor luminate doar pleoapele se mișcau, când lent pentru ca ochii mari să cuprindă întreaga arhitectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fiecare dintre bucuriile noastre va avea atributul sacru al frumosului. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la așa ceva. Nu se știe, trebuie să credem în viitorul artei și al culturii, în armonia naturii. Altfel, totul se duce de râpă. Îngăduiți-mi să reproduc din memorie un pasaj extraordinar din niște pagini pe care le-am citit mai demult: "La sfârșitul unui banchet acasă la pictorul englez Haydon, poetul Keats și-a ridicat paharul toastând: "Rușine lui Newton!". Cei de față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sfârșitul veacului XVI cu gesturi voievodale. O declanșare de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc în loc răsar coamele semețe, de pe care odinioară se observau năvălirile temute. Marele conglomerat, dacă a ajuns ceea ce este azi, își datorează perenitatea înțelepciunii cu care a știut să întâmpine mulțimea manifestărilor cu caracter istoric dinlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mrejele sale recunoscute și descrise de mari condeie. Dacă vrei să îmbătrânești calm, senin, împăcat, atunci Iașul e locul ideal, el ți se oferă nu ca o iubită înflăcărată, ci ca o prietenă fidelă, statornică. (Mihaela WERNER) Să-mi fie îngăduit să redau câteva versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută Iașului. Și, chiar dacă sună declamatoriu și vetust, ele reprezintă totuși dragostea mea neștirbită pentru bătrâna cetate moldavă: "Mă-nchin, bătrâne, zidurilor tale/ crescute din legende și din stei,/ cu-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
circuit industria media nasc efecte ambivalente, contradictorii. , ca activitate profund participativă nu uzează de reprezentări inocente, ci folosește vehicule eficiente într-o abundență de bunuri și servicii, la scară populară. Încît astfel de studii critice, recunoscînd polaritatea dominație/rezistență, ne îngăduie să (ne) înțelegem societatea. Adecvarea teoretică ar fi, desigur, prima condiție. Nu putem invoca la nesfîrșit așa-zisa rezistență a publicului cîtă vreme reproducerea formelor dominante de putere socială (prin reproductibilitatea puterii simbolice) e o observație la îndemînă. Identificarea cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
prima condiție. Nu putem invoca la nesfîrșit așa-zisa rezistență a publicului cîtă vreme reproducerea formelor dominante de putere socială (prin reproductibilitatea puterii simbolice) e o observație la îndemînă. Identificarea cu ideologiile socio-politice (sau mesajele dominante), dincolo de controlul social, îi îngăduie autorului alte cîteva subtile observații: azi, îndoctrinarea nu e rigidă, tezistă, ci seducătoare, de ventilație mentală, cultura de larg consum generînd prin infantilizare și manipulare efecte perverse, erodînd "rezistența". Înțelegem de ce, iarăși, D. Kellner cere întîi o percepere contextuală și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]