7,108 matches
-
îngrozit un chip chinuit și întunecat... Căzui în genunchi lângă fruntea ei și izbucnii într-un hohot de revoltă disperata care mă zgudui cu o violență nimicitoare. Mama... Mamaaa... Și atunci mâini decise și puternice mă smulseră de-acolo și șoapte care protestau energic mă înconjurară. "Ce e asta?... Ține-ți firea... Bine că nu s-a chinuit mult... Alții zac ani de zile și nu se îndură Dumnezeu de ei... A ținut la tine, dar acuma tu trebuie să trăiești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da, dar nu înainte să bea și el un pahar, și nu se deshămă de burduf, din care apoi scotea doar dulci suspine stinse, acompaniindu-se în șoaptă... Cânta cu o voce patetică și fără introduceri mulțime de șlagăre vechi, care-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului mâna lui arăta ca o cracă încremenită în timp... Mâna, mâna umană, mâna care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orice caz bărbații lor erau mai presus decât inși de genul meu, care au fost odată ceva și au eșuat și în direcția asta (un fel de mândrie, de priviri de sus, îmi sugerau gândirea lor neexprimată), când auzii o șoaptă lângă umăr: Nu le mai răspundeți". Și ea tăcu mai departe, fiindcă ea era, tăcuta, acum, casieră și o văzui cum se îndreaptă încet spre ușă, cu aceiași pași ciudați care reeditau "evenimentul" întoarcerii ei de la mare, când se retrăsese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tăcuta, acum, casieră și o văzui cum se îndreaptă încet spre ușă, cu aceiași pași ciudați care reeditau "evenimentul" întoarcerii ei de la mare, când se retrăsese de la mine din birou cu mapa pe care o ținea strâns la subsuoară... Plăcută șoaptă, gândii după ce ea ieși, caldă complicitate, discretă detașare... Cine era fata asta? Nu părea să fie ceea ce arăta... Nu părea, oricum, să fie casieriță de meserie... S-ar fi amestecat cu ele, chiar dacă nu le-ar fi ținut isonul. Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ieși, dar fără grabă, mișcîndu-și ușor pletele într-o uitătură circulară și timidă înainte de a se angaja iar în ușa batantă. O urmai. Ar fi pentru mine o mare bucurie dacă ați accepta să luăm masa împreună", îi spusei în șoaptă în lumina deasă de afară Și atunci ea, ferindu-se să mă privească, uitîndu-se alături în trotuar, rosti de astă dată foarte decisă: "Bine!" ...Și o condusei spre colțul plușat, unde altădată se rostiseră atâtea cuvinte mari în beția anilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei speriat și privirii ei în care licărea acum o vagă alarmă: stai liniștită, continuai, am o bănuială că ascunzi un corp minunat... cum ți-ai ascuns până acum și maiestuosul tău profil... Vreau să-l văd..." Iar ea ghici (șoaptele mele îi sugerară că doar asta doream, că știam că nu voi putea obține mai mult decât s-o admir, și nici n-ași fi îndrăznit, și nici nu se putea decât atît) și se lăsă dezbrăcată cu un surâs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fatal..." "Quel bourdonnement?!" se miră ea senină, după care, cu aceeași seninătate, se desbrăcă de tot, alunecă sub pled și își trase cearceaful peste cap... O luai în brațe, dar nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altă parte, vroia totuși să-i explic ca să se distreze. Bună ocazie să-i vorbesc, să-i spun ceea ce mi se întîmplă după ce ne despărțim, și-i spusei cum aprind adesea veioza smuls din primele clipe din somn de o șoaptă misterioasă, glasul ei care mă chema. "M-ai chemat?!" "Bineînțeles", îmi răspunse scandalizată că aveam, în acest sens, îndoieli. Cum tresar cu putere pe străzi văzînd-o întruchipată în alte făpturi, ubicuitate care se poate produce prin trimiterea în lume a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spre ea nu se întorcea înapoi spre mine, cu o încărcătură îmbogățită, după încredințarea tuturor îndrăgostiților, care simt, și li se confirmă când se revăd, că amândoi au așteptat cu aceeași febrilitate trecerea timpului, pentru ca apoi toate acestea, dor, visări, șoapte spuse în intimitate, minunata plutire în mers, senzația de zbor, sentimentul indescriptibil de împlinire, de atașament și părăsire, o îmbrățișare pasionată, să se transforme într-o curgere acum comună, continuă și amplificată de încredere, entuziasm, golire a întregii noastre ființe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tresară cu putere și o suferință acută, însoțită de panică, să i se aștearnă pe chip. Ce e cu tine, zicea, cu o îngrijorare care nu mai disimula nimic, cu privirea rătăcind fără sprijin în ochii mei, repetând cu o șoaptă gravă, plină, ca o lovitură de gong: mă auzi, ce e cu tine?!" Și atunci tresăream eu însumi ca trezit dintr-un somn și alungam gândul despărțirii ca pe o fantasmă... Într-o zi însă nu-l mai alungai, fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de beatitudine și încredere cu care se încredințase apelor. Matilda tăcu, știind parcă dinainte că Silvia n-o să-i aștepte răspunsul, ceea ce fetița și făcu, se apropie de necunoscută și își lipi urechea și ascultă fără să se mire de șoaptele care urmară. Îmi încordai auzul, dar șușoteala era ininteligibilă. Ce-i spunea Suzy, ce secret atât de rapid i se născuse în minte? Da? se detașă ea, ai înțeles? Vino încoace!" Și iar îi șopti ceva, pesemne îi repetă, fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stârnise declarația ei. "Și cine zici că e cel mai iubit dintre pămînteni?" "Tu!" "De cine?" "Cum de cine! De mine, de fetița ta... N-ajunge?!" Rămăsei tăcut și o vreme nu ni se mai auzi decât răsuflarea amestecată cu șoaptele de pe fir ale umanoizilor care descoperiseră, pornind din grotele lor în care trăiseră cu un milion de ani în urmă, secretul propagării și recepționării misterioaselor unde. "Vorbim mâine la telefon, reluă ea deodată, cu o voce fermă. Ce făceai, lucrai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu aceeași, o altă lumină, destinată nu privirii, ci ființei mele smulsă din temporal, o lumină a adâncurilor lumii față de care cea mare, a noastră, e un amurg cenușiu... Prelungii nedefinit clipa întoarcerii și a recunoașterii: "Ei! auzii o șoaptă îndepărtată, cine e?" Și mâinile străine se desfăcură de pe ochi și clipii cu o stranie dezamăgire: da, lumina reală era ștearsă și albicioasă, fără intensitate și fără fiorul cu care mă invadase cealaltă, aurie, supranaturală. Avui un surâs strîmb: "Suzy
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi iubită, la care se adăugaseră eșecul în căsătorie și apoi o noua iubire care eșuase în pușcărie? Acum era liberă și venise să-și vadă iubitul și iată cum o primise el! " Bineînțeles, zisei, de astă dată aproape în șoaptă și avui o bruscă tandrețe care mă copleși, o să-mi pară rău. Bineînțeles, repetai, te iubesc și sânt și eu disperat că..." Nu-i spusei de ce sânt disperat, dar gândul mi se formulă totuși în minte... că am devenit străini
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat. Gosseyn spuse: - Dacă mai vreau ou, zici? Apoi se șterse iarăși la gură, ca și cum șoapta ar fi avut vreo legătură cu întreținerea curățeniei. Așeză apoi prosopul peste cartela perforată. Se ridică. Și se întoarse. Spuse: - Vă mulțumesc că m-ați lăsat să mănânc. Dar este timpul să mă legați și să-l chemați pe - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în decembrie 1989. Era o duminică rece, uscată și, văzându-l pe marele nea’ Nicu (pe seama căruia spuneam cu toții bancuri în șoaptă) căzut într-o rână, plăpând, cu paltonul spart de gloanțe, mi-am dat seama că buldozerele încremeniseră și că excavatoarele n-aveau niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se mai ocupa personal de asta, avea o echipă de transport, cu dube, camionete și băieți în halate albe. Îți oprea duba la poartă, și te hotărai pe loc să vinzi. Oricare ar fi fost adevărul, îl spuneai în șoaptă; nu te jucai cu Scurtu. Era șeful Anticarilor. Oamenii de rând se temeau de el (nu-i călca oricine pragul; trebuia să ai recomandare ca să intri la el în prăvălie), miniștrii îl respectau. Ieșiseră zvonuri că scriitori importanți, unii încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieșit printr-o ușă lăturalnică. Am privit în jos: nu mai rămăsese nimeni. „Hai s-o-ntindem de-aici, că se-mpute treaba!“, m-a zorit Mihnea. „Nu înainte de-a vizita și celălalt etaj.“, l-am anunțat, tot în șoaptă. Pereții aveau urechi, cărțile microfoane. Atât Unioniștii, cât și Academicienii, lucrau cu mercenari, deghizați în tinerei cumsecade: cercetători, ajutoare de bibliotecari, cronicari de întâmpinare. Nu știai cu cine dai mâna. Mercenarii puteau trece dintr-o instituție într-alta, lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
începutul primului mileniu textele scrise au cunoscut un salt important ele fiind puse în pagină, având locuri libere între cuvinte precum și punctuație. Chiar și așa o bună perioadă de timp cititorii au continuat să citească cu voce tare, sau în șoaptă, fie să miște imperceptibil buzele și să vibreze coardele vocale. Circuitul Văz - Corzi vocale - Auz a devenit perturbator. Ochiul poate “citi” de 3 ori mai rapid decât putem citi cu voce tare. Aici ne aflăm cu toții și nu am mai
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2913]
-
Gavrila Ardalionovici, începu valetul confidențial și aproape familiar, dumnealui zice că e prințul Mâșkin, rudă cu doamna, a venit cu trenul din străinătate și cu o bocceluță la subsuoară, numai că... Mai mult prințul nu auzi, pentru că valetul continuă în șoaptă. Gavrila Ardalionovici asculta atent și îl privea pe prinț cu mare curiozitate. În sfârșit, încetă să mai asculte și se apropie nerăbdător de el. — Sunteți prințul Mâșkin? întrebă el extrem de politicos și amabil. Era un tânăr frumos, tot de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mâna, îi zâmbi cu prietenie, cu gingășie și ieși. La Ganea nici măcar nu se uită. — Dumneavoastră, scrâșni Ganea brusc din dinți, repezindu-se la prinț de îndată ce rămaseră singuri, dumneavoastră le-ați trăncănit că mă însor! Vorbea repede și aproape în șoaptă, chipul îi era desfigurat de mânie, iar ochii îi sclipeau de ură. Sunteți un flecar nerușinat. — Vă asigur că greșiți, îi răspunse prințul, calm și politicos. Nici n-am știut că vă căsătoriți. Adineaori l-ați auzit pe Ivan Feodorovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau conștiința deplină a privilegiilor lor. Dumnezeu știe de ce, cel mai mult se temeau de Nastasia Filippovna. Unii dintre ei chiar se așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nastasiei Filippovna, dădură și ele fuga ca să privească dindărătul draperiilor, cu mare uimire și spaimă. — Ce-i asta? întrebă Nastasia Filippovna, privindu-l pe Rogojin atentă și curioasă și arătând cu ochii „obiectul“. — Suta de mii! răspunse acesta aproape în șoaptă. — A, te-ai ținut totuși de cuvânt! Ia loc, te rog, uite, pe scaunul ăsta; o să-ți spun ceva mai târziu. Cine-i cu dumneata? Tot amicii de dimineață? Să intre și să ia loc; uite, se poate pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la mijlocul drumului, când bucuria i-a umplut sufletul, nu? Sau exista ceva în Rogojin, adică în întreaga imagine de astăzi a acestui om, în ansamblul cuvintelor, mișcărilor, faptelor, părerilor lui, ceva ce putea justifica teribilele presimțiri ale prințului și șoaptele revoltătoare ale demonului său? Ceva ce se vede de la sine, dar care e greu de analizat și de povestit, care e imposibil de justificat cu motive suficiente, dar care, cu toată această dificultate și imposibilitate, este o impresie cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grăbiră să le ofere scaune domnișoarelor. Generalul se ocupă de cel pentru Aglaia. Lebedev îi oferi un scaun și prințului Ș., reușind până și prin frângerea șalelor să exprime un respect neobișnuit. Ca de obicei, Varia se salută bucuroasă, în șoaptă, cu domnișoarele. — E adevărat, prințe, am crezut că o să te găsesc la pat, atât de mult exageram din cauza spaimei, și, pentru nimic în lume n-o să mint acum, mi s-a făcut tare ciudă văzându-ți chipul bucuros, dar îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]