6,894 matches
-
la pacienți cu insuficiență hepatică severă ( vezi pct . 4. 3 ) . 5. 3 Date preclinice de siguranță Combinația de buprenorfină și naloxonă a fost investigată în studii de toxicitate acută și cu doze repetate ( cu durată de până la 90 zile la șobolani ) la animale . Asocierea ( 4: 1 ) de clorhidrat de buprenorfină și clorhidrat de naloxonă nu a fost mutagenă într- un test de mutații bacteriene ( testul Ames ) și nu prezentat efecte clastogenice într- un test citogenetic in vitro pe limfocite umane sau
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
de buprenorfină și clorhidrat de naloxonă nu a fost mutagenă într- un test de mutații bacteriene ( testul Ames ) și nu prezentat efecte clastogenice într- un test citogenetic in vitro pe limfocite umane sau într- un test intravenos pe micronuclei la șobolan . Studiile asupra funcției de reproducere cu administrare pe cale orală de buprenorfină : naloxonă ( raport 1: 1 ) au evidențiat apariția embrioletalității la șobolan , în prezența toxicității materne la toate dozele . Cea mai mică doză studiată a reprezentat expuneri multiple de 1x pentru
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
efecte clastogenice într- un test citogenetic in vitro pe limfocite umane sau într- un test intravenos pe micronuclei la șobolan . Studiile asupra funcției de reproducere cu administrare pe cale orală de buprenorfină : naloxonă ( raport 1: 1 ) au evidențiat apariția embrioletalității la șobolan , în prezența toxicității materne la toate dozele . Cea mai mică doză studiată a reprezentat expuneri multiple de 1x pentru buprenorfină și de 5x pentru naloxonă față de doza terapeutică maximă la om , calculată ca mg/ m . Nu s- au observat efecte
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
buprenorfină și de 5x pentru naloxonă față de doza terapeutică maximă la om , calculată ca mg/ m . Nu s- au observat efecte toxice asupra dezvoltării la iepuri la doze toxice materne . În plus , nu au fost înregistrate efecte teratogene nici la șobolani , nici la iepuri . Nu s- a efectuat un studiu peri- postnatal cu Suboxone ; cu toate acestea , administrarea pe cale orală de doze mari la mamă pe parcursul gestației și al perioadei de alăptare a dus la dificultăți de parturiție ( posibil ca urmare
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
alăptare a dus la dificultăți de parturiție ( posibil ca urmare a efectului sedativ al buprenorfinei ) , la o mortalitate neonatală crescută și la o ușoară întârziere în ceea ce privește dezvoltarea unor funcții neurologice ( reflexul de redresare pe suprafață și reflexul de tresărire ) la șobolani nou- născuți . Administrarea de Suboxone în dieta șobolanilor , în doză de 500 ppm sau mai mare a determinat o reducere a fertilității , evidențiată prin scăderea ratelor de concepție la femele . O doză de 100 ppm în dietă ( expunere la buprenorfină
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
ca urmare a efectului sedativ al buprenorfinei ) , la o mortalitate neonatală crescută și la o ușoară întârziere în ceea ce privește dezvoltarea unor funcții neurologice ( reflexul de redresare pe suprafață și reflexul de tresărire ) la șobolani nou- născuți . Administrarea de Suboxone în dieta șobolanilor , în doză de 500 ppm sau mai mare a determinat o reducere a fertilității , evidențiată prin scăderea ratelor de concepție la femele . O doză de 100 ppm în dietă ( expunere la buprenorfină estimată ca fiind de aproximativ 2, 4x față de
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
la femele . O doză de 100 ppm în dietă ( expunere la buprenorfină estimată ca fiind de aproximativ 2, 4x față de doza de Suboxone de 24 mg , pe baza ASC , concentrațiile plasmatice de naloxonă au fost sub limita de detecție la șobolan ) nu a prezentat nici o reacție adversă asupra fertilității femelelor . A fost efectuat un studiu de carcinogenitate la șobolani cu Suboxone în doze de 7 , 30 și 120 mg/ kg și zi , cu expunere estimată ca fiind multiplu de 3 ori
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
4x față de doza de Suboxone de 24 mg , pe baza ASC , concentrațiile plasmatice de naloxonă au fost sub limita de detecție la șobolan ) nu a prezentat nici o reacție adversă asupra fertilității femelelor . A fost efectuat un studiu de carcinogenitate la șobolani cu Suboxone în doze de 7 , 30 și 120 mg/ kg și zi , cu expunere estimată ca fiind multiplu de 3 ori până la de 75 de ori față de o doză sublinguală zilnică la om de 16 mg , calculată ca mg
Ro_994 () [Corola-website/Science/291753_a_293082]
-
și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ de excreție a substanței marcate radioactiv . La om , clearance- ul sistemic al peginterferonului alfa- 2a este de aproximativ 100 de ori mai mic decât cel al interferonului alfa- 2a nativ . După administrarea intravenoasă , timpul
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ de excreție a substanței marcate radioactiv . La om , clearance- ul sistemic al peginterferonului alfa- 2a este de aproximativ 100 de ori mai mic decât cel al interferonului alfa- 2a nativ . După administrarea intravenoasă , timpul
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ de excreție a substanței marcate radioactiv . La om , clearance- ul sistemic al peginterferonului alfa- 2a este de aproximativ 100 de ori mai mic decât cel al interferonului alfa- 2a nativ . După administrarea intravenoasă , timpul
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
și în lichidul extracelular , după cum indică volumul aparent de distribuție la starea de echilibru ( Vd ) de 6 până la 14 litri , determinat după administrare intravenoasă la om . Conform studiilor de echilibru a maselor , de distribuție tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
tisulară și de autoradioluminografie efectuate la șobolan , peginterferonul alfa- 2a este distribuit în ficat , rinichi și în măduvă osoasă , pe lângă faptul că se acumulează în concentrații mari în sânge . Metabolismul Pegasys nu este complet caracterizat ; cu toate acestea , studiile la șobolan arată că rinichiul este principalul organ de excreție a substanței marcate radioactiv . La om , clearance- ul sistemic al peginterferonului alfa- 2a este de aproximativ 100 de ori mai mic decât cel al interferonului alfa- 2a nativ . După administrarea intravenoasă , timpul
Ro_781 () [Corola-website/Science/291540_a_292869]
-
dovedit a fi parțial reversibile . Expunerile determinate de cele mai mici doze după administrarea cărora s- au putut observa efectele hepatice au fost mai mici decât expunerea observată la om după administrarea dozei de 800 mg/ zi . La șoarecii sau șobolanii la care s- a administrat tratament timp de până la 26 săptămâni s- au observat doar modificări hepatice minore . La șobolani , câini și maimuțe s- au observat creșteri de regulă reversibile ale colesterolemiei . Studiile de genotoxicitate efectuate in vitro la modele
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
hepatice au fost mai mici decât expunerea observată la om după administrarea dozei de 800 mg/ zi . La șoarecii sau șobolanii la care s- a administrat tratament timp de până la 26 săptămâni s- au observat doar modificări hepatice minore . La șobolani , câini și maimuțe s- au observat creșteri de regulă reversibile ale colesterolemiei . Studiile de genotoxicitate efectuate in vitro la modele de studiu bacteriene precum și cele efectuate in vitro și in vivo la modele de studiu de mamifere , cu sau fără
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
de fertilitate , în care s- a administrat tratament atât masculilor cât și femelelor , cât și în studiile de embriotoxicitate , în care s- a administrat tratament femelelor , s- a observat creșterea incidenței avorturilor post- nidare . În studiile de embriotoxicitate efectuate la șobolani s- au observat embrio- letalitate și afectare fetală ( în principal greutate fetală scăzută , fuziune prematură a oaselor faciale ( fuziune între mandibulă și Expunerea la nilotinib a femelelor , cuprinsă în intervalul valorilor la care nu se observă reacții adverse , a fost
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
observă reacții adverse , a fost , în general , mai mică sau egală cu cea observată la om în cazul administrării dozei de 800 mg/ zi . Nu s- au observat efecte asupra numărului/ motilității spermatozoizilor sau asupra fertilității masculilor și femelelor de șobolan chiar în cazul administrării celei mai mari doze testate , de aproximativ 5 ori mai mare decât doza recomandată pentru administrare la om . S- a dovedit că nilotinibul absoarbe radiațiile luminoase din spectrul UV- B și UV- A , se distribuie la
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței cardiovasculare , toxicitatea după doze repetate și toxicitatea asupra funcției de reproducere . Nu a indus un răspuns proliferativ în liniile tumorale non- hematologice in vitro . Într - un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni la șobolani , nu au fost observate răspunsuri tumorigene sau mitogene neprevăzute în țesuturile non- hematologice . De asemenea , folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei hematogene ) . Nu a fost observat un transfer placentar semnificativ al metoxi- polietilenglicol epoetinei beta la șobolani , iar studiile la animale nu au evidențiat efecte nocive asupra sarcinii , dezvoltării embrionare / fetale , nașterii sau dezvoltării post- natale . A existat totuși o scădere reversibilă specifică clasei a greutății fetale și o reducere a creșterii în greutate post- natal a
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
exagerate la mamă . Dezvoltarea fizică , cognitivă sau sexuală a urmașilor femelelor la care s- a administrat metoxi- polietilenglicol epoetină beta în timpul gestației și lactației nu a fost afectată . După administrarea metoxi- polietilenglicol epoetinei beta subcutanat la masculi și femele de șobolani înainte și în timpul împerecherii , performanța funcției de reproducere , fertilitatea și calitatea spermei nu au fost afectate . 6 . PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE 6. 1 Lista excipienților Fosfat de sodiu dihidrogen monohidrat Sulfat de sodiu Manitol ( E421 ) Metionină Poloxamer 188 Apă pentru preparate injectabile
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței cardiovasculare , toxicitatea după doze repetate și toxicitatea asupra funcției de reproducere . Nu a indus un răspuns proliferativ în liniile tumorale non- hematologice in vitro . Într - un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni la șobolani , nu au fost observate răspunsuri tumorigene sau mitogene neprevăzute în țesuturile non- hematologice . De asemenea , folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei hematogene ) . Nu a fost observat un transfer placentar semnificativ al metoxi- polietilenglicol epoetinei beta la șobolani , iar studiile la animale nu au evidențiat efecte nocive asupra sarcinii , dezvoltării embrionare / fetale , nașterii sau dezvoltării post- natale . A existat totuși o scădere reversibilă specifică clasei a greutății fetale și o reducere a creșterii în greutate post- natal a
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]