7,853 matches
-
a face discursul oficial „corect politic”, Ceaușescu folosea celebra formulă „indife- rent de naționalitate : maghiari, germani, evrei”. De pe la mijlocul anilor ’70, evreii au Început să fie excluși din discursul puterii, fiind Înghesuiți În mai aseptica expresie „și de alte naționalități”. (Țiganii, În schimb, nu au fost niciodată menționați În discursul oficial.) Unele dintre autoritățile comunității evreiești nu s-au lăsat nici ele mai prejos. După părerea mea, șef rabinul Moses Rosen - el Însuși o persoană cu comportament autoritar - a greșit atunci când
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au cenzurat etnonimul „jidani” din textul unei legende culese de Simeon Florea Marian <endnote id="(171, p. 450)"/>. Într-un studiu monografic din 1964 privind un alt motiv esențial al mitologiei populare românești, Miorița, Adrian Fochi enumeră pe „armean”, pe „țigan” și chiar pe „austrian” printre ciobanii străini care apar În diversele variante ale baladei populare <endnote id="(288, p. 232)"/>, dar nu și pe „jâdan”, dintr-o versiune culeasă În 1926 În ținutul Vrancei : „Iată, vine-n cale/ Trei turme
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
caz este cel referitor la Încercarea de publicare, În 1972, a volumului Descolindatul În orientul și sud-estul Europei, semnat de etnologul ieșean Petru Caraman. Editura Minerva i-a condiționat autorului apariția cărții de eliminarea capitolelor referitoare la evrei și la țigani. Cererea editurii apare astăzi cu atât mai ciudată cu cât etniile respective erau prezentate cu simpatie și umor. Etnologul ieșean nu a fost de acord cu com promisul cerut de editură și cartea nu a mai apărut. Ea a fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Minerva - explică editorul Iordan Datcu - pentru că se Înăsprise cenzura, știut fiind că În anul 1971 avusese loc o faimoasă, prin consecințele ei anticulturale, plenară ideolo- gică a partidului unic” <endnote id="(291, p. 278)"/>. După cum se vede, În epocă, și țiganii erau supuși aceluiași regim de interdicție. Interesant este faptul că, după 1990, țiganii Înșiși au cerut interzicerea folosirii acestui etnonim, ca fiind Încărcat cu semnificații depreciative. Revenind la epoca național-comunistă, Îmi aduc aminte că, În 1979, Romulus Vulcănescu mi se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anul 1971 avusese loc o faimoasă, prin consecințele ei anticulturale, plenară ideolo- gică a partidului unic” <endnote id="(291, p. 278)"/>. După cum se vede, În epocă, și țiganii erau supuși aceluiași regim de interdicție. Interesant este faptul că, după 1990, țiganii Înșiși au cerut interzicerea folosirii acestui etnonim, ca fiind Încărcat cu semnificații depreciative. Revenind la epoca național-comunistă, Îmi aduc aminte că, În 1979, Romulus Vulcănescu mi se plângea că cenzura i-a exclus Întregul articol referitor la „țigano- logie” din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
organele cenzurii ceaușiste ajunseseră să fie speriate mai degrabă de termeni decât de idei. Iar În nomenclatorul de termeni-tabu (o listă pe cât de lungă pe atât de stupidă) intrau de bună seamă și unele etnonime, precum - nomina odiosa - „evreu” și „țigan”. Am insistat asupra acestei probleme nu doar pentru a sublinia dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el Însuși un aspect care completează această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 284)"/>. Interesant este că, pentru mentalitatea populară, evreul (și mai ales cel „roșu”) provoacă deochiul, dar - dacă el Însuși suferă de această boală - nu poate fi vindecat prin descântece. Acest tabu este transmis descântătoarelor prin tradiția orală : „Jidovilor și țiganilor să nu descânți [de deochi] - sună o interdicție magică atestată la românii de la est de Nistru -, că nu-ți ajută ție” <endnote id="(160, p. 66)"/>. S-ar putea ca deochiul provocat de evreu să poarte În popor denumirea de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar și parazitismul acestuia (694), asocierea „evreului ruso-polonez” cu „păduchele ruso-polonez” a ajuns pe la 1900 să fie reprezentată pe cărțile poștale germane, care circulau prin toată Europa <endnote id="(589, p. 360)"/>. În România dintre cele două războaie, chiar și țiganii preluaseră acest clișeu. Pe 2 februarie 1938 (În timpul guvernării Goga-Cuza), În cadrul unei adunări proguvernamentale a Asociației Romilor din Craiova s-a declarat de la tribună : „Trebuie să luptăm ca să curățăm cojocul românesc de păduchele jidănesc” <endnote id="(686, p. 243)"/>. „Nimic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
proguvernamentale a Asociației Romilor din Craiova s-a declarat de la tribună : „Trebuie să luptăm ca să curățăm cojocul românesc de păduchele jidănesc” <endnote id="(686, p. 243)"/>. „Nimic mai comic - scria H. Stahl În 1910 - decât reciprocul dispreț al evreului pentru țigan și al țiganului pentru celălalt” <endnote id="(843, p. 112)"/>. Chemarea la luptă de mai sus este destul de paradoxală pentru niște reprezentanți ai romilor, o minoritate etnică percepută, la rândul ei, ca fiind parazitară și murdară. Ironia sorții, peste nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Romilor din Craiova s-a declarat de la tribună : „Trebuie să luptăm ca să curățăm cojocul românesc de păduchele jidănesc” <endnote id="(686, p. 243)"/>. „Nimic mai comic - scria H. Stahl În 1910 - decât reciprocul dispreț al evreului pentru țigan și al țiganului pentru celălalt” <endnote id="(843, p. 112)"/>. Chemarea la luptă de mai sus este destul de paradoxală pentru niște reprezentanți ai romilor, o minoritate etnică percepută, la rândul ei, ca fiind parazitară și murdară. Ironia sorții, peste nici doi ani, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de mai sus este destul de paradoxală pentru niște reprezentanți ai romilor, o minoritate etnică percepută, la rândul ei, ca fiind parazitară și murdară. Ironia sorții, peste nici doi ani, În decembrie 1939, s-a adoptat o măsură guvernamentală referitoare la țiganii nomazi, prin care se cerea : interzicerea vagabondajului, supunerea țiganilor unui control sanitar, tăierea părului și a bărbii, dezinfecție și deparazitare <endnote id="(686, p. 635)"/>. Peste alți doi ani, În timpul regimului Ion Antonescu, evrei și țigani au fost deportați În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ai romilor, o minoritate etnică percepută, la rândul ei, ca fiind parazitară și murdară. Ironia sorții, peste nici doi ani, În decembrie 1939, s-a adoptat o măsură guvernamentală referitoare la țiganii nomazi, prin care se cerea : interzicerea vagabondajului, supunerea țiganilor unui control sanitar, tăierea părului și a bărbii, dezinfecție și deparazitare <endnote id="(686, p. 635)"/>. Peste alți doi ani, În timpul regimului Ion Antonescu, evrei și țigani au fost deportați În Transnistria, unde au murit cu zecile de mii. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
măsură guvernamentală referitoare la țiganii nomazi, prin care se cerea : interzicerea vagabondajului, supunerea țiganilor unui control sanitar, tăierea părului și a bărbii, dezinfecție și deparazitare <endnote id="(686, p. 635)"/>. Peste alți doi ani, În timpul regimului Ion Antonescu, evrei și țigani au fost deportați În Transnistria, unde au murit cu zecile de mii. De altfel, Încă din 1913, Într-un acces de protocronism, dr. N. Paulescu propusese „exterminarea evreilor”, „cum bunăoară se ucid ploșnițele” <endnote id="(67, p. 49)"/>. „Stârpirea insectelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(366, pp. 109 și 131-132)"/>. O presupusă calitate maximală (frumusețea evreicelor) este dublată și astfel anihilată de un presupus defect maximal (murdăria lor). Cam același limbaj folosesc consulul prusac la București În 1824 („Cine sunt mai murdari decât turcii, țiganii și evreii ?” ; <endnote id="cf. 743, p. 46"/>), francezul Raoul Perrin În 1839 („rasa aceasta [= evreii] Întâlnită pretutindeni și care, În Orient, se cunoaște după dezordinea și murdăria ei, cum nu se poate mai nerușinate și mai revoltătoare” ; <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1887 : „Șeade de vorbă cu unul din acei numeroși jidovi, cu anteree lungi, cu perciuni și cu căciulele soioase În cap ; miroase a usturoi până acilea sus. Of ! Dar ce și unde nu miroase aci a usturoi ? ! Casa, satul, țiganii, bucatele, tot miroase a usturoi. S’ar crede că numai usturoi se mănâncă p’aci” <endnote id="(463)"/>. Mirosul de usturoi degajat de evreu a devenit un motiv literar, care nu putea să lipsească din anecdotele și snoavele populare. Pe la mijlocul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
recepteze ca fiind murdari și urât mirositori pe membrii grupului minoritar sau marginal. Așa se face că, pentru englezi, irlandezii sunt cei care put și sunt murdari ; pentru americanii anglo-saxoni, aceste defecte le au americanii- polonezi ; pentru albi, negrii și țiganii sunt Împuțiți și murdari <endnote id="(905)"/>, iar pentru bărbați - femeile <endnote id="(83, p. 107)"/>. Pentru evreu, românul este „valah Împuțit” (În idiș, Vulăh schtink). Este drept că această expresie răsturnată este atestată mai rar și este folosită ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
147"/>). Evreii erau „jidovi necurați” (ca Într-un manuscris românesc din secolul al XVII-lea ; <endnote id="cf. 19, II, p. 112"/>) și, ca atare, miroseau urât. Evident, pentru mentalul creștin, apa din cristelniță elimină mirosurile evreului convertit. Și la țiganii din Transilvania există credința că „botezul Îl eliberează pe om de un miros [urât] pe care Îl are de la natură” <endnote id="(833, p. 70)"/>. Perspectiva teologică a jucat În astfel de cazuri un rol important. Și eroii mitologiei grecești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1889, să sintetizeze modul de a gândi al țăranului român În această privință : „Nu cumva să fie [nevasta] de altă lege, că necinstește neamul și pânea fiilor o dau cânelui. Feciorul de român să ia țigancă, ferit-a Dumnezeu : țiganul nu-i privit de român ca om. [...] Ori să ia românul jidancă, unde s-a mai pomenit una ca asta, chiar de ar fi bătută În aur și În petre scumpe, așa știe românul...” <endnote id="(99, vol. I, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
epocă evreice „animatoare” nu erau doar În tavernele din sate și târguri, ci și pe la curțile suveranilor. În secolele XVII- XVIII, la curțile domnitorilor din Țările Române divertismentul era produs nu numai de „jucători [dansatori] și zicători [cântăreți]” autohtoni (români, țigani), dar foarte adesea și de cei aduși „de la Țarigrad”. Erau deci mai ales de origine orientală : În afară de evrei, apar „harapi”, „pehlivani” sau „mehteri” turci și chiar „hindii” <endnote id="(822, p. 246)"/>. Într-o monografie istorică a orașului Iași, Nicolae
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cântărețe și dansatoare. Fără participarea unui astfel de grup, nu era de imaginat vreo sărbătoare sau vreun eveniment social <endnote id="(665, p. 185)"/>. Rolul jucat În muzica populară românească de către lăutarii pro fesioniști evrei (klezmerim) - pe lângă cei români și țigani - este comentat de etnologi <endnote id="(546, p. LXII ; 818, p. 136 ; 706)"/>. Este cunoscut, de pildă, faptul că, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Iacob Psantir (viitorul istoric al evreilor din România) a organizat la Fălticeni (Bucovina) o trupă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etnologi <endnote id="(546, p. LXII ; 818, p. 136 ; 706)"/>. Este cunoscut, de pildă, faptul că, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Iacob Psantir (viitorul istoric al evreilor din România) a organizat la Fălticeni (Bucovina) o trupă de lăutari evrei și țigani („patru țigani meșteri”), cu care a colindat nu numai prin Țările Române, dar și prin Bulgaria, Turcia, Crimeea, Basarabia etc., fiind nelipsit la petreceri boierești și țărănești sau la nunți evreiești și creștine. Muzica populară românească și cea evreiască s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(546, p. LXII ; 818, p. 136 ; 706)"/>. Este cunoscut, de pildă, faptul că, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Iacob Psantir (viitorul istoric al evreilor din România) a organizat la Fălticeni (Bucovina) o trupă de lăutari evrei și țigani („patru țigani meșteri”), cu care a colindat nu numai prin Țările Române, dar și prin Bulgaria, Turcia, Crimeea, Basarabia etc., fiind nelipsit la petreceri boierești și țărănești sau la nunți evreiești și creștine. Muzica populară românească și cea evreiască s-au influențat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar evreu, polono-lituanian, de Început de secol XIX este celebrul personaj Iancăl hangiul, din poemul Pan Tadeusz (1834) de Adam Mickiewicz. Și el cânta din țambal (acompaniat de „scripcar și cimpoier”), și el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zicale acoperă, de regulă, realitatea istorică, având În vedere faptul că evreilor le era interzis prin lege să dețină pământ În proprietate : „Jidovii sunt opriți deapururea de a cumpăra moșii” (Codul Calimachi, Iași, 1817) ; „Dobândirea proprietății de moșii, vii și țigani [= robi] nu se poate cuveni decât fețelor de rit creștin” (Codul Caragea, București, 1818) ; „Nația jidovească, după vechiul obicei, va fi oprită de a ține În posesie moșii” (Regulamentul Organic, Iași, 1832) <endnote id="(535, pp. 61 și 400 ; 536
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de genul „Evreul de-i deștept e deștept și de-i prost e prost” <endnote id="(300)"/>. Caracterul generalizator al stereotipului privind inteligența evreului rezultă cât se poate de limpede dintr-un răspândit proverb românesc : „Grec galanton, ovrei prost și țigan cinstit nu se poate” <endnote id="(3, p. 44)"/>. Un proverb identic cu acesta este atestat și În paremiologia maghiară <endnote id="(107, p. 120)"/>. Zicale mai mult sau mai puțin asemănătoare se regăsesc și În folclorul altor popoare europene
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]