KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
împinsese într-acolo în seara aceea, și exact asta eram. Refugiați din calea furtunii. Ar fi greșit să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu că acesta nu mai fusese așa de plin de multă vreme. Ruth așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
disparat. Pe deasupra, avea în el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
supraviețuiască peste noapte. Cu câteva zile înainte să pornesc în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bere la bar, apoi am ieșit la o plimbare de-a lungul aleii care pornea din fața hotelului, urmându-i traseul șerpuit în sus pe deal. Lângă un spațiu de odihnă am găsit o bancă și m-am hotărât să mă așez. În vale, case și fabrici masive din gresie alcătuiau un orășel. Am zărit drumul pe care apucasem din greșeală cu o noapte în urmă și parcul neîngrijit în care râul maro și viu se revărsase din matcă. Acum, printre copacii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Bună. Cum te simți? — Am uitat de înghețată. — Mi-am făcut mari griji pentru tine. Când m-am întors în tabără, o jumătate de oră mai târziu, Clio stătea încă afară și mâzgălea ceva în ghidul turistic. — Știu, am spus, așezându-mă lângă ea pe covorul de trestie. — Mă simt îngrozitor. Nu știu niciodată cum să fiu de ajutor. — Îți iese oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trebuiască ceva, putem cumpăra de la magazinul de pe drum. Cred că nu am uitat nimic. Ești pe aceeași undă cu mine, Sanderson? Am dat o dată din cap, cu gravitate. — Sunt pe aceeași undă cu tine, Aames. — Excelent, spuse ea. Ne-am așezat pe o stâncă uriașă, plată cu picioarele încălțate cu teniși atârnând peste margine, uitându-ne amândoi la mare. Golful animalelor nu era romantic în felul descris de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
speciilor de Charles Darwin 1 ------- cel mai des vizitate de insecte și vor fi cel mai adesea încrucișate; și astfel, cu timpul, vor dobândi supremația și vor forma o varietate locală. De asemenea, florile ale căror stamine și pistiluri sunt așezate corespunzător cu dimensiunile și obiceiurile insectelor ce le vizitează, în așa fel încât să înlesnească, în orice măsură, transportul polenului, vor fi astfel favorizate. Am fi putut lua plantă plantă vizitează florile în scopul colectării de polen în loc de plantă; și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am ridicat de pe bancă și m-am apropiat, așa încât să pot citit cartonașul alb, lipit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
arcadă și am intrat în ceea ce trebuia să fie al nouălea sau al zecelea coridor la care ajungeam. Dar acesta era diferit de toate celelalte, pentru că nu era întunecat; o lampă cu picior înalt, care răspândea lumină electrică puternică, fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și camere pentru personal și toalete și birouri și săli de fizioterapie. Cablul de alimentare mă conduse într-o secție mare. Cum storurile erau trase, mare parte din încăpere era scăldată în întuneric, dar o a doua lampă cu picior, așezată în mijlocul camerei împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la un laptop. Când m-am apropiat, bărbatul ridică privirea, zâmbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi strângă mâna, înclinându-se ușor. — E puțin melodramatic, nu-i așa? Totuși, sper că înțelegeți natura... nedorită a numelor, date fiind împrejurările. Nimeni luă un scaun din umbră și-l trase repede în cercul de lumină pentru a-l așeza în fața scaunului său. — Sper că nu vă deranjează ochelarii de soare, zise el, făcându-mi semn să iau loc. Am ochii sensibili. Doctorul mi-a spus să nu lucrez la calculator vreme de două săptămâni și mi-a dat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
amintindu-mi în sfârșit de punga de plastic cu dictafoane care îmi atârna de încheietura mâinii. Creier prost și lent ce ești. Mai întâi trebuie să fac ceva important. Domnul Nimeni mă urmări cum pun bateriile în dictafoane și le așez într-un pătrat aproximativ în jurul nostru, la marginea luminii aruncate de lampă. Nu spuse nimic până când n-am terminat. — O buclă asociativă pe bază de sunet, îmi zâmbi el așa cum îi zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nimic până când n-am terminat. — O buclă asociativă pe bază de sunet, îmi zâmbi el așa cum îi zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie isteață cu cifrele contabile. Uau, pot să întreb cum a fost gândită? M-am așezat la loc. Simțeam ceva forfotindu-mi și firbându-mi în stomac, iar în gură aveam un gust amar, de fiere. — Îmi pare rău, am zis. Astăzi n-o să fiu un partener de discuție prea strălucit. Creierul mi-e plin de... ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să spuneți că asta a atras rechinul? — Cred că s-a întâmplat pentru că nu există o ancoră de ordin fizic. La acel nivel, un subiect ca al meu este în esență gând și matematică abstractizată. Zi de zi, când mă așezam la masă pentru a lucra cu cifre și sisteme, înotam de fapt prin mansarda aceea mică din ce în ce mai departe într-o mare de idei, lăsând în urmă cărămizile și piatra casei. Nu sunt mulți oameni pe lume care să ajungă atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mm-mmm. Încercam să nu mă gândesc la podea, încercam să nu mă gândesc la suprafața plată și solidă care putea ceda sub mine, și la faptul că puteam să fiu tras în adâncul apelor. — Mmm, mmm-mmmm. O mână mi se așeză pe umăr. Șșș, făcu o voce de fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută. M-am ridicat în picioare, mi-am șters mâinile de jeanși, am luat țigara, am așezat-o cu grijă între buzele uscate și am tras de câteva ori din ea pentru a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după fată. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
viața. Acum începeam să înțeleg că toate întrebările rămăseseră acolo, așteptându-mă să mă întorc și să le confrunt una câte una. — Nu, am spus puțin cam vlăguit, presupun că nu. Scout luă laptopul lui Nimeni de pe scaun și se așeză, mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură care avea să devină. M-am așezat turcește și m-am frecat pe față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici, de jos și nu mai suportam, mi se rupea sufletul. Plângea? Îl auzisem pe Ian mieunând doar o singură dată, iar asta atunci când mă așezasem accidental pe el. Ian ar sta cu mare bucurie în același loc ore și ore și ore în șir, doar dacă, desigur, nu crede că i-ar prinde mai bine să se afle altundeva. — Nu, sigur că nu, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
era întipărit un zâmbet mare, rotund și fericit, se bucura poate în vis că mă făcuse să par atât de stupid. Televizorul era deschis; o telenovelă de mâna a treia pe care n-o recunoșteam. L-am închis și-am așezat sacul de dormit la picioarele patului. Era încă devreme, dar eram istovit. Am stins lumina, mi-am dat jos bluza cu glugă și pantalonii scurți și m-am întins. Faptul că nu eram singur mă făcea să mă simt bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe pat și privindu-mă. Am tras fermoarul și-am vărsat conținutul genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci de tubulețe din plastic transparent mi se rostogoliră peste picioare. Scoaseră un zdrăngănit înfundat, strângându-se într-o movilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]