7,065 matches
-
că-i tristă. Asta pentru că florile mor sufocate-n îmbratișare, de soare iubite. Mă-ntreabă de câte ori mi-am plâns durerea. îi răspund : N-am cunoscut vreun soare să-l plâng. Doar visul mi-e averea! Tu, floare, poți să-ți așterni dorul pe-o piatră de râu Și să-ți ții amoru-n frâu. Eu, bietul, doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne Peste focul din sărut; Strâng în pumn clipe eterne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne Peste focul din sărut; Strâng în pumn clipe eterne... Sau poate mi s-a părut!? Poate-i doar o adiere De priviri răscolitoare! O străină mângâiere! O atingere ce doare! Poate-s famece haine Sau o simplă rătăcire, Pe nisipuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din nou, ușa sălii de conferințe s-a deschis vijelios și dramatic. Vivian a intrat în cameră. Phil s-a ridicat imediat de pe scaun și i-a făcut loc să se așeze în capul mesei. O tăcere profundă s-a așternut asupra grupului. Vivian avea o calitate periculoasă și fascinantă. Îmi amintea de o tornadă care se apropie mult prea repede de orizontul Iowei: nu-ți puteai lua ochii de la o asemenea forță de nestăvilit a naturii. cu toate că știai că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cum te cheamă, pune-o pe idioata aia cu creier de vrabie, care nu e bună de nimic, să mă sune“? La Grant Books, nu ne mai rămăsese nimic altceva, decât să facem glume macabre. Abia atunci am observat umbra așternută peste chipul deloc amuzat al lui David. Asistentul meu își dregea glasul cu atâta vigoare, încât suna ca motorul ambalat al unei mașini. A, nu! Doamne, te rog, fă să nu fie... m-am rugat, în vreme ce mă întorceam ca să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dacă e să se întîmple ceva. Asta este, își face Roja un calcul simplu, mai rău nici nu puteai să nimerești decît într-o fundătură ca asta, ce loc perfect de observație, care mijloc al acțiunii? Peste ochi i se așterne și mai dens întunericul nopții, privirea abia mai poate să-i răzbată la cel mult zece, douăzeci de metri în față, încearcă să și dea seama ce se întîmplă acolo folosindu-și imaginația, m-ați tîrît după voi într-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
istoria s-o fi apucat în cu totul altă direcție, poporul ăsta ales merita în sfîrșit și el o soartă mai bună după atîția ani de zbateri. Ar fi fost nedrept ca cineva să strice orzul pe gîște sau să aștearnă mărgăritare înaintea porcilor. Ce ziceți? De mult n-am mai prins așa o baftă, începe să vocifereze bezmetic, ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară rău de bănuielile pe care le am legate de tine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
78-139 e.n.) din dinastia Han: Am curățat perna și salteaua de pe pat Și am pus arome deosebite în arzător. Să încuiem acum ușa dublă cu lacătul de aur Și să aprindem lampa pentru a ne umple camera de strălucire. Îmi aștern hainele și-mi îndepărtez vopselile și pudra Și scot sulul cu poze de lângă pernă. O voi avea pe Fata Simplă ca instructoare, Astfel încât să putem practica toate posturile exotice, Cele pe care un soț obișnuit nu le-a văzut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib și visare Se scutură-n frunze cu triluri prelungi M-agăț cu privirea mirată-n senin Uitând de vremelnic și gânduri ce dor Pe suflet s-așterne un zâmbet sublim Și simt cum spre Tine mă-nalț iar în zbor
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
am Încumetat să Înaintez printre copaci; cu toate că de atunci m-am aventurat de multe ori pe Dartmoor, abia acum mă Întorceam În acel loc. Adevărul este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de o altă corydalis, bulbosa, care Încă mai este cultivată În grădina din Uppsala, În cinstea marelui om care a dat numele speciei. De undeva din afară, mult deasupra, pe vârful Longford Tor, aud vocile unor oameni. Pe urmă se așterne din nou tăcerea. Codrul așteaptă, ca și cum seva lui cea mai de preț ar fi liniștea. Mă Întreb de ce tocmai eu, aparținând unei specii atât de incapabile de liniște, mă aflu aici. Îmi vine În minte o după-amiază recentă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cele întâmplate au fost de-o atrocitate înspăimântătoare, ea ar fi dorit ca ele să fie aduse la cunoștința lumii întregi. Și, din moment ce i-am rămas dator și sunt singurul care cunoaște întreaga poveste, mi-am asumat sarcina de a așterne pe hârtie adevărul. Dar înainte de apariția Daliei a existat și un parteneriat, iar înaintea acestuia, în cadrul Diviziei Centrale, un război în toată regula, cu regulamente și manevre, care ne-a amintit că polițiștii sunt în același timp și soldați, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de polițiști care mormăiau despre mahmureală, diminețile de luni în general și Bucky Bleichert, maestrul coregraf transformat în boxer, noua achiziție a departamentului. Am stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru pierderea fiicei. Cleo Short trânti ușa. — Citesc ziarele și știu cine sunteți. Nici unul dintre voi n-ar fi rezistat nici o rundă în fața lui Gentleman Jim Jeffries. Cât despre condoleanțe, eu zic că c’est la vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bine zis, ideea m-a înrobit: Omoară-l! Nu tu glorie publică, nu tu rușine publică, ci doar dreptate privată. Lasă familia Sprague nepedepsită sau smulge-i o declarație amănunțită lui Georgie înainte să apeși pe trăgaci. Pune-l să aștearnă totul pe hârtie și găsește apoi modalitatea prin care, cu ajutorul ei, să le faci rău, după pofta inimii. Omoară-l! Și încearcă să te împaci cu situația. Și încearcă să duci o viață normală cu amicul lui Mickey Cohen pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
final, responsabilul le făcu semn celor doi pământeni să-l urmeze, îndreptându-se spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile de aluminiu, ființe mediocre. La apariția lui, clinchetul vesel încetă și se așternu o respectuoasă liniște. — Aveți aici doi extramediocri - spuse cu același glas jos, morocănos, responsabilul. Până se va vedea ce e cu ei, vă rog să-i primiți în colectiv, să-i ajutați să se integreze rapid modului nostru de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i spună fiecare senzație, fiecare durere, fiecare stare. Când fusese momentul exact când își dăduse seama că a prins rod? Oboseala sarcinii o simțea în genunchi sau în ochi? Poftea la dulce sau la sărat? Cele două au împărțit același așternut în toată perioada de sarcină. Femeia fără rod a simțit rotunjirea treptată a pântecului surorii ei și îngreunarea sânilor. A văzut cum pielea se adună în benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
între ei, iar când răsărea luna, toată lumea era deja adormită - femeile și copiii înghesuiți toți în cortul cel mare, bărbații și băieții în pături sub cerul liber. La răsăritul soarelui, după ce îmbucam repede pâine uscată, măsline și ceva brânză, ne așterneam la drum. După câteva zile de felul ăsta, viața cea veche rămăsese cu totul în urmă și parcă n-aș fi stat niciodată într-un singur loc. Fiecare dimineață aducea cu ea ceva nou. În prima zi, Inna a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
parte și tata împreună cu Esau au ieșit afară, frecându-se la ochii din cauza luminii puternice a zilei, au cerut vin și au hotărât să se treacă la masă. Cei doi frați s-au așezat pe o pătură pe care a așternut-o însuși Iacob. Fiii lor s-au așezat după rang, Elifaz și Ruben imediat în spatele taților, Iosif și Korah de-o parte și de alta. Eu alergam încoace și încolo, umpleam cupele și vedeam bine cum frații mei sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suspecte, pe care nu le luam însă în seamă; mergeam cu capul în pământ ca să mă feresc de șerpi. Deodată, am înghețat. Undeva în fața mea lătrase scurt, furios, un câine. Mi s-a făcut frică. Și din nou s-a așternut liniștea. Mă îndepărtasem destul de mult de azil, nu mai auzeam valurile mării. Doar sunetul sec al ierburilor uscate îmi răspundea la fiecare mișcare. Am înaintat mai departe cu grijă, să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsându-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute, altele nu. Uneori disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sunt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-am întors și m-am suit din nou în barcă. De când o violaseră cei doi pescari, Marta se baricada noaptea în casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu vor să fie lovite cu nuiaua trebuie să fie îndemînatice. Cu un ac desfaci fâșii late și subțiri din tulpină. Din mijlocul ei scoți foi pentru cărțile sfinte, adică cele mai subțiri. Celelalte sunt pentru alte cărți. Le așterni și le unești cap la cap pe o masă puțin aplecată și le uzi cu apa lui Hapi, care e plină de mâl. Apa se scurge și mâlul lipește. Apoi pui alte foi de-a curmezișul și iar le uzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altfel. Nu contează atât de mult exact ce faci, atâta vreme cât ai viața ta. Dacă asta nu ai, atunci cu ce rămâi?“ Pentru Theodora, punerea cea mai bună În aplicare a acestui sfat era În a lucra pentru cel care Îl așternuse pe hârtie. În consecință, puse stăpânire pe o mașină de scris Remington de la birou și Învăță să o folosească la timp pentru interviul cu dl Henry James. Acesta se dovedi prea amabil pentru a-i testa competența sau măcar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiindcă subiectul părea prea grav pentru o conversație purtată din mers. Cred că știu la ce te referi. Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În sus la el cu ceva ce semăna foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]