13,876 matches
-
de ce Sandra este atât de sensibilă la stările de tristețe, de proastă dispoziție care, așa cum recunoaște ea însăși, o dor în mod deosebit. „Separația” atât de necesară adolescenței reactivează afectele mai întâi, apoi imaginea unei interacțiuni în care eul este abandonat într-o „groapă neagră” iar obiectul este inaccesibil. Dacă rezultatul consultațiilor a fost o relaxare imediată în ceea ce o privește pe Sandra și o ameliorarea a relațiilor mamă-fiică, ne temem totuși ca „travaliul intra-psihic de separare” să nu fie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mama sa sau alături de prietenul său) și reactivează sentimentul de culpabilitate imaginar din copilărie. Dorințele de a se separa de mama sa erau resimțite în mod dureros ca fiind vinovate: într-adevăr, Élisabeth își făcea reproșuri de a o fi abandonat pe mama sa, de a nu mai fi alături de ea în momentul în care și ceilalți frați și surori o vor părăsi etc. Trebuie să notăm faptul că ea a găsit în prietenul ei un obiect pentru a se detașa
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
footnote Pasqualini F., „Le droit comptable et la comptabilité créative”, Les Petites Affiches, Nr. 143, noiembrie 1993, pp. 14-16. footnote>, în contabilitate, ideea de creație ar fi echivalentă cu a da frâu liber imaginației, sau, mai precis, de a se abandona imaginației, pentru a-i conferi contabilității mijloacele necesare pentru a se putea adapta la sofisticarea neîncetată a piețelor și produselor financiare. În acest context „se poate vorbi despre creativitate financiară prin obiective contabile”<footnote Pasqualini F., Castel R., „Le dixiăme
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
nuanțare a inducției care a dus la ipoteza pieței și nici nu s-a reușit măcar să se ranforseze explicația cu alte perspective și instrumente metodologice. Totuși, îndrăznesc să avansez ideea că teoreticienii (mai ales cei care mă critică!) s-au abandonat comodității credinței în ceea ce a părut la momentul modernității ca fiind o formulă excepțională de ieșire din gândirea Evului Mediu întunecat. Evident că este vorba și despre ceva irațional, cumva în continuitatea gândirii preștiințifice, să se radieze din modelul explicativ
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca o știință despre om să excludă cu totul omul din cadrul său de preocupări. Or, economia standard se mândrește cu faptul că operează într-un cadru care exclude omul.” (Georgescu-Roegen, 2009). Și ne întrebăm noi: oare cât au pierdut oamenii abandonându-și destinele unor mecanisme? B. Soluții din interior Reziliența la antiteză Contestațiile venite din varii direcții în legătură cu potențialul cognitiv al Economiei au și nu au temei. Mai ales fizicienii au temei în credința, mereu servită rațional, în experimentalismul funciar al
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în acest fel la ceva incredibil: standardizarea prezenței publice a cercetătorului științific. Dacă acesta prezintă într-alt fel concluziile cercetării, este periferizat în circuitele profesiei. Ritualizări de genul conformării la criterii de performanță inflexibile, preformate sau codificate exclusiv, pentru a abandona circulația ideilor unor rețele editoriale închise (considerând, bunăoară, derizorie publicarea în volum) au ajuns reguli ce par să exhibe formula „cine nu face ca noi nu există!”. Adică, un fel de renaștere a prejudecăților doctrinare în cercetarea științifică, ce riscă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
subliminal este că globalizarea confirmă de fapt statuquoul hegemonic, iar cunoașterea se testează suportabil prin cartezianism. Noua sinteză devine astfel o iluzie inutilă! Acceptanța modelului explicativ este de nediscutat în această mare deturnare de sensuri și semnificații. Științele sociale se abandonează pretențiilor de falsitate și recunosc fără argumente validitatea testului falsificării (Popper, 2001). Istoricismul este repetitiv până la identitate reprodusă invariabil, schimbarea privește eventual doar forma, evoluția este o spirală preformată a unui pattern autodefinit, lumea fiind, până la urmă și în definitiv
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
într-o căutare inconștientă și de a aduce la suprafață resursele și capacitățile inconștiente pentru rezolvarea problemelor sale. Răspunsul la problemă este în interiorul individului. Terapeutul acționează doar ca facilitator, al cărui rol este acela de a încuraja individul să își abandoneze rolul de pacient și să asiste persoana în descoperirea și utilizarea acestor potențiale interne prin asumarea unui rol activ în propriul tratament. Clinicienii vor găsi în această carte o bogăție de materiale conținând o adevărată comoară de insight-uri psihologice care
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și hipnoterapiei. Există momente în care, ca și „artiști”, recunoaștem că inspirația și creativitatea noastră internă nu curge liber, că improvizația creativă lipsește și că inovația și spontaneitatea sunt în stare de repaus. În aceste momente simțim că vrem să abandonăm și să devenim șoferi de camion, sau să ne luăm o vacanță, sau pur și simplu să nu facem nimic. Poate că este o gândire bunăsă fii capabil să recunoști că nu suntem zei și că nu putem umbla pe
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Braid a indus o stare artificială prin fixarea privirii asupra unui obiect strălucitor. Oricum, mai târziu a realizat faptul că același rezultat putea fi obținut prin concentrarea susținută asupra vocii hipnotizatorului. În scrierile sale ulterioare Braid (1846, 1855/1970Ă a abandonat multe din teoriile sale fiziologice și s-a ocupa mai degrabă de aspectele psihologice ale hipnozei, demonstrând că fenomenele observate sunt produsul imaginației pacientului, puternic influențate de sugestiile terapeutului, fie deliberate, fie accidentale. Charcot și Bernheim În timpul anilor 1880 a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
apoi, la jumătatea drumului dintre fâșiile de pânză ale mumiei și liniștea sălilor de lectură, dintre cimitirul sau deșertul egiptean și universitatea prusacă, se mai pot face și alte descoperiri, îndeosebi în biblioteci universitare unde dorm vechi fragmente de piatră abandonate de cercetători din secolul al XIX-lea, călători întorși din expediții în orașul lor de provincie căruia și-au lăsat moștenire colecțiile obținute din jafuri nevinovate, din curiozități de cabinet și acumulări întâmplătoare. În astfel de îngrămădeli de obiecte heteroclite
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o definiție a plăcerii este necesară, pentru că două milenii de creștinism au contribuit enorm la diabolizarea acestui termen, făcându-l de neauzit, încărcat de miasme și parfumat cu fumul de pucioasă al infernului catolic. Pentru că plăcerea nu înseamnă să te abandonezi pur și simplu propriilor instincte decât pentru detractorii ei: niciun hedonist nu a propus vreodată ca ideal puteri depline acordate instinctelor, pulsiunilor, forțelor nocturne care-l înrudesc pe om cu animalul cel mai sălbatic și mai brutal. Etica greacă este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește obligat să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar numai în favoarea lui. Pentru că el descoperă un al treilea fel de viață care recuză opoziția dintre plăcere și reflecție și presupune amestecul celor două, apoi își mărturisește
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
caricaturizat de Aristip 118; viciul lui a avea 136; opus virtuții 26, 92, 131, 160, 216 Natură cunoașterea legilor ei 96, 271; și dorință 195-198; și drept 98, 215; opusă legii 90-91, 131; și plăcere 96, 131; teorie 58 fizica - abandonată de Aristip 114; și atomismul 37, 39-41, 62, 172, 266-267; și Democrit 53; epicuriană 188, 285-286; induce etica 40-41, 45, 114, 184-185, 239, 295; nucleară 39; și plăcerea 42-43 fiziologia - la Aristip 118; la Epicur 173, 235; filosofiei 171; și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
stabil. În general, performanța decizională individuală scade încă dinainte de a fi experimentată o schimbare a contextului. Indivizii care nu dispun de un nivel ridicat de angajare în sarcină și nu se autoevaluează ca fiind competenți ar putea fi tentați să abandoneze sau să-și scadă standardele de performanță după o serie de decizii slabe, care apar fără un motiv evident. Tendințele comportamentale asociate cu dependența pot genera niveluri ridicate de performanță în situațiile decizionale post-schimbare. O înțelegere crescută a noii situații
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
comunitară. A existat atât o tentație monografică, cât și una pentru abordările de tip antropologic în evaluarea „adecvării tehnice”, „relevanței sociale” și a „compatibilității culturale” a unui model sau proiect de dezvoltare. În funcție de program sau finanțator, aceste tentații au fost abandonate și înlocuite cu metode și tehnici mai simple, mai rapide și mai puțin costisitoare. Facilitatorul comunitar devine, în anumite cazuri, expert însărcinat cu evaluarea nevoilor unei comunități, a receptivității acesteia la un anumit proiect de dezvoltare, a fezabilității unui model
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
un succes în depășirea obstacolului, în rezolvarea problemei ivite. Cât timp obstacolulul continuă să blocheze efectiv scopul de realizat, comportamentul individului reprezintă un eșec. Dar, eșecul, precizează H.H. Kendler, conduce spre reacții diferite, la diverși indivizi: un copil care își abandonează încercările de a lua mingea sărită peste un gard în curtea veciunului, poate găsi o altă formă de joc, arătându-se la fel de fericit ca și înainte; altul se străduiește, însă, din toate puterile, „se îngrămădește și intră sub gard, își
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agricole, singura posibilitate de a practica metode moderne de randament înalt, el a fost etichetat ca „gropar” al gospodăriei familiale bazate pe mica proprietate. Discuțiile asupra planului Mansholt au fost aprinse și până la urmă măsurile restrictive asupra prețurilor au fost abandonate, fiind socotite inacceptabile din punct de vedere politic. S-au adoptat în schimb măsuri de modernizare a exploatațiilor agricole și de calificare profesională a fermierilor. Cu timpul s-au creat diferențieri semnificative între statele membre ale Comunității Europene. În așa-
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
cel mai bun geometru din epoca lui, având În rezolvarea problemelor o inteligență de inginer care Încă Îi mai impresiona pe specialiști. Umbra florentinului plana peste Întreaga frescă mare și circulară din turn, printre altele fiindcă primul gând de a abandona aparatele fotografice și a picta bătălia bătăliilor i se năzărise lui Faulques În fața tabloului din palatul Uffizi În ziua când Olvido Ferrara și el Înlemniseră În sala, din fericire goală timp de cinci minute, admirând compoziția extraordinară, perspectiva, racursiurile magnifice
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson, Seymour, Rodger și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor de artă, Portsticle. După o epocă de dadaism, a Început să nege calitatea estetică obiectivă a operei de artă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-i descurajeze definitiv pe toți oponenții lui, care, chiar atunci când văd că partida e pierdută, cum se întâmplă aici, refuză totuși să capituleze, din dorința de a continua să combată, fie și simbolic, autoritatea tiranului. Învinși, Iunia și Britannicus abandonează orice precauție, sfidează orice supraveghere și apără, cot la cot, o morală a rezistenței. O morală bazată pe sinceritate, pe refuzul suspiciunii, o morală, dacă putem spune așa, „a victimei”, dar a unei victime în fond victorioase, a unei victime
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asupra facerii lumii, au făcut din ele ceva cu totul superior și aproape filozofic. Și totuși, se mai ridică o chestiune, pe care teologii au tendința s-o interpreteze destul de naiv, dintr-o perspectivă pe care, din fericire, antropologia a abandonat-o: dacă e vorba de un „Împrumut”, atunci trebuie să i se afle o sursă precisă. Cu alte cuvinte, dacă mitul gnostic a fost „Împrumutat” din „religia populară”, oriunde și oricînd ar fi avut loc acest transfer e nevoie ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
păstrat o bună parte din motivele neoplatonice și gnostice preluate de Kabbala creștină. Această solidă combinație a format, pînă Într-o epocă foarte recentă, „Ideologia germană”, un soi de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei critici a ideologiei (Ideologiekritik), pentru a descoperi premisele ascunse mai Înainte de a se Încrede În cele fățișe, care sînt subordonate precedentelor și pot, de fapt, să vină În contradicție cu ele. O astfel de operație n-ar trebui să abandoneze niciodată principiul conform căruia premisele disimulate sînt anterioare și superioare ierarhic celor fățișe. Cu alte cuvinte, dacă un Învățat pretinde că este la fel de imparțial ca un mecanic care demontează un motor În piesele lui componente și le reasamblează, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
procosmic), n-ar avea cum să explice apariția unui dualism gnostic anticosmic; iar dualismul zurvanit, care privește defavorabil inteligența zeului bun Ohrmazd, a ființat mult prea tîrziu pentru a putea fi considerat drept originea dualismului gnostic 16. Ipotezele genetice au abandonat Iranul În favoarea Greciei, Samariei sau a iudaismului Însuși. O vreme a fost la modă teoria lui Robert M. Grant, Îmbrățișată de eruditul francez, specialist În patristică, cardinalul Jean Daniélou, teorie potrivit căreia rădăcinile dualismului gnostic sînt de căutat În nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]