9,827 matches
-
interconectate ale inteligibililor, prin care se arată și se ascund. De aceea, obiectele de artă funcționează ca paradigme ontologice având ca scop oferirea unui model al realității fiind și un model pentru existență. Esteticizarea artei a dus la o înțelegere abstractă a sa potrivit căreia opera de artă are ca scop satisfacerea unui gust rafinat al criticilor și al esteților. Din acest motiv Heidegger respinge viziunea kantiană conform căreia contemplația dezinteresată a artei servește la elevarea morală a minții 14. Pentru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înseamnă că avem de-a face cu o transformare naturală a entității obiectului de artă. Mai mult, indiferent de natura obiectului, opera poate fi supusă dispariției, chiar și în cazul cazul muzicii, unde obiectul artistic se prezintă ca o entitate abstractă. Transformările obiectului implică și anumite grade diferite de performare. De exemplu: dacă manuscrisul unui roman s-a pierdut sau a fost distrus, el poate fi înlocuit cu o copie ulterioară a sa, iar în cazul muzicii, o simfonie poate fi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi interpretată de diverși artiști, în diferite locuri și în același timp. De aceea putem spune că obiectul din cadrul picturii și al sculpturii implică o entitate concretă și originală, în timp ce obiectul din cadrul literaturii și al muzicii 20 implică o entitate abstractă, ce are un mod special de existență. Multiplitatea extistențială a operelor de artă aduce în discuție diferite statuturi ontologice ale entităților lor. Statutul ontologic al operei de artă este unul dificil în cadrul căruia entitățile pot face parte din orice categorie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identificabil cu materia sa. Diferitele tipuri de existență ale operei de artă conduc la ipoteza că ele prezintă diferite tipuri de entități. De exemlu, în cazul muzicii noi nu putem vorbi de anumite entități fizice ci, mai degrabă, de entități abstracte, iar acest lucru pare să nu corespundă și în cazul literaturii. Acest lucru se datorează faptului că nu există un suport material al sunetelor pe care le auzim în timpul performării unei simfonii. Prin urmare, problema centrală a ontologiei artei constă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
avem despre artă și practicile prin care putem determina tipurile de entități pe care arta le presupune. Interogarea entității obiectului de artă, prin intermediul multiplicității formelor de apariție ale artei, aduce în discuție mai multe tipuri de obiecte: real, imaginar sau abstract. Dar niciun tip de obiect propus până acum nu pare să intre într-o relație corectă cu înțelesurile sensului comun despre artă. Prin urmare, avem de-a face cu un conflict între a produce o ontologie a operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
independente de conștiință, întrucât concretizarea lor ține de relația cu contemplatorul. În cazul picturii și al sculpturii, obiectul lor este extern conștiinței și poate fi identificat cu anumite obiecte culturale. Ele au o existență continuă independentă. Ele nu sunt entități abstracte pentru că sunt perceptibile. Acest lucru înseamnă că, dacă obiectele de artă sunt vizuale, au înțeles și proprietăți estetice, ele implică culoare și formă vizuală, reprezentarea, simbolurile și aluziile ce depind de capacitățile perceptuale umane. De aceea, în cazul anumitor arte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sculpturii, obiectele lor necesită existența unor entități ce țin atât de lumea fizică, cât și de intenționalitatea umană. O altă diviziune a categoriilor ontologice este împărțirea dintre obiectele spațio-temporale (obiecte perisabile și concrete) și obiecte non-spațio-temporale (obiecte independente și etern abstracte). Dar această bifurcație nu poate explica arta literaturii și arta muzicii deoarece aceste tipuri de artă par a fi lipsite de o locație spațio-temporală particulară și sunt capabile să-și continue existența indiferent de obiectul natural de care dispun sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau de anumite intrepretări. Pentru că entitățile din cadrul literaturii și muzicii sunt determinate de înțelegeri ale sensului comun și ale anumitor practici, se aduce în discuție posibilitatea existenței unor anumite tipuri de entități ce se află între individualele concrete și obiectele abstracte. În același timp, toate obiectele celor patru arte (literatura, muzica, pictura și sculptura) au o existență dependentă de o anumită intenționalitate umană fără a fi identificate cu creația imaginară a conștiinței individuale sau cu obiectul natural. În cazul literaturii și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o existență dependentă de o anumită intenționalitate umană fără a fi identificate cu creația imaginară a conștiinței individuale sau cu obiectul natural. În cazul literaturii și al muzicii este necesară înțelegerea intervenirii categoriilor determinative în mod temporal, înțelese ca obiecte abstracte dependente de intenționalitatea umană. 3.1. Terminologia ontologiei ingardiene cu privire la opera de artă Sistemul ontologic ingardian pare să aducă echilibrul necesar în tratarea ontologică a operei de artă. Analiza de față nu va elimina experiența estetică din cadrul construcției sale ontologice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Dar Ingarden preferă să utilizeze termenul de Gegenstand în sensul de proprietate ontologică incompletă ca proprietate individuală, iar acest lucru intră ușor în opoziție cu termenul de substanță care este văzut ca entitate concretă, suficient prin sine însuși. Un obiect abstract, ce este identificat în cele mai multe cazuri cu conceptul de trop24, ceea ce în mod ontologic este incomplet sau insuficient prin sine însuși. Un astfel de concept nu poate fi determinat decât de un obiect ideal, întrucât nu prezintă nici o realitate materială
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
materială. Toate tipurile de obiecte care au calități universale sunt numite de Ingarden universali transcedentali. În cadrul operei de artă obiectele cu însușiri universale sunt numite de Ingarden calități ideale (ideale Qualitäten), în timp ce obiectele particulare (individuelle Gegenständlichkeiten) pot fi concrete sau abstracte. Proprietățile obiectelor sunt analizate de Ingarden pe linie husserliană, fiind numite individuali sau momente 25. Acest termen se identifică cu conceptul de trop. Prin intermediul momentelor nu se face referire doar la proprietățile unui obiect, ci și la construcția sa ontologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
referire doar la proprietățile unui obiect, ci și la construcția sa ontologică. Proprietatea individuală poartă subiectul proprietăților în constituentul ontologic al lucrului. Și chiar dacă termenul de constituent ontologic este omis de Ingarden, deoarce proprietățile unui obiect sunt înțelese ca părți (abstracte) ale sale, el poate fi de folos în cadrul obiectelor distincte din punct de vedere numeric. Astfel, terminologia ingardiană ajută la analiza ontologică în cadrul interpretării obiectelor de artă, în funcție de calitățile pe care le dobândește. După Ingarden, sunt trei tipuri de obiecte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este caracteristic spiritului (Geist) care duce la geniul artistic 28. Doar prin jocul impulsurilor spirituale mitologia are loc servind ca sursă de inspirație pentru operele de artă. Ideea de mythos exprimă reprezentări ale limbajului imagistic înțelese ca elemente ale gândirii abstracte. Încă din Republica, Platon face o distincție între ideea de mythos ce corespunde imaginii și ideile de ergon (action) și lógos (dialog rațional). Toate cele trei stări funcționează împreună 29 și articulează schema conceptuală a relației dintre formă și obiect
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
primul rând la spațiu și timp, apare prin intermediul termenului de lógos în sfera raționalului. Însă această idee apare în primul rând la Aristotel, care avea să spună că ceea ce aparține cugetării (dianoia) trebuie raționalizat prin lógos și astfel eliminată gândirea abstractă (Poetica 1450a). Multiplele semnificații pe care lógos-ul le cuprinde în diverse enunțuri adaugă forță libertății artei. Spre exemplu, chiar dacă termenul de lógos este accesibil doar rațiunii, Heraclit dezvoltă o semnificație ce ține de joc37, termen central doctrinei sale care stă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca suport existențial atât pentru imaginea intuițională, cât și pentru imaginea originară. Imaginea transcendentală este pregătitoare pentru toate imaginile ulterioare, servind ca existență pre-ontologică lor. Totodată, imaginea transcendentală devine și temeiul ontologic al existenței imaginii spontane, adesea întâlnită în pictura abstractă. Conținutul operei de artă poate fi interpretat ca o înșiruire de imagini simbolice care duc la concretizarea operei de artă, prin faptul că ele intermediază conexiunea cu conștiința subiectivă. Totodată, imaginea oferă durabilitate obiectului de artă. De exemplu, în cazul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezent. De exemplu, un autoportret poate arăta omul în starea sa naturală împreună cu atributele sale de om bun sau rău, mârșav sau cinstit. Adevărul autoportretului constă în starea de arătare adevărată a subiectului de imitat. Dar în cazul unui picturi abstracte existența se reduce la imaginea unei idei ce duce la prezența unei fantasme care poate, coincidental, să semene cu cea reală - prin imaginație arta dobândește aparența. Ideea de aparență este eliminată de artă doar în cazul unui obiect de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
stări de expunere. În consecință, imitația poate fi icastică sau fantastică, în timp ce formele decepției duc către iluziile artei. Modurile de a fi ale artei privesc natura obiectului. Fiecare tip de artă dispune de un anumit tip de obiect real sau abstract. Arta necesită un anumit tip de obiect în funcție de procedeele artistice de care dispune. Structura artei pleacă de la natura obiectului de care dispune. În acest sens, pentru Platon obiectul de artă este de trei tipuri: mimetic, productiv și executiv (Republica 490b
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unui obiect nu ține de natura sau tipul obiectului, ci de tipul de artă de care dispune, urmând ca obiectele de artă să se diferențieze în funcție de natura artei. De exemplu, în cazul muzicii putem vorbi de un obiect de artă abstract, în timp ce în cazul picturii de un obiect de artă fizic. Însă, cele trei tipuri de obiecte de artă platoniciene funcționează la nivelul imaginației și al modurilor în care ele sunt percepute. Întrebarea esențială a ontologiei în legătură cu imaginația privește posibilitatea sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dobândește un nou statut, cel de forță care poate prezenta opera de artă sub convingerile subiective. Imaginația devine epitomul procesului estetic. Totodată imaginația oferă și forma finală a operei de artă prin intermediul jocului interior al artei, putând acoperi și ideile abstracte. Înțelegerea ontologică a imaginației necesită o înțelegere a gândirii ca suport ontologic al realității acțiunilor imaginației. Prin intermediul imaginației, artistul descoperă universul interior al artei, un univers intim și adevărat ce iese la suprafață prin creație. Raportul dintre imaginație și opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Streit I, 29/33), unde ideile sunt independente sau entități non-temporale. Orice operă de artă are la bază un obiect (Gegenstand) ce se opune existenței tuturor lucurilor (Gegenständlichkeit), în timp ce substanța desemnează entitățile concrete. Obiectul operei de artă poate fi real, abstract sau ideal și este constituit de o serie de straturi heterogene. Orice strat (strata) individual este autonom și independent, caracterizat de materia și de calitățile sale, precum și de rolul pe care îl are în concretizarea obiectului de artă. Opera de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se aplică o arhitectonică definită de meta-imagine. Compoziția reală a desenului și a picturii sunt pânza, petele de culoare și creionarea. Imaginea lor este redarea unei părți a vieții, a unei idei sau exprimări ale esenței ideilor (în cazul picturii abstracte). Arta complexă, în cazul de față, o reprezintă pictura în cadrul căreia eterogenitatea straturilor este maximă. Ceea ce transmite o pictură este o perspectivă obiectivă ce rămâne încadrată în obiectul vederii. Înrămarea duce la transformarea picturii în tablou. Cuprinsul taboului poate fi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul total al imaginației - momentul imaginației. Un lucru aparte în concretizarea tabloului îl joacă înrămarea sa. "El servește de-realizării, acționează împotriva iluziei neartistice"35, în timp ce de-realizarea este condiția esențială a tabloului pentru a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și al modalității. Ideea de act stă la baza existenței imaginii cinetice. Ca și în cazul picturii și al desenului, fotografia și filmul au o suprafață materială ce diferă de la una la alta. Ambele arte necesită o reconstrucție a dimensiunilor abstracte - spațiul lor narativ. Acest proces de contemplare a fotografiei este numit scanare. Procesul de scanare reprezintă o sinteză a două intenții: una manifestată în imagine, iar cealaltă fiind a contemplatorului (privitorului). Imaginile sunt definite de simboluri fiind imagini conotative și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o compoziție de entități ontologice, ci de entități definitorii obiectului de artă ce se află într-un raport de interdepedență. Această diferență între obiectele suficiente și nonsuficiente se găsește și la Husserl 39, în diferența dintre părțile concrete și părțile abstracte ale unui obiect. Prin părțile concrete ale unui obiect Husserl înțelege acele părți ce pot fi înlăturate dintr-un întreg, în timp ce părțile abstracte ale unui obiect pot exista numai prin unitatea întregului. Opera de artă are astfel de proprietăți sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectele suficiente și nonsuficiente se găsește și la Husserl 39, în diferența dintre părțile concrete și părțile abstracte ale unui obiect. Prin părțile concrete ale unui obiect Husserl înțelege acele părți ce pot fi înlăturate dintr-un întreg, în timp ce părțile abstracte ale unui obiect pot exista numai prin unitatea întregului. Opera de artă are astfel de proprietăți sau momente ce vin în compoziția sa, ducând la o concretizare ontologică a existenței sale. Unitatea operei de artă arată finitatea sa, i.e. existența
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]