7,542 matches
-
din cercul și chiar din familia lui Charles Darwin (Leonard și George), ca și a numeroșilor și importanților adepți ai teoriei lui "a evoluției" care au fost prea des la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX fervenți adepți ai "eugenismului negativ" (adică al programelor dedicate nu ameliorării speciei umane prin măsuri gen igienă de masă, alimentație de calitate și medicină (acesta este "eugenism pozitiv", un program care de altfel era susținut în Vest și de către de Biserica Catolică
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
eugenism pozitiv", un program care de altfel era susținut în Vest și de către de Biserica Catolică)), ci prin "selecție negativă" (darwinism social), anume eliminarea de către comunitate sau stat a celor slabi sau săraci, bolnavi psihici sau infractori, văzuți toți de către adepții ideilor de "igienă rasială" ca purtători ai stigmatului genetic (și deci transmisibil) al deficienței lor), este un exemplu nefericit de astfel derapaj moral periculos, în care nu numai că multe dintre credințele acestor savanți au fost ulterior infirmate de știință
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
doar probabil. Peste 74% au răspuns că suferinzii de schizofrenie fie „nu prea sunt în stare” fie „nu sunt deloc capabili” de a decide asupra propriului tratament, iar 70,2% au afirmat aceleași lucruri cu privire la a decide asupra banilor proprii. Adepții ideii că suferinzii de psihoză sunt violenți s-au dublat față de anii '50, conform unei meta-analize.
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
li se lua era respinsă de puternice violente din partea Senatului. Tiberius, pentru a-și legifera reformele, a trebuit să muncească în afara constituției Republicii. Acțiunile sale au fost etichetate ilegale. Senatul a răspuns prin masacrarea lui Gracchus și a 300 dintre adepții săi pe străzile din Romă. Fratele său mai mic, Gaius Gracchus, a continuat eforturile reformei aproape zece ani mai tarziu, promovând extinderea cetățeniei române către toate orașele Italiei și stabilind "echitatea" că o nouă forță în politica română. Gaius, însă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
toate orașele Italiei și stabilind "echitatea" că o nouă forță în politica română. Gaius, însă, a amenințat serios proprietatea Senatului, iar în rezultat Senatul a acționat împotriva sa cu forța armata, angajând mercenari cretani să-i masacreze pe el și adepții săi în timp ce retraseră pe Dealul Capitoliului și se baricadaseră înăuntru. O reacție conservativa a adus puterea înapoi Senatului, insă proastă administrare a Războiului iugurtin în 112 - 105 î.Hr. deasupra unui al doilea război al sclavilor în Sicilia a condus la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
danezilor. La întoarcerea în țara sa, Beowulf a fost triumfător salutat de poporul său. După moartea unchiului său, Beowulf a devenit regele lor. Pus pe un rug funerar mare, Beowulf a fost adus cu onoarea de oamenii săi. Doisprezece dintre adepții săi ședeau călare în jurul rugului, sărbătorind măreția lui. Cenușa lui este îngropată împreună cu comoara dragonului.
Beowulf () [Corola-website/Science/299497_a_300826]
-
avut insuficientă autoritate supra-nationala pentru că Adunarea nu a fost ratificată de către un referendum european, iar el nu a acceptat afirmația lui Raymond Aron că CECO a fost gândită că o miscare departe de dominația Statelor Unite. În consecință, de Gaulle și adepții săi în FFR au votat împotrivă ratificării în camera inferioară a Parlamentului francez. În ciuda acestor atacuri, precum și cele de la extremă din stânga, CECO găsit un sprijin substanțial public și a fost stabilită. A câștigat o majoritate puternică de voturi în toate
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
a fi întemeietor al strategiei care rezuma gândirea politică și militară a Atenei.El a afirmat superioritatea sistemului politic atenian, față de cel spartan, superioritatea războiului maritim asupra celui terestru, superioritatea resurselor bănești asupra resurselor omenești, superioritatea tehnologiilor militare ateniene, fiind adept al războiului economic și blocadei economice. Susținea că războiul trebuie purtat pe mare și uscat, la mare distanță de metropole, în plan economic, social, politic, comercial, cu scopul de a epuiza adversarul din punct de vedere economic și militar. El
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în care Evul Mediu este definit ca fiind o perioadă dintre Antichitate și Renaștere. Aeneas Sylvius Picolomini (1405-1458/1464), papă, sub numele de Pius al-II-lea, care a participat ca secretar al episcopului de Siena la conciliul de la Basel. Fiind un adept al luptei anti-otomane, opera sa istorică are un caracter memorialistic. A scris mai multe lucrări, printre care: "Comentarii" - o autobiografie în 13 cărți, precum și o mică istorie a Boemiei și împăratului Frederic al-III-lea; o istorie a conciliului de la Basel și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
29 martie 1794 ), un filosof, pedagog, matematician, politolog, economist și om politic francez, a scris "Schița asupra tabloului istoric al progresului spiritului uman". David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d. 25 august 1776), un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian, a scris, în "Istoria Angliei", că geografia și clima influențează caracterul națiunilor. William Robertson (19 septembrie 1721-11 iunie 1793), istoric scoțian, a scris "Istoria Scoției" și "Istoria Regatului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
medieval, Sf. Ludovic". A avut ca teme de cercetare: negustorii, bancherii, universitarii, intelectualii, comunitățile mici și aspecte ale credințelor religioase. În "Pentru alt Ev Mediu" a studiat permanențele, istoria culturii, mentalitățile, arătând importanța societăților fără istorie clasică, fără documente, fiind adept al duratei lungi. Consideră că istoria nu cuprinde doar documente, fiind nevoie de idei și de imaginație și pledează pentru utilizarea etnografiei, a folclorului, pentru utilizarea textelor literare. Pierre Nora - istoric francez, academician, fondator al revistei "Le Debat" în 1980
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Pentru a punctă asemenea interese, politologul a preferat să-și riște capul și bunul nume. Atât rezultatele demersului științific, cât și determinarea să indomptabila merită prețuite - în special în lumina insultelor care i-au fost aduse de elitarii postcomuniști și adepții acestora din mass-media. Îl asigur pe Vladimir Tismăneanu de întreaga mea considerație pentru eforturile domniei sale și ale membrilor Comisiei, dorindu-mi totodată că diferendele inițiale să fie, de-acum, de domeniul trecutului.” Charles King, profesor la Georgetown University, caracterizează astfel
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
dintre Mihai Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula oarecum ireverențioasă: „Carol îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul. Publicistul de la ziarul conservator Timpul Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituția în vigoare dădea regelui doar puterile unei monarhii constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul literar al
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
amploiaților de factura studentului gazetar Rică Venturiano, cât la "„onoarea de familist“" a jupânului, compromisă, la lipsa de "„rezon”" a ipistatului prea încrezător și grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semicult al ziariștilor, adepți ai unor sloganuri sublime pe care le pronunță după ureche, aplicându-le dacă s-ar ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: "„Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constituțiune... mai ales cei din masa
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
inspirat de terminologia gnostica, iar Ophite face trimitere la sectă gnostica a lui Ophites. Doamna din Endor (The Lady of Endor) este o referință la Vrăjitoarea din Endor (Witch of Endor). Satanismul Laveyan (nu este considerat drept religie de majoritatea adepților) a fost întemeiat în 1966 de către Anton Szandor LaVey. Învățăturile sale se bazează pe individualism, epicureism și pe expresia morală „ochi pentru ochi”. Spre deosebire de satanismul teist, satanismul laveyan este ateist și îl considera conceptul de a„Satan” doar un simplu
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ș.a. În poezie a teoretizat baladescul (în eseul "Resurecția baladei" (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social. A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei “Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată “Legenda Peștilor”. A debutat în 1943 cu eseul critic Problema cititului, lucrare ce
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: "qurayš") din care făcea parte și profetul Muhammad. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit de aproximativ 10.000 de adepți pentru a efectua “pelerinajul de adio” la Ka’ba, pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba și implicit Mecca ca prim loc sfânt al islamului. Din punct de vedere politic, administrative și economic, Mecca este umbrită încă din zorii islamului
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
încă din zorii islamului de noile capitale islamice : Medina, Damasc, Bagdad. Istoria reține o singură încercare, cea a lui Abdullah bin Zubayr, un rival al ummayazilor, de a crea un califat la Mecca, lipsită de succes. În secolul X, karmiți (adepți ai unei mișcări politico-religioase îndreptate împotriva abbasizilor) au marcat o perioadă de tulburări profunde (atacul împotriva orașului și luarea în 930 a “pietrei negre”, restituită în 950). În secolul al XI-lea se instalează la Mecca o dinastie de guvernatori
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
conversation piece"", care asociază elemente specifice portretului cu scene de viață și peisaje. Hogarth se angajează în diverse activități, participă în mod activ la viața socială, politică și culturală. În anul 1734 intră în conflict cu William Kent și grupul adepților unei estetici "neopalladine", bazate pe lucrările teoretice ale arhitectului italian Andrea Palladio (1508-1580), susținuți de contele Burlington, important mecena al artelor și literaturii. Hogarth critică caracterul pretențios al artei "clasicizante", fapt care se reflectă defavorabil asupra lui, fiind îndepărtat din
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
la Köln cu întreaga familie. Om cu foarte multe talente, cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale (chitara, flautul și vioara), ci nutrea și anumite ambiții în domeniul literaturii, scriind poezii și tratate pe teme religioase, care-l arată ca adept al ideilor de emancipare a evreilor. Într-un cartier de mici negustori al Köln-ului s-a născut la 20 iunie 1819 Jacob, viitorul compozitor. Dând încă din copilărie dovadă de talent muzical, Jacob a luat lecții de vioară de la vârsta
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
după o pregătire spirituală de câteva săptămîni sub îndrumarea lui Gaston Fessard, S.J. - Marcel se convertește la catolicism. Este botezat și acceptat în sânul Bisericii Catolice franceze. La convertirea filozofului a contribuit, nu în mică măsură, și Charles Du Bos, adeptul unui catolicism spiritual. În 1931 publică "Trois pièces" la Editura Plon ("Le regard neuf, Le Mort de demain, La Chapelle ardente"). În 1932 apare, la Editura Vrin, monografia lui Jean Wahl consacrată operei filosofice și dramatice a lui Gabriel Marcel
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
dintre cele mai scăzute din lume. 59% dintre atei locuiesc în București sau în alte orașe mari și foarte mari. Un cult relativ nou, recunoscut oficial abia în anul 2000, este reprezentat de Martorii lui Iehova. Acesta atrage din ce în ce mai mulți adepți în fiecare an. La recensământul din 2011, 49.820 de persoane (aproximativ 0,26% din populația României) făceau parte din acest cult. Până la Unirea din 1918, cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
șase volume de documente referitoare la istoria românilor. De prețuire s-au bucurat și monografia din 1884, intitulată "Revoluția lui Horea în Transilvania și Ungaria, 1784-1785", și studiile sale numeroase de istorie militară. Influențat de Școala Ardeleană, a fost un adept al curentului latinist. La fel ca și Bogdan Petriceicu Hașdeu, a atribuit ideile generației sale epocii anterioare și a avut obsesia elucidării începutului istoriei românilor, întreprindere în cursul căreia a apelat, în lipsa izvoarelor sigure, la tradiții, legende și folclor. A
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
susținere militară și financiară. Republican convins, el și-a lăsat ideile la o parte, recunoscând autoritatea monarhică a lui și a lui Victor-Emmanuel al II-lea, artizanii acțiunii unioniste. El i s-a opus lui Mazzini, deși fusese unul din adepții acestuia la începutul carierei sale politice. Expediția celor O Mie avea să fie elementul culminant al acțiunilor sale: a cucerit sudul peninsulei, pe care l-a predat lui Victor-Emmanuel al II-lea, făcându-l rege al Italiei. Ultimele sale lupte
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
pe brigantina "La Clorinde" către Marea Neagră, cu destinația Taganrog. După treisprezece luni de navigare, a revenit la Nisa și începând cu luna martie 1833, a fost din nou în drum spre Constantinopol. Echipajului i s-au adăugat treisprezece pasageri francezi, adepți ai lui care plecau să înființeze o comunitate în capitala otomană. Liderul lor era , profesor de retorică, care i-a expus lui Garibaldi ideile . O frază l-a impresionat în mod deosebit: Vasul i-a lăsat pe francezi la Constantinopol
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]