6,860 matches
-
ei tehnice sunt depășite, oferă cea mai bună stimulare și recompensă chiar și pentru profesori. Te-au întrebat vreodată studenții pe când bâzâiai prin derivata formulei cuadratice (sau regula câtului pentru derivate, sau triangularizarea matricilor complexe), eventual cu o tonalitate de admirație răutăcioasă: "Cum de vă amintiți toate acestea?" Răspunsul este, bineînțeles, că nu ți le amintești: le înțelegi. Dacă studenții ar fi fost îndrumați prin lucrări care să-i conducă la descoperirea faptului că prin completarea pătratului se face ceva util
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
călcată în picioare, fiind o tragedie, dar poate apărea momentul de glorie peste acele clipe nefaste și aceasta reînvie din cenușă precum pasărea Phoenix. Demnitatea este lucrul cel mai de preț! Două lucruri umplu sufletul cu veșnic nouă și adăncă admirație și venerație cu căt mai des și mai stăruitor găndirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea și legea umană în mine.( Kant)
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
pătrunde cu finețe analitică Eugen Lovinescu alăturînd și unele elocvente comparații cu personalitatea paternă: "Nu moștenise nimic din sociabilitatea, din nevoia de a fi în tovărășie numeroasă, în continuă reprezentație, din verva tatălui său risipită în fața unei galerii mute de admirație. Era mai mult un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorîte. Numai între prieteni, în intimitate, reapărea demonul părintesc al elocinței și al paradoxului. Ca și la bătrînul Ion, ca și la fratele său Luca, la temelia minții lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-l facă beneficiarul jefuirii soțului ei, aflat o clipă în pericol de a fi răpus de o boală grea." Pe fiica lui Delavrancea o amintește doar pentru a se preamări pe sine: "O văd pe Cella care îmi vorbește de admirația numitului Barbu pentru romanul meu"; numitul Barbu e reputatul scriitor B. Șt. Delavrancea statornic prieten al lui Ion Luca, "detestat de Mateiu, încă din tinerețe, cînd se afla silit să-i rabde lecțiile de morală" (B. Cioculescu), așa cum rezultă și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E, aici, mai mult decît rezultatul unei autosugestii a fabuloasei ascendențe nobiliare, e pana unui analist al sîngelui albastru (Ș. Cioculescu), chiar dacă acesta pare rafinamentul inutil al nobleței (Al. George), admirația nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism sau practicant al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu Alecu Russo. Bun cunoscător al limbii române (a trăit în acest spațiu cultural vreme de cincisprezece ani), K. s-a încumetat să facă traduceri din literatura română în limba germană. Poeziile populare publicate de V. Alecsandri i-au stârnit admirația, astfel încât trece la transpunerea parțială a culegerii de balade a poetului român, apărută în 1852-1853, și, în 1857, publică la Berlin volumul Rumänische Volkspoesie. Tălmăcitorul îi dedică volumul lui V. Alecsandri, din ale cărui colecții transpusese douăzeci și șase de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
poate duce la confiscarea averii, la exil, la munci și chiar la moarte, el dă un răspuns care îl uluiește pe interlocutorul său, dar, în același timp, îl face să înțeleagă că are în față un om demn de toată admirația: În zadar mă ameninți cu confiscarea averii, căci nu vei găsi la mine decât aceste haine purtate și câteva cărți. Exilul? De exil nu mă tem, căci tot pământul este al Domnului, Căruia Îi servesc. Muncile? Trupul meu este așa
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Delord, p.4]. Văzute din această perspectivă, Nana și Sidonie Chèbe sunt Eve moderne 51 care doresc averile pe care nu le au, iar Renée Saccard și Sapho iubirile interzise. Mitul lui Narcis transpare în diferitele portrete ale Parizienelor prin admirația exclusivă pe care ea o are față de propria persoană: "elle se plaît à elle-même plus que tout" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Pariziana are un adevărat cult al propriei persoane. Ea se autocontempla la propriu și la figurat 52, proiectându
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
plus qu'un prétexte à parures, un objet à orner: ce n'était plus un objet à aimer" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Receptarea Parizienei se produce în funcție de gen, fiind un subiect permanent de conversații, de dispute, de referință, de admirație, de dueluri, de ecouri, de amintiri: "Leș hommes s'emparent de șes gestes, de șes regards, de șes moindres paroles pour s'en faire des trophées. Leș femmes lui dérobent la forme de șa robe, la coupe de son chapeau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
univers rigid, redus la locurile și distracțiile cele mai frecventate din Paris: Leș Champs-Elysées, Boulevards, Folies Bergère, pădurea Boulogne 252, parcul Monceau. Conform teoriei modernității, femeia modernă produce un șoc în anonimatul mulțimii orașului. Ca obiect expus, ea poate suscita admirația, pasiunea, compasiunea, promisiunea, invidia, gelozia etc., în funcție de spectator. Motivul căutării femeii în oraș este imortalizat de Baudelaire în poemul A une passante din ciclul Tableaux parisiens din volumul Fleurs du mal. Pentru Pariziene, acest rol devine distracție, joc, piesa de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
închisorile comuniste l-a împiedicat să-și termine proiectul, din care au mai rămas doar câteva texte publicate în anii ’30 și ’40. În mai multe rânduri, Noica a recunoscut că-i era îndatorat intelectual lui Vulcănescu, după cum își exprimase admirația pentru Blaga, atunci când ontologia etnică a acestuia fusese publicată în anii ’30. Un studiu amplu al acestor trei definiții metafizice ale etnicității românești nu a apărut încă. 16. Ontologia etnică a lui Noica, Devenirea întru ființă, Editura științifică și Enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
The George Washington University și animat în colaborare cu unul dintre fiii săi, Oren, profesor de informatică la aceeași instituție, este numit Communitarian Network și colportează esențialul informației necesare studierii și, eventual, adoptării comunitarismului. Nu pot decât să-mi exprim admirația față de acest prototip de savant și „spectator angajat” (ca să reiau formula lui Raymond Aron), care nu s-a mulțumit cu turnul de fildeș atât de confortabil al instituțiilor academice americane, ci s-a preocupat mereu de lumea în care cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan Bloom care susțin (când nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia lui Carl Schmitt!) și admirația pentru antici, Lilla e un fel special de liberal, până la urmă tipic nord-american, tentat deopotrivă de conservatorism în primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
primise prestigiosul Leo Strauss Award acordat de American Political Studies Association celei mai bune disertații (dintre compatrioții noștri, Aurelian Crăiuțu, actualmente profesor la Indiana University, a primit aceeași distincție, pentru teza sa de la Princeton despre doctrinarii francezi; semnalez amănuntul din admirație pentru amicul Crăiuțu, dar și pentru a înregistra ciudățenia comună a celor doi premianți, apropiați de liberalismul clasic și atât de departe de modele academice din domeniul lor, cum ar fi rational choice theory, încă și mai puțin amuzantă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se distinge poate cel mai bine tonul straussian al lui Mark Lilla. Alte figuri tutelare sunt Daniel Bell, căruia cartea îi este dedicată, și Czesßaw Mißosz, autorul amarei Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare. În „Prefață”, autorul se referă cu admirație la Mißosz, arătând că Spiritul nesăbuit ar putea fi citită „ca un modest supliment la Gândirea captivă”. Lilla își pune în același loc întrebări și mai chinuitoare, încercând să înțeleagă ce i-a determinat pe intelectualii trăitori în democrații să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
însuși, pot fi mai ușor înțelese din punct de vedere uman, deși „opțiunea” pentru o formă sau alta a pactului cu regimul stalinist, chiar constrânsă, relativ pasivă și lașă, nu doar oportunistă și cinic zeloasă, rămâne reprobabilă. Nu împărtășesc integral admirația lui Lilla și a altor occidentali pentru Mißosz - pe care, ca și Virgil Nemoianu (dintre prietenii români), am avut ocazia să-l întâlnesc de mai multe ori, putând astfel să-i apreciez pe viu remarcabila personalitate, de la talentul oratoric la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Schmitt et la théologie politique, Les Éditions du Cerf, Paris, 2004, pp. 21-25; „Un concept problématique” se numără printre cele mai bune sinteze critice asupra unui concept schmittian central, teologia politică. 13. Horst Bredekamp a discutat o latură surprinzătoare a admirației lui Benjamin pentru Schmitt: întâlnirea lor sub semnul lui Hobbes. Vezi articolul său „From Walter Benjamin to Carl Schmitt, via Thomas Hobbes”, Critical Inquiry, 25, iarna 1999, pp. 247-266. Articolul include și o excelentă sugestie pentru analiza „servituții voluntare”. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
culturii - între ele, o judicioasă analiză a disprețului europenilor pentru americani și interesanta idee că eliberarea de istorie și cultură ar putea fi un avantaj în condițiile declinului actual al Occidentului -, îl prezintă pe Allan Bloom cu mare simpatie și admirație, ca pentru a-l legitima (Bellow avea prestigiul Premiului Nobel pentru literatură, pe când Bloom era necunoscut marelui public, chiar și mediilor universitare nespecializate); în prefață, Bloom face elogiul profesorului (ideal), al educației liberale (se introduce astfel tema centrală a întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
are united again in common defence of their Aryan birthright”. Deci, dincolo de apartenența politică, albii se unesc pentru a-și apăra dreptul ca arieni prin naștere - joncțiunea cu termenii și concepția ideologului nazist A. Rosenberg nu poate fi escamotată din admirație pentru artistul Griffith. Căsătoriile dintre albi și negri sunt prezentate ca un atentat la puritatea rasei albe, capul răutăților este un mulatru, mulți dintre „negri” sunt interpretați de albi vopsiți - răul cel mare, spune Griffith, este „înnegrirea” albilor („jidovirea”, în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe foc automat următoarele : ziaristul începător Petrică a scris un articol. Stoian : „Mă, Petrică, nu se înțelege nimic, scrie cum vrei, dar să fie clar, unitatea nazistă nu va trece, pe aici nu se trece”. Iluminat, gâtuit de respect și admirație, Petrică articulează : „Ăsta-i titlul, tovarășe Stoian. Pe aici nu se trece”. Stoian îl bate pe umăr și îl trimite la „profesorul de istorie Tomescu, la liceu”, să-i mai explice câte ceva - „îi spui că l-am rugat eu”. Pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care îi înconjoară. Se presimte o luptă sângeroasă. Superțintașul Olariu însă, înarmat cu un pistol- mitralieră, pătrunde în clădire și îi ia prin surprindere pe dușmanii muncitorilor, lichidându- i sau punându-i cu mâinile la ceafă. Îl înconjoară toți cu admirație. Spune obosit, zâmbind ușor : „Am avut noroc. Am lucrat în fabrica asta și-o cunosc cum îmi cunosc buzunarele”. Prin urmare, nu abilitățile de securist-killer, ci calitatea lui de fost muncitor, frate cu fabrica precum românul cu codrul l-a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în actualitatea zilelor noastre, judecându-le și prin prisma achizițiilor științifice și a evoluției istori ce a societății omenești. Pentru cititor va fi reconfortant să constate că intuiția paulesciană a acelui „maestru desăvârșit” de pildă, despre care vorbea cu atâta admirație savantul, se regăsește în codul genetic al ființei viețuitoare, entitate care prin structura sa se dovedește a fi extrem de limitativă și în egală măsură deosebit de activă în conservarea creației pe care Paulescu o susținea și argumenta atât de convingător în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o întrebare de bun simț, cum rămâne cu afirmația că „reperele bibliografice fac parte din moralitatea elementară a dialogului științific” de care autorul se prevalează cu atâta convingere? (pg 72). Iată, așadar, cine a fost Etienne Lancereax despre care, cu admirația și pietatea elevului pentru dascălul său, Paulescu spunea „Lancereaux a fost omul de geniu care, nemulțumit de rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit medianei, piatră cu piatră un palat măreț și splendid, cu ferestre largi și luminoase prin care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ceea ce un membru al familiei Lancereaux, al cărei oaspete așteptat a fost în fiecare an până în 106, mărturisea în amintirile sale: „Avea o inteligență sclipitoare, o delicatețe excepțională a sentimentelor și, deși fire retrasă, se impunea prin personalitatea sa, atrăgând admirația tuturor. Era într-adevăr un suflet nobil. După zile și timp, serile le petreceam în parc, la lumina lunii discutând artă sau literatură, și în casă, unde făceam muzică. Paulescu avea o voce deosebit de plăcută, unul dintre noi îl acompania
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în monumentala sa carte “Philosophie Biologică” și apoi în “Fiziologie Filosofică” redactată de discipolul său Vasile Trifu (Ed. Fundația regală pentru literatură și artă, Buc. 144). Modestia, dăruirea, principialitatea, grandoarea creației sale științifice, într-un cuvânt, geniul său, au stârnit admirația contemporanilor (chiar și a dușmanilor săi) peste tot în lume, admirație care continuă să dăinuie spre cinstea poporului care l-a zămislit și pe care l-a slujit și l-a plâns alături de atâtea minți luminate născute din plămada lui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]