167,112 matches
-
Trebuie ca fiecare să-și asume pasul dincolo, singurătatea căutării unui loc în lumea reală. Dintre minerii disponibilizați cu plăți compensatorii, care nu și-au cheltuit rapid banii pe bunuri de consum, câteva sute au reușit să-și încropească mici afaceri, care cu maxi-taximetria, care cu brutăria, care cu bolțari și țigle. Și Brașovul nu e Valea Jiului. Imunitate pentru crimă?tc "Imunitate pentru crim\?" La o jumătate de veac după ce a fost executat, Ion Antonescu este considerat criminal de război, autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
măcar o probă din dosar. Problema nu e că judecătoarea Ciucă e coruptă sau nu, problema e că este judecătoare. Faptul că se numește Ciucă nu este esențial, deși mulți dintre susținătorii ei îi sunt apropiați în tot soiul de afaceri. Nici măcar judecarea acestei judecătoare nu e mare deranj, cu roiul de avocați și pilele pe care le are poate să bage rapid procesul în bălării. Ce-i roade pe cumetrii cu robă e starea de arest. Faptul că o judecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ei, dacă nea Gheorghe, care tocmai a luat-o peste ochi de la o „onorată” instanță, vede o ditamai judecătoarea Ciucă după gratii, parcă mai răsuflă și el. Și după ce alte vreo câteva Ciuce vin să-i țină de urât, toată afacerea mănoasă a judecătoriei în România se duce dracului, căci ea se bazează exclusiv pe convingerea indusă publicului că judecătorii sunt, în mod inevitabil, mai presus de lege. După părerea mea, într-un stat normal, toți judecătorii care au pichetat sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fel și etică: cum să fi trăit steliștii la fel ca Aldo Moro? Tipul, născut la 23 septembrie 1916 în Maglie, în sud-estul regiunii Puglia, jurist, membru în ’46 al comisiei care elabora prima constituție postbelică a Italiei, ministru al Afacerilor Externe și al Instrucției Publice în ’55, uns secretar al creștin-democraților patru ani mai târziu și președinte al partidului ceva mai încolo, de cinci ori prim-ministru, om cu familie și responsabilități, adept al colaborării cu porcii de socialiști în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mei pe tatăl lui Troc, la știri, pe mai multe posturi, explicând tot felul de chestii despre un arab care a închiriat un apartament la prima scară, s-a prefăcut că-i plac fetele tinere, mercedesurile în vârstă și micile afaceri, dar a șters-o când Sereiul a prins de veste că se ocupă cu mari mârșăvii și că e omul lui Bin Laden. Prezentat la televizor ca administrator de bloc și cu numele întreg, Agop Chircorian, tatăl lui Troc arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și am făcut progrese uriașe. În curînd, am fost În stare să pricep pînă și așa-numitele romane dificile, majoritatea rusești și franțuzești, și să avansez destul de mult În studierea unor lucrări mai simple de filozofie și de management al afacerilor. Îmi e cît se poate de limpede acum, din cercetările mele ulterioare, că asemenea realizări au fost posibile, din punct de vedere strict fizic, doar datorită creșterii constante a lobilor mei, frontal și temporal, Însoțită, În contrapartidă, de o umflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mă refer la cele cîteva floricele chinuite ce se ițiseră pe cîteva parcele de iarbă rară și la narcise. Într-adevăr, schimbările la care mă refer ofereau un contrast plin de ironie la adresa acelor Înmuguriri chinuite. În aproape fiecare clădire, afacerile mergeau tot mai prost, iar noaptea, străzile laterale, și chiar și piața, se goleau mult mai devreme. În afara cetelor de marinari din ușile barurilor, adesea nu mai era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
alături de numele lui cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte am lipit lîngă propriul meu nume ? CÎnd eram la pămînt, scriam CLOVN GROTESC și chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist - ceea ce se Întîmpla adesea pe vremea aia - scriam OM DE AFACERI. Cărțile erau afacerea mea - consumul și schimbul de cărți. Stăteam cocoțat În Balcon sau În Balon și studiam acest domeniu de activitate. Mă aplecam peste marginea Balonului, la un pas de a cădea, și citeam ziarul de dimineață peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte am lipit lîngă propriul meu nume ? CÎnd eram la pămînt, scriam CLOVN GROTESC și chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist - ceea ce se Întîmpla adesea pe vremea aia - scriam OM DE AFACERI. Cărțile erau afacerea mea - consumul și schimbul de cărți. Stăteam cocoțat În Balcon sau În Balon și studiam acest domeniu de activitate. Mă aplecam peste marginea Balonului, la un pas de a cădea, și citeam ziarul de dimineață peste umărul lui Norman. CÎteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cărți Înainte de a le deschide, Însă el părea să nu remarce niciodată. Își vedea de treabă cu aceeași abnegație, dar vedeai limpede că o face mai mult mecanic, fără să mai pună suflet. Îi urmam și eu exemplul. Acum, că afacerile mergeau prost, aveam mai mult timp să lucrez la structuri de vis. Erau visuri uriașe, ca niște romane. CÎte o scenă Îmi lua uneori și o zi Întreagă. Poate că era vorba de un picnic la Revere Beach. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
inteligentul Norman fusese capabil să treacă ușor cu vederea faptul că nu aveam bărbie, obrajii păroși și, firește, fusese În stare să vadă dincolo de licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
colțul unde era cartea. Încă se mai afla acolo : o felie galbenă făcută sandviș ca brînza Între copertele negre ca smoala are unui dicționar sîrbo-croat și cea mai palidă, În nuanța secarei, a volumului Noțiuni de bază ale germanei de afaceri al lui Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am observat că prețul trecut În creion pe coperta interioară fusese redus de la douăzeci și cinci de cenți la cinci. Am dat paginile fără grabă, interogînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care tronam cărțile și eu și am pornit pe strada Tremont către parcul din apropiere, scăldați În lumina caldă a soarelui, intrînd astfel din nou În afacerea legată de vînzarea cărților. O singură dată pînă atunci văzusem lumea oamenilor la lumina zilei, În plin soare, clădirile Înalte, copacii cu frunziș bogat și florile de toate culorile și lumea trecînd, și atunci fusesem aproape Înțepenit de frică. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
film, care-i dă sfaturi unui puști ce face primii pași În lume (parcă-l și văd, cu bărbia lui moale și părul dat peste cap). Însă nu era stilul lui Jerry să fie atît de tupeist. Ca om de afaceri, era zero barat. Se mulțumea să stea sprijinit de peretele stației, fumînd țigară de la țigară și să aștepte să vină lumea la el. Nu am avut parte de prea mulți clienți În felul ăsta. După masă, după ce-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e pe drumul cel bun și că ăsta era motivul pentru care scria o carte despre un șobolan. Așa că, la vreo două zile după plecarea lui, m-am suit pe masă și am deschis un caiet cu titlul „Ultima mare afacere” - scrisese În el tot timpul cît fuseserăm Împreună - și de acolo am sărit pe bibliotecă și am scos din raft, unul cîte unul, toate celelalte caiete. Fiecare avea trecute În dreptunghiul alb de pe copertă cîte un titlu și o dată - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia dincolo de cîmpul de moloz. Și lumea continua să vină, cîte o persoană sau două odată, ce apăreau din beznă, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat o cămașă albă, apoi un sacou negru sobru, de afaceri, asortat cu pantalonii. Mă părăsea. Dac-aș fi fost bărbat, m-aș fi putut tîrÎ la picioarele ei, aș fi putut s-o apuc de glezne și să plîng. Nu voiam să mă părăsească niciodată. Nu pleca. Expresia de pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a fost distrusă aseară. — Nu mai spune! exclamă domnul Rennit fără prea mult interes, deschizînd fișetul cu dosare și Întinzînd mîna după sticlă. Săptămîna trecută... la Purley... cu vreo sută de metri mai Încolo... Vorbea ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Am dobîndit destulă experiență În privința asta, din 1933 Încoace. — Dar, Willi, nici nu știu ce voiai să-i spui domnului Trench... — Ține-l de vorbă. Spune-i că vom regla contul la Începutul lunii viitoare. Iartă-ne, domnule Rowe, că vorbim de afaceri. — De ce nu-l lași pe domnul Rowe să se ducă singur? Rowe se gîndi că, pînă la urmă, fata Începuse probabil să ia În serios povestea lui și se temea pentru viața fratelui ei... Dar domnișoara Hilfe adăugă: — N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
formă, firește. Dar domnișoara Pantil nu se lăsă: — Ce rost are să ne ascundem după deget? Al cui era briceagul? Domnule Newey, n-ați vrea să mergeți dumneavoastră cu domnul Rowe? Își urmă Hilfe gîndul. — Nu vreau să fiu amestecat În afacerea asta, zise domnul Newey. Nu mă privește deloc. Mă interesează un singur lucru - să prind trenul!... În cazul acesta, poate că e mai bine să-l Însoțesc eu, dacă-mi acordați Încredere, spuse Hilfe. Și cum nimeni nu ridică vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aici, adăugă, atingînd ușor valiza cu vîrful piciorului. Le-am cumpărat de la un lord a cărui casă a fost bombardată... CÎte au mai rămas... unele sînt Într-un hal fără hal, dar altele... Nu pot să zic, am făcut o afacere destul de bună. Vi le-aș arăta, dar mă tem de păsări, să nu le umple de găinaț. E primul meu chilipir din ultimele luni. Pe vremuri, le-aș fi păstrat bine, pînă la sezonul turistic de vară - americanii sînt mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să-ți caut ziarul de atunci. Doctorul Forester are o colecție din The Times. Se spune acolo că timp de cîteva ore au dispărut niște documente. Se Înțelege că autoritățile au Încercat să mușamalizeze afacerea, pretinzînd că ar fi fost vorba de o simplă neglijență și că documentele n-ar fi dispărut nici o clipă din clădirea ministerului. Dar un deputat a făcut gălăgie, vorbind chiar despre fotografierea documentelor; a fost, firește, muștruluit zdravăn - pentru „tentativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]