9,188 matches
-
fost fată: Cerșaful alb curat-murdar, Mireasa cea murdar... curată! Erată Frumoaselor necunoscute, Ce se-ntrețin făcând amor, De ce le spun „femei pierdute” Când se găsesc așa... ușor?! Ciocănitoarea Pasărea simbolizează, Deslușindu-i înțelesul, Ori femeia ce stresează, Ori cea ce alungă stresul. Rol alternativ Gura rea a lumii spune Că actrița e-o minune Nu pe scenă, în alt rol, Cu... sutien picând la sol.
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
cu adevărat superb, neverosimil de ușor, dar cu o robustețe științifică agreabilă și mai e și haios ca un suport pentru pahar din anii ’50. Memoria de buzunar se vinde Împreună cu o Întreagă gamă de promisiuni: Îți va simplifica viața! Alungă stresul! Îți plătește facturile! Își amintește zilele de naștere ale prietenilor tăi! Face sex cu soțul tău cât timp tu termini romanul acela de Carol Shields pe care l-ai Început la câteva săptămâni după ce ai rămas prima dată gravidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu are ochi decât unul pentru celălalt. Apelez la Guy și-l pun să sune imediat la primărie să-ntrebe ce e de făcut cu porumbeii. Guy se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile înalte ale liniștii mele; și m-am prăbușit în interior, deși din afară pare că m-am înălțat. Mă deplîng pentru aceasta, căci sînt alungat dinaintea Creatorului meu. Fiindcă mă străduiam în fiecare zi să mă detașez de lume, să mă detașez de carne, să îndepărtez toate iluziile trupești ale ochilor minții și să văd cum se întrupează bucuriile cele mai înalte; și nu numai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să înceteze să suspine, în rugăciune, să se facă voia Domnului precum în Cer așa și pe Pămînt, ca oamenii să țină pe Pămînt Sfînta Sa lege a iubirii asemenea Sfinților ce trăiesc în Cer. 3. Creștinul, deci, trebuie să alunge din inima sa tulburarea și orice fel de neliniște și îngrijorare, chiar și aceea al cărei țel pare uneori a fi în întregime binele Bisericii lui Isus Cristos. Cu atît mai puțin ar trebui el să se înșele, crezînd că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
anii 1106, 1107, 1108. Este incredibil cu cîtă mărinimie, echitate și înțelegere a luptat acest Pascal al II-lea pentru libertatea alegerilor; iar libertatea pentru care s-a luptat a fost întărită și apărată. Gelasiu al II-lea atacat și alungat de la Roma, persecutat precum predecesorii săi a apărat aceleași cauze. Callixt al II-lea, cel care a reușit după incredibile eforturi să încheie pacea, eliminînd învestiturile făcute de Henric al V-lea, le-a condamnat mai întîi printr-un solemn
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la ruină. A nimicit aproape nobilimea, regele s-a găsit în prezența poporului pe care el însuși l-a ridicat. Două puteri una în prezența celeilalte, fără a avea un mediator, nu pot menține buna înțelegere: poporul atunci l-a alungat pe rege, l-a ucis. Ce lecție! Cît de falsă este acea politică dacă nu se gîndește la altceva decît să capete puterea supremă, nelimitată și nimic altceva? Excesele se lovesc între ele; și cine se înalță prin samavolnicie, cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fusese rece cu mine toată seara, încă eram nebună după el. Apoi am început să mă gândesc cum ar fi, teoretic, să fii logodită cu cineva mai sufletist, dar mai puțin atrăgător, ca regizorul ăla nostim. Bineînțeles, imediat mi-am alungat din minte gândul ăsta, așa că rămâne un simplu gând care chiar nu contează. Ν — Iâh! Un regizor? Îți bați joc de mine? E mult, mult prea creativ pentru mine. Reacția lui Julie, când i-am povestit că vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Eduardo și Zach: era un playboy de profesie, în fața căruia o fată ca mine n-avea nici o șansă. O clipă m-am imaginat pe un vas pe cale să se scufunde, înconjurată de bărbați flămânzi și neserioși, dar am reușit să alung imaginea asta. Julie era cea care avea nevoie să fie calmată. I-am spus că tocmai ies pe ușă și-o să ajung la ea în treizeci de minute. Ν De câte diamante ai nevoie ca să citești o carte? m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
peste buzele mele. Dumnezeule, poate, în cele din urmă, o fi rost și de ceva fapte regretabile. Poate n-ar trebui să pomenesc, încă, de cutiuță. Se prefigura posibilitatea unui moment romantic și ar fi fost o prostie să-l alung. Charlie încă se uita la mine întrebător. Trebuia să spun ceva. —Charlie, trebuie să recunosc... că a fost foarte drăguț din partea ta că ai avut grijă de mine pe aeroportul din Nisa. Îmi pare rău că am fost nerecunoscătoare. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cineva. Dacă nu aflăm adevărul, sistemul judiciar spaniol va fi responsabil de o tragică eroare. Cabrera mă urmărea cu privirea, așteptînd În tăcere să mi se risipească indignarea morală odată cu fumul care se Înălța din țigara lui. Își flutură mîna, alungînd fumul dintre noi. — Domnule Prentice, judecătorii spanioli, la fel ca și colegii lor englezi, nu sînt preocupați de adevăr - Îl lasă În seama unei instanțe mult mai Înalte. Ei au de cîntărit probabilitățile pe baza dovezilor disponibile. Cazul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așa, asta n-ar avea niciun efect asupra procesului. GÎndiți-vă la siguranța dumneavoastră - cineva a Încercat să vă omoare azi-noapte. Mi-am aranjat gulerul și l-am poftit pe Cabrera să ia loc pe un scaun, Întrebîndu-mă cum să-i alung temerile. De fapt, nu cred că a vrut să mă omoare. Dacă voia, nu mai stăteam eu acum aici. — Asta-i o aiureală, domnule Prentice..., respinse Cabrera cu calm ipoteza mea de amator și gesticulă În direcția balconului. Poate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
presupus că tocmai scotocea prin apartament cînd Paula a descuiat ușa cu cheia ei de rezervă și a intrat apucîndu-se să caute cartea poștală, fără să-și dea seama de prezența intrusului. Și totuși, departe de a mă speria și alunga, atacul făcuse să se-ntoarcă roata implicării mele și transformase În certitudine rămînerea mea În Estrella de Mar. M-am Îmbrăcat și m-am Întors pe balcon, unde am rămas ascultînd zgomotele celor care plonjau În piscina de dedesubt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toată coasta. Sanger deschise o fereastră și ascultă o vreme sunetele vesperale ale Estrellei de Mar, ca un lider politic aflat În exil, resemnat cu perimetrul vilei sale ultrapăzite și cu compania cărților sale. — N-o să zic că am fost alungat, dar sînt În căutarea unei vieți mai liniștite. — O să profesați și acolo? Sau pe locuitorii pueblelor nici psihiatria nu-i mai poate ajuta? — E puțin nedrept ce spuneți. (Făcu o pauză, așteptînd să mă Întorc În fotoliu.) N-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford pe deasupra piscinei Însîngerate nu se citea nici urmă de șovăială. După ce și-a recăpătat puterile cît să stea pe picioarele lui, l-am ajutat să se scoale de jos. Încă amețit, se holbă la tînăra vag conștientă și-i alungă cu gesturi repezite pe turiștii, acum tăcuți, care se Îngrămădeau la mese. — O ducem la mașina mea, i-am spus. Vă duc acasă. Cel mai bine-ar fi să stea cu dumneavoastră de-acum Înainte... 26 Ultima petrecere Lăsînd ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am constatat pe urmă că mi se dusese, într adevăr, un fir de la ciorap, dar nu era asta problema, îmi spun, cu un început de îndoială. Poate trebuia, totuși, să am mai multă răbdare cu el? Nu, nici vorbă! îl alung din gând ca pe o muscă. Mai bine că l-am pocnit și l-am trimis la plimbare! Deodată, un glas masculin răsună plin și plăcut lângă mine: Miroase frumos parfumul tău. îmi place și medalionul tău în formă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zat, cu cuvintele. Dar pare foarte serios. Oare vorbește despre mine? — Aș vrea să te mai văd, rostește Eduard zâmbitor (habar nu am de ce mi-a displăcut zâmbetul lui la început). Mâine... Ce faci mâine? înghit în sec, să-mi alung stupefacția care mi a încleștat gât lejul. Trebuie să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara mea minte din această noapte, să văd ce compunere poate ea născoci..., îi răspund, cu gravitate. (încep să-mi recunosc glasul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să știu prea bine de ce. Capul îmi zvâcnește din ce în ce mai tare. Ne îndreptăm spre parc. Este o zi tare plăcută azi, parcă ar fi un început timid de primăvară, deși suntem de-abia la sfârșit de ianuarie. Inspir adânc, încercând să alung starea de amețeală - nu foarte neplăcută, la urma urmelor - care mă învăluie tot mai mult. E un miros pregnant în aer, ca și cum ar stărui în ju rul nostru o materie invizibilă, dar consistentă și densă. Mă uit în sus, spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
convingi! O să te conving! repet, aproape cu înver șunare. Mă opresc din iureșul cuvintelor. De-abia atunci gândul con cret despre cum anume voi ajunge eu la mare cu Eduard de 1 Mai mă dezarmează pentru o secundă. Dar îl alung ca pe o muscă, dând cu nepăsare din umeri. Va trebui să găsesc un pretext ca să ajung la mare cu tine de 1 Mai... dar am o grămadă de timp. Sunt mai bine de două luni până atunci... Da, mergem
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alte vinete, sfârâind nervos, iar fumul dinspre ele o în văluia pe mama vrând parcă să o țină departe de mine, într-o altă lume. — Mama? am rostit eu atunci, întrebătoare, pășind cu tălpile goale și fluturându-mi mâinile ca să alung fumul din bucătăria vrăjmașă. Atunci pe mâinile întinse spre ea am simțit mulți picuri - picuri de lacrimi din ochii mamei. Mama s-a uitat la mine și privirea ei m-a îngrozit atunci, pentru că s-a uitat la mine fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cicatrici și îl priveau fascinate. Bobo se așezase pe un fo toliu din hol și, conform obiceiului, nebăgat în seamă de nimeni, privea și se apleca din când în când asupra unui caiet. Seara începuse o ploaie mohorâtă, care-i alungase pe toți spre camerele lor. Dar înainte de a se sparge gașca, Anda anunțase pe un ton glacial, dezvelindu-și frumoșii ei dinți albi într-un zâmbet șugubăț, că va face o plimbare romantică prin ploaie cu Edi și mai mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scăpase cu viață. Clara îl zărise o singură dată, la înmormântare. Un bărbat care nu avea nimic ieșit din comun. Parcă aducea chiar, pe alocuri, cu tatăl ei. Cu toate că scena i se înfipsese nemiloasă și acuzatoare în memorie, Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de mult, în loc să se refugieze în muțenie și să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]