KorAP: Find »[drukola/base=ambasadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...398 >

9,933 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

celebrul nostru Bulă să realizeze spectaculare salturi de la trambulină). După treaba cu piscina, avea să apară la "avizierul" cu anunțuri "de sus" o "directivă" care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau. Mergeau la grădiniță sau la școală și după-amiază

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avea să apară la "avizierul" cu anunțuri "de sus" o "directivă" care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau. Mergeau la grădiniță sau la școală și după-amiază se întâlneau în curtea din spate, fiindcă pe Avenida Alfonso XIII n-aveau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau. Mergeau la grădiniță sau la școală și după-amiază se întâlneau în curtea din spate, fiindcă pe Avenida Alfonso XIII n-aveau cum să-și petreacă timpul. Acestea erau beneficiile ambasadelor sărace ale României de ieri și de azi ziduri în spatele cărora câteva familii își trăiau 3-4 ani "la comun", acolo fiind și birourile, și locuința, și spațiile de protocol (dispunându-se irevocabil ca în zilele când se organizau "acțiuni" să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avem pentru sâmbătă și duminică, gânduri ce se înregistrau la poartă, cu orele de plecare și sosire. (Îmi vine să zâmbesc din nou, amintindu-mi o altă importantă sarcină a mea, ca prim-colaborator: la câteva sute de metri de ambasadă se afla o biserică, unde duminică dimineața un preot ortodox român ținea slujba într-o sală anexă. Aici se întruneau românii de prin Madrid și împrejurimi, se mai oficia câte un botez sau parastas și s-a ajuns la concluzia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
duminică dimineața un preot ortodox român ținea slujba într-o sală anexă. Aici se întruneau românii de prin Madrid și împrejurimi, se mai oficia câte un botez sau parastas și s-a ajuns la concluzia că "dă bine" ca și ambasada să fie reprezentată, pentru a face diferența în ochii credincioșilor între "diplomații comuniști atei" și cei "postcomuniști" bătând mătănii și sărutând icoane. Eu am moștenit de la părinți respectul față de biserică (nu și față de unii slujitori ai ei) și, fără să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Domnului, mă întrețineam cu românii în fața bisericii, ascultându-le ofurile precum apostolii primilor creștini. Poate o să mi se pună întrebarea cu programul până la ora 18,00, sâmbăta ședința și duminica slujbe, când mai respiram? Noaptea mă plimbam cu soția prin jurul ambasadei sau ne aventuram până la un parc apropiat, iar în duminicile când nu eram de permanență la ambasadă și la biserică era "relache", plecam cu soția să colindăm minunile din Madrid sau din împrejurimi. În Madrid îmi plăcea să merg la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
se pună întrebarea cu programul până la ora 18,00, sâmbăta ședința și duminica slujbe, când mai respiram? Noaptea mă plimbam cu soția prin jurul ambasadei sau ne aventuram până la un parc apropiat, iar în duminicile când nu eram de permanență la ambasadă și la biserică era "relache", plecam cu soția să colindăm minunile din Madrid sau din împrejurimi. În Madrid îmi plăcea să merg la Muzeul Prado și să stau acolo zeci de minute în tăcere în fața lui Goya sau Velazquez, Zurbaran

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu noi casetofonul cu banda pe care era imprimat faimosul "Concierto de Aranjuez" al lui Joaquin Rodrigo, avându-l ca solist pe cunoscutul chitarist Paco de Lucia. Mergeam la locul cascadelor, dădeam drumul la bandă și, pe sunetele faimosului Adagio, Ambasada și onor conducerea ei dispăreau undeva prin constelația Andromeda, la suficienți ani-lumină depărtare de "primul-colaborator". Concertul a fost compus în 1939 la Paris, executat prima oară la Barcelona în 1940 și, spre cinstea lui, Regele Juan Carlos i-a acordat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Spania, primind și cetățenia spaniolă. Se putea dedica acum cu normă întreagă scrisului (nu cel către Direcția personal a MAE) și pentru a avea liniștea deplină necesară studiului și creației, pusă în pericol odinioară de "jocul și joaca copiilor" din ambasadă. Se zice că l-ar fi părăsit și "prima doamnă", cu care de altfel făcea un cuplu perfect. Nu-i port ranchiună, are multe calități, dar îi lipsește una, esențială, aceea a stăpânirii artei dialogului, fiind specializat doar în monolog

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
o perioadă, m-am ocupat de Belgia, Olanda și Luxemburg, colaborând cu colegii mai tineri la "momentele de foc", atunci când apărea o problemă pe celelalte spații. Care îmi era "obiectul muncii"? Coordonarea relațiilor bilaterale cu statele respective, aceasta însemnând îndrumarea ambasadelor, dialogul permanent cu acestea, analiza periodică a activității lor, pregătirea "logistică" a delegațiilor și vizitelor "la nivel înalt" (președinte, prim-ministru și ministru al afacerilor externe) în și din România, redactarea de programe și sinteze... La acestea se adăuga elaborarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
numit ambasador). Ulterior acestei acțiuni, aveam sa demarez pregătirea vizitelor fostului rege Mihai I în Olanda, Norvegia și Belgia, pentru susținerea aderării României la NATO. Turneul, la care demersurile Curții regale a României au fost susținute de autorități, inclusiv de ambasadele țării din capitalele vizitate, a debutat la 14 aprilie și a fost un exercițiu politic și diplomatic de prestigiu, deși purtătorul de mesaj nu mai era "en titre" și suveranii din țările vizitate aveau constituțional puteri decizionale limitate. Au urmat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
strădania și efortul îmi erau răsplătite. Direcția număra 15 diplomați, unii "născuți", alții "făcuți" și alții, din păcate, rătăciți. Majoritatea erau tineri, fără prea multă experiență și pregătire și unii și fără prea mare chef de muncă, așteptând "plecarea la ambasadă". Tinerețea e o mare calitate, înseamnă forță, avânt, dorință de afirmare, curaj, dar în diplomație tinerețea dacă nu-i dublată de pregătire, profesionalism, angajare, responsabilitate, seriozitate, experiență ,nu înseamnă mare lucru. Și aveam în direcție și astfel de "tineri", obișnuiți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Caramitru în Norvegia și Finlanda. Cele două state, membre ale Consiliului Nordic, aveau un cuvânt greu de spus în procesul de integrare a României. De reținut că statele respective se delimitaseră net de regimul dictatorial ceaușist, închizându-și înainte de '89 ambasadele de la București. În pregătirea vizitelor, am fost solicitat să acord cotidianului "Curentul" un interviu despre relațiile bilaterale și perspectivele dezvoltării acestora. Interviul, cu titlul "România trebuie să redescopere septentrionul Europei", a fost publicat pe două pagini ale ediției din 24

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Și dusă a fost! Era căsătorită cu un român-ungur, ceea ce n-ar fi nici o tragedie, dar era recunoscută pentru militantismul său deschis pro-maghiar, ceea ce pentru un ambasador al României era ceva "cu prea multă paprika". Sosită la Helsinki, a întors ambasada "cu polul sud în locul polului nord", pentru a mă exprima civilizat, a intrat în conflict cu însărcinatul cu afaceri, acum prim-colaborator (pe care, ulterior vizitei, l-a și expediat acasă) și în loc să se ocupe de pregătirea vizitei prezidențiale, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
lua în considerare "pentru patrie" și o variantă finală, cu "salve de onor" și decorații post..., dar mai aveam multe planuri neterminate, după cum puteam să mă gândesc "din motive obiective" că pot să stau 3 sau 4 ani izolat în ambasadă, ceea ce nu era genul meu. Întrucât îmi doream la încheierea carierei un nou post în America latina dar nu la Bogota am așteptat o altă ofertă care nu a întârziat să apară în ultima parte a anului urma să-și încheie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avizelor de la toate direcțiile interesate din MAE, de la directorii generali, secretarul de stat coordonator și ministrul de externe, propunerea ajungea pe la "organe", poposind apoi la prim-ministru și la Parlament, ultimul destinatar fiind președintele statului. Pentru ca până la ieșirea Decretului prezidențial ambasada să nu rămână fără conducere, am plecat în noiembrie ca însărcinat cu afaceri, urmând ca ulterior să funcționez ca ambasador. Nu eram primul caz angrenat într-o atare situație, așa că am acceptat. Fusesem la Montevideo în 1981, ca reprezentant al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Carrasco" din Montevideo. Ne-a întâmpinat o vreme superbă, de primăvară sud-americană, ne-am bucurat că ne-au ajuns toate bagajele, iar la terminarea formalităților am fost luați în primire prietenește de ambasador, un vechi coleg de breaslă, și șofer. Ambasada nu mai era cea din 1981, unde fusesem plouat în "patul diplomatic", ci o clădire frumoasă, cu două etaje, situată la doar două sute de metri de estuarul La Plata și de Rambla. La ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
vechi coleg de breaslă, și șofer. Ambasada nu mai era cea din 1981, unde fusesem plouat în "patul diplomatic", ci o clădire frumoasă, cu două etaje, situată la doar două sute de metri de estuarul La Plata și de Rambla. La ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă întâlnire pentru prezentarea "colectivului" format, în afara șefului misiunii, dintr-un consilier economic și un administrator-șofer cu soția, secretară-contabilă. După acest moment protocolar, a urmat un altul, "amical", fiind invitat cu soția la un dejun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
dezvoltarea relațiilor. Pentru o scurtă vreme, Uruguayul avea să numească, în februarie 1913, un consul onorific la București și un alt consul onorific la 1928. În 1935, aveau să se stabilească relații la nivel de legații, ridicate la nivel de ambasade în octombrie 1964, primii ambasadori rezidenți fiind numiți în 1971. (Din 1942, relațiile diplomatice au fost rupte din cauza relațiilor României cu puterile Axei.) După decembrie 1989, relațiile aveau să fie complet normalizate, de ambele părți manifestându-se interes pentru dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și civilizată. Avea multe calități ca om, dar puține ca om de afaceri. Îmi aduc aminte de drama lui Arthur Miller " Moartea unui comis-voiajor" și de problemele zilnice ale acestuia cu găsirea clienților și vânzarea de mărfuri. Consilierul economic al ambasadei nu avea experiență în materie, era la primul post în exterior și, lipsă mare pentru un "comis-voiajor" modern, nu putea să "voiajeze", respectiv, n-avea carnet de șofer. Având în vedere că la ambasadă aveam un singur șofer, pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
vânzarea de mărfuri. Consilierul economic al ambasadei nu avea experiență în materie, era la primul post în exterior și, lipsă mare pentru un "comis-voiajor" modern, nu putea să "voiajeze", respectiv, n-avea carnet de șofer. Având în vedere că la ambasadă aveam un singur șofer, pe care-l foloseam eu și care mai îndeplinea și funcția de administrator, consilierul economic trebuia să facă afaceri din birou, sau să se deplaseze cu autobuzul, ceea ce nu era normal. Se fac astăzi mari tranzacții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
a testa piața și a găsi posibili amatori de produse românești, i-am solicitat pentru noul an un studiu asupra produselor și partenerilor de interes, urmând a le face vizite împreună. La capitolul administrativ-financiar lucrurile nu stăteau mai roz. Clădirea ambasadei, situată, așa cum am menționat, la 200 de metri de Rio de la Plata, în cartierul Pocitos, o zonă civilizată de ambasade și reședințe particulare de categorie medie-înaltă, fusese până la căderea Zidului Berlinului sediul ambasadei RDG. Statul român cumpărase clădirea la un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
produselor și partenerilor de interes, urmând a le face vizite împreună. La capitolul administrativ-financiar lucrurile nu stăteau mai roz. Clădirea ambasadei, situată, așa cum am menționat, la 200 de metri de Rio de la Plata, în cartierul Pocitos, o zonă civilizată de ambasade și reședințe particulare de categorie medie-înaltă, fusese până la căderea Zidului Berlinului sediul ambasadei RDG. Statul român cumpărase clădirea la un preț bun, de circa 800000 dolari, dar cu apropierea de apă și ploile torențiale, clădirea se degradase serios și avea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
administrativ-financiar lucrurile nu stăteau mai roz. Clădirea ambasadei, situată, așa cum am menționat, la 200 de metri de Rio de la Plata, în cartierul Pocitos, o zonă civilizată de ambasade și reședințe particulare de categorie medie-înaltă, fusese până la căderea Zidului Berlinului sediul ambasadei RDG. Statul român cumpărase clădirea la un preț bun, de circa 800000 dolari, dar cu apropierea de apă și ploile torențiale, clădirea se degradase serios și avea nevoie urgent de reparații. Interioarele nu arătau nici ele mai bine, iar mobilierul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de kilograme ale sale și la clima uruguayană caldă, nu prea era atras de reparații, zugrăveli, modernizări, ci mai degrabă de pasiunea sa gastronomică... șoric bine stropit zilnic de excelentele vinuri locale. La cele de mai sus, în epoca informaticii, ambasada dispunea de un singur calculator, piesă de muzeu, care funcționa cu opinteli, și de o mașină de scris care probabil fusese utilizată în țară la redactarea primelor manifeste ale guvernului democrat-popular Petru Groza. Verificând documentele financiar-contabile din perioada anterioară, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]