15,743 matches
-
cu cuțite după ele, care îi spuneau fiu de curvă futangioaică și fiu de lingător de pizdă - pe lângă alte lucruri asemănătoare - nu-i stârneau înțelegerea atunci când obiectul pasiunilor lor obscene îi făcea să se arunce în apă. Și, oricum, erau americani. Părintele paroh St John Froude nu avea timp de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fiu de lingător de pizdă - pe lângă alte lucruri asemănătoare - nu-i stârneau înțelegerea atunci când obiectul pasiunilor lor obscene îi făcea să se arunce în apă. Și, oricum, erau americani. Părintele paroh St John Froude nu avea timp de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un gât de whisky, preotul vâsli până acasă și acostă la capătul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dimineața în care s-a dezvelit piatra, s-a organizat o ceremonie specială într-un loc care se cheamă Liceul de Fete din Vest. Formidabil nume, nu ți se pare? Liceul de Fete din Vest. Au fost invitați toți poeții americani importanți, dar Whittier, Longfellow și Oliver Wendell Holmes au invocat diverse pretexte ca să nu vină. Doar Walt Whitman s-a deranjat să facă drumul. Dat fiind că opera lui face mai mult decât a tuturor celorlalți la un loc, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă barul mai e deschis. Mă uit la el de parcă ar fi nebun de legat, apoi alerg spre scaunul meu și îmi pun centura de siguranță. Buf. Aterizăm. Le zâmbesc larg pasagerilor, și ei ne spun ce fete drăguțe suntem. Americanilor le plac însoțitoarele de zbor irlandeze. Spun că suntem cele mai drăguțe fete din toată lumea, dacă mai zâmbim după atâta timp. Nu știu ceilalți ce motive au, dar eu, una, zâmbesc pentru că se apropie momentul în care ajung acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
apropie momentul în care ajung acasă și am reușit să supraviețuiesc încă unui zbor transatlantic. Stau în ușa avionului, urându-le tuturor călătorie plăcută în continuare și mă bucur că nu sunt roșcată și nu mă cheamă Eileen O’Hara. Americanilor le plac părul roșcat și numele irlandeze. Dar pentru că mă cheamă Katie și am părul vopsit blond, sunt mult mai neinteresantă în ochii lor. Odată ce a coborât și ultimul pasager, fac o ultimă verificare, să mă asigur că nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
soarele strălucește tot timpul și oamenii îți urează „O zi bună“ chiar dacă doar cumperi o cafea? Ăsta ar fi mărețul plan. Sper să scriu un soi de tragedie irlandeză, presărată din belșug cu violență și consum de alcool. Cred că americanilor o să le placă și, cu puțin noroc, o să reușesc să conving și un armăsar ca Brad Pitt să joace rolul principal, apoi o să fiu destul de faimoasă și foarte bogată. Asta îmi convine, pentru că nu vreau să fiu superfaimoasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mi voi scrie scenariul și întreg Hollywoodul se va înghesui la ușa mea, viața mea se va schimba radical. Să sperăm că visul mi se va împlini. Vreau să scriu ceva despre Marea Foamete din Irlanda, ca să fie pe placul americanilor. Poate o să devin varianta feminină a lui Frank McCourt 1 și oameni din întreaga lume vor ști cine sunt. Nu ar fi minunat? Îmi și imaginez. Sunt la Sak’s, pe Fifth Avenue și mă îndrept spre casa de marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă și deprimată când scriu chestiile astea, dar cred că filmul va avea mare succes, mai ales în State. Pentru că americanilor le plac lucruri de-astea, nu? Adică Angela’s Ashes a lui Frank McCourt a fost un succes imens și nu cred că s-a distrat cine știe ce când a scris-o. Continui să scriu. Tatăl țipă la fiul său, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
amuzant? Încerc să mă gândesc la ultimul film cu adevărat amuzant pe care l-am văzut. Nu-mi vine nici unul în minte. Lui Tim majoritatea filmelor i se par amuzante, mai ales dacă sunt grosolane, de exemplu, scena aia din American Pie cu plăcinta de mere? A guițat ca un porc la scena aia. Când lui Tim i se pare ceva deosebit de amuzant, guiță. Am uitat să vă spun asta mai devreme. Guiță și tremură din tot corpul. Da, știu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în New York, am putea să ne întâlnim și te-aș duce într-un club. De fapt, aș putea să-ți fac cunoștință cu restul membrilor distribuției, inclusiv producătorul. E de treabă. Tatăl lui e pe jumătate irlandez, ca aproape toți americanii de pe Coasta de Est. Și mie îmi pare rău că nu merg. Îmi place Bostonul, dar să mă văd cu Adam în New York ar fi pur și simplu incredibil. Vă închipuiți cum ar fi să le spun piloților și celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cutia și apar din nou cu frapiera. Cuburile de gheață se izbesc de frapieră cu un zgomot infernal. Aud pe cineva ieșind din cameră. Zahăr, zahăr, zahăr. Nu vreau să fiu prinsă aici în pijămăluțele mele. Ei, probabil e vreun american pe care n-o să-l mai văd niciodată. Ușa se trântește și simt cum se apropie cineva și se oprește în spatele meu. Deodată intru în panică. Îmi trece un fior pe șira spinării. Dacă e un violator sau cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nimic. Doar frumusețe fără de viață și probabil una dintre cele mai frumoase creații ale Domnului. Avionul e doar pe jumătate plin, ceea ce e o schimbare plăcută. Majoritatea schiori, câțiva studenți italieni, vreo doi oameni de afaceri și o familie de americani destul de mare, care merge prin Europa, presupun. Din fericire, lucrez în spate, așa că în afară de serviciul de rutină, nu am mare lucru de făcut. Nici un „bună ziua“ sau „la revedere“ din partea mea azi. Mi-am adus vreo două reviste ca să treacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sar imediat, și Încep să râd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. Sunt câteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgâlțâie puternic. De ce se zgâlțâie avionul ? O, Doamne. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un scaun... O, Doamne. O, Doamne. OK, acum Încetinește. E... e mai bine. Fuck. Pur și simplu... nu pot să... nu pot... Mă uit la american și Îl văd că se ține și el de scaun, la fel de tare ca și mine. Mi-e rău. Cred că-mi vine rău. O, Doamne. OK. Hai că parcă... e mai... bine acum, revenim la normal. — Doamnelor și domnilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un cal scăpat din frâu ? În spatele meu, aud pe cineva care se roagă „Sfântă Marie, tu, cea binecuvântată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întâmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lângă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Acum o secundă mă plimbam prin Oz și țineam ritmul lovindu-mi călcâiele, iar acum m-am trezit din nou Într-o lume normală, banală și liniștită. Nu ne mai zgâlțâim, zic prostește. Nu ne mai zgâlțâim de mult, spune americanul. — Deci, totuși... nu murim. Totuși nu murim, e de acord el. Îl privesc de parcă acum Îl văd pentru prima oară - și parcă m-a lovit cineva cu leuca. O oră Întreagă, i-am spus acestui străin câte-n lună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
picioarele, mă prăbușesc În scaun și-mi beau cafeaua, fără să-i simt deloc gustul. — ... șeful departamentului nostru marketing și promovare, Paul Fletcher, Îl aud pe Graham spunând. Îmi pare bine să te cunosc, Paul, aud același glas sobru, de american. El e. Categoric, el e. OK, păstrează-ți calmul. Poate că n-o să-și aducă aminte de mine. La urma urmei, a fost doar un zbor scurt. Probabil că zboară foarte des cu avionul. — Dragi colegi. Paul Îl conduce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
duce până-n capătul străzii. — Hai, grăbiți-vă ! face șoferul către Jack. Dacă n-aveți bani potriviți, vă rog să vă dați jos. — Am American Express, spune Jack, căutându-se În buzunare. — Nu poți să plătești un bilet de autobuz cu American Express ! spun, dându-mi ochii peste cap. Nu știi nici măcar atâta lucru ? Și oricum, spun, cu ochii la abonament. Cred că aș prefera să fiu singură, dacă nu te superi. — Înțeleg, zice Jack cu un ton schimbat. Păi atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-și scoată paguba. Nea Țârțâc, bătrânul care mă întâmpinase, trebuie să stea la mijloc, să fie bine și cu țiganii și cu baba. Face pe paznicul bostănăriei, de fapt stă toată ziua sclipindu-și în soare pușca luată de la americani acuma-n războiul ăsta, ultimul. Care război, nea Țârțâc, ce, noi am fost în război? Păi cum, bre, mata vii de la București și nu știi? Și cu cine te-ai luptat, nea Țârțâc? Cu Saddam, arză-l-ar focu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să fie un fel de legătură cu lumea. Când începe să povestească, încălzit de băutură, cum a pilotat Awacs-urile alea de tot zburau la joasă înălțime stricând liniștea oamenilor sau cum a doborât el un avion din ăla de-al americanilor în lac, oamenii se fac că-l cred și râd mânzește. Solul pepenăriei cu aspect de pârloagă e atât de greu, că te aplatizezi de cum sari pârleazul și începi să faci primii pași pe el. Băiatul lui Sevgin dezgroapă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la terasa turcului pe care Ilie nu-l frecventează fiindcă-i prea ieftin (ba îl înjură tot timpul că a blocat traficul punând mese și scaune de-a curmezișul străzii principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au venit americanii), astăzi deja sunt în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era trecut de două, deci în ajun): trebuie să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zidite, fiindcă prin ele nu se zărea nici măcar cerul. Generalul chiar n-a mai văzut de vreo zece zile, poate de două săptămâni, cerul strălucitor de zi al Bagdadului - de când s-a refugiat în adăpost. De acolo l-au scos americanii seara după ora zece și l-au adus aici înainte de răsăritul soarelui. paisprezece Nu mă miră că Zina vorbește despre orice nimicuri, pentru a evita să-mi povestească ce s-a întâmplat cu ea în lunile astea, de când am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
partea cea mai interesantă - a vorbit cu niște persoane importante din televiziune și crede că am să pot obține un post de consultant financiar la o emisiune a unei televiziuni americane! Zice chiar că am să fiu “înhățată imediat“, pentru că americanii se dau în vânt după accentul britanic. Se pare că un producător aproape mi‑a și oferit de lucru, după ce a vizionat o casetă pe care i‑a dat‑o Luke. Nu e ca lumea? Motivul pentru care nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
l‑au crescut împreună cu cele două surori vitrege, și cărora le spune mamă și tată. Și pe urmă o are pe mama lui adevărată, care a divorțat de taică‑său când Luke era mic și s‑a măritat cu un american bogat, părăsindu‑și copilul. După care, aceasta s‑a despărțit de americanul cel bogat și s‑a măritat cu altul, și mai bogat și apoi... o mai fi fost încă unul? Oricum, se pare că Luke nu prea și‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]