26,366 matches
-
să rămâi la Paris. Nu mi-a răspuns, așa că eu am continuat necruțător: — Nu ți-ai făcut nici un plan pentru viitorul imediat? — Nu. — Trebuie să încerci să aduni la loc firele împrăștiate. De ce nu te duci în Italia să te apuci de lucru? Din nou nu mi-a răspuns, dar mi-a venit în ajutor birjarul. Lăsând o clipă calul la pas, s-a întors către noi și ne-a vorbit. N-am auzit ce spunea, așa că am scos capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Au învățat ce înseamnă foamea. La Cuillère de Soupe și azilul de noapte nu mai puteau fi primiți, și singura lor subzistență consta în bucata de pâine pe care le-o oferea instituția numită Bouchée de Pain. Dormeau pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Pain. Dormeau pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bill Ghioagă ăsta, dar parcă totuși nu prea i-a plăcut lui cum arăta Charlie, așa că a început să-l suduie. L-a făcut în toate felurile, i-au venit la gură și trebuie să vă spun că dacă se apuca Bill Ghioagă de înjurături merita să-l asculți. Ei bine, Charlie a stat el așa cu mâinile în sân o vreme și le-a îndurat pe toate, dar pe urmă a făcut vreo câțiva pași înainte și a zis doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îl căutam de o viață. Când ne-am apropiat mi s-a părut că-l recunosc. Uneori, când mă plimb pe aici totul mi se pare familiar. Aș putea să jur că am mai trăit cândva aici“. Uneori așa-i apucă, zise Tiaré. Am cunoscut oameni care coboară pe țărm doar pentru câteva ceasuri, cât li se încărcă vasul, și pe urmă nu mai pleacă înapoi, și am cunoscut oameni care au venit aici cu o slujbă pe un an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Paumotu. Era un inel de pământ care înconjura o lagună adâncă, pământ nelocuit și acoperit doar de tufăriș și guava sălbatice. Cu femeia plină de inițiativă care era nevastă-sa și cu câțiva băștinași a debarcat acolo și s-a apucat să clădească o casă și a curățat terenul de buruieni ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
loc simpatia. Ne-a primit imediat într-o cameră pe care ai fi putut foarte bine s-o găsești într-o casă din Franța, și vreo două dintre curiozitățile polineziene expuse acolo aveau într-adevăr o înfățișare ciudată. Mi-a apucat mâna în mâinile lui imense și m-a privit cordial, deși în ochii lui se citea o mare viclenie. Când i-a strâns mâna căpitanului Brunot s-a interesat politicos despre madame et les enfants. Câteva minute a urmat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
creștinismului că au și ele suflet. — Ce-i tot spui doctorului? întrebă bănuitoare Ata. N-ai să mai pleci, nu? Dacă e plăcerea ta să rămân, așa voi face, biata mea copilă. Ata căzu în genunchi în fața lui și-i apucă picioarele cu brațele și i le sărută. Strickland se uită la Dr. Coutras cu un zâmbet firav: — Până la urmă ele izbutesc să te prindă și ești neputincios în mâinile lor. Albe sau negre, toate-s la fel. Dr. Coutras simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atunci, sprijiniți cauza ei, contribuind fiecare cu cât poate, continuă Brandan arătând către un personaj scund și rotofei, acoperit până la picioare cu o sutană asemănătoare cu a lui, care Îi ascundea cu totul figura. De câteva momente, noul venit se apucase să se Învârtă prin mijlocul mulțimii, agitând un săculeț În care aduna banii pe care mulți se zoreau să Îi ofere. Dante observă că se ținea departe de dânsul, cu capul adâncit În glugă, ca și când s-ar fi temut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
batjocoritor, ca și când toate suferințele i s-ar fi risipit când Își amintise cele Întâmplate. - Am făcut treizeci de pași alergând, messere. Dar, În loc să aprecieze farsa, fățarnicul acela de vecinu-meu a dat fuga să mă pârască. Fără să vrea, Dante se apucase și el să râdă odată cu osânditul. - Cu adevărat, e o chestiune de Înțelegere, prietene. Cu siguranță, măsura crește, dacă măsurătorul e rapid, conveni el. Celălalt părea bucuros de judecata lui. - Vei interveni pentru mine? Îl Întrebă nerăbdător. - Nu. Dar, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă legat. - Nu m-am atins de nimic, după ordinul străjerilor, răspunse meșterul Alberto. Dar, orice s-ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute. Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic șireturile și se apucă să scoată fragmentele, trecându-i-le omului, care le rânduia pe bancul de lucru. Pe măsură ce elementele mașinăriei Îi treceau printre degete, pe chip Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
multe bordeluri decât confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui și a căinței. Cât despre nădragii mei, reluă el, Întinzându-și picioarele durdulii și aruncându-le o ocheadă satisfăcută, trebuie să spun că la Florența nimeni nu s-a plâns de ei, la drept vorbind. Dante izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
după care se răsuci căutând ceva. - Unde Îi sunt hainele? Cecco se uită și el În jur. Într-un colț al Încăperii, Într-un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
facă, dezbinat Între dorința de a aprofunda cercetarea și nevoia de a se Întoarce la San Piero. Canicula cocea pietrele din caldarâm, ridicând volute de praf fierbinte. Simți În ochi iritația prafului și, fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca ars, chiar la timp pentru a nu fi doborât de o căruță care apăruse pe neașteptate. Se lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Între amintirile sale și ceea ce vedea acum. Apoi, brusc, se opri În dreptul unei coloane de marmură Încastrate În colțul unei clădiri. - Secolul pare să se grăbească spre sfârșit, murmură el. Dar, În dorul lor de a crește, anii s-au apucat să se devoreze pe sine, ca niște vulpi Închise Într-un sac, Înnebunite de frică. Înaintau agale. - Ce te-a purtat pe drumul Romei? Întrebă poetul. Celălalt stătu locului, răsucindu-se către el. - Spre capătul vieții, sosește ceasul să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să reprezint. De aceea voi cânta drumul printre morți. După Ulise și Enea, aceasta e călătoria care lipsește din experiența noastră. Arrigo Îl apucă de un braț. Părea gata să adauge ceva. Apoi Își lăsă capul În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascuțit și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla scena cu brațele Încrucișate, rezemat de un stâlp. Căutând să Își Învingă durerea, sărmanul se aplecase și mai mult, aproape atingând pardoseala cu fruntea. Dante se năpusti spre el, apucând frânghia cu toate puterile, Într-o Încercare de a-l Împiedica pe zbir să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă, omul Își ridică fața tumefiată. - Ajunge... ajunge... spun... bâigui cu ultimele puteri. Priorul făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să Înceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din gambele călugărului. Totodată, se uita spre ușă cu coada ochiului, temându-se să nu mai vadă apărând și alți adversari. În semiîntuneric, i se păru că zărește o a doua umbră, care Îl pândea. Brusc, se ridică și o apucă Într-acolo. Brandan, Între timp, o zbughise Îndărăt. Silueta unei femei apăruse În cadrul ușii, luminată de o rază a lunii. Dante Îi văzu lămurit părul, lung și despletit pe spate, alb precum o cascadă de gheață pe creasta unui munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de astă dată ducându-și mâna la gât. - Nu vrei să-mi spui? Va trebui s-o faci. Ea deschise larg gura, fără să scoată nici un sunet articulat. Doar un geamăt, În timp ce scutura din nou din cap. În sfârșit, Îl apucă pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
palide, stând În fața ei și scandând cuvintele cu acuratețe. Tânăra era pesemne În stare să deducă ceva din mișcarea buzelor, pentru că făcu un semn de Încuviințare. Apoi Îi strânse mâna femeii acoperită cu vălul și Îi deschise palma, unde se apucă să Îi bată cu buricele degetelor Într-un ritm misterios. Dante privea uimit scena. Dar, Între timp, mintea Îi rătăcea printr-o pădure de analogii. Simțea cum Îi crește un sentiment de stânjeneală, ca și când ar fi pândit o feminitate secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poetului. Îl Înșfăcă pe celălalt de reverul vestei, zguduindu-l cu violență. - Cecco, ai venit să Îți bați joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare. - Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]