6,861 matches
-
băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești. S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX, precum și în aceea de organizare a unui corp al voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial. A fost fiului unui notar comunal. A urmat liceul la Blaj și Brașov, absolvind, ulterior, Academia Comercială din Viena. A ocupat funcția de director executiv al băncii „Agricola” din Hunedoara, după ce, mai întâi, a fost funcționar
Vasile C. Osvadă () [Corola-website/Science/305541_a_306870]
-
anul 1775, râul Suceava devine graniță, iar satul Burdujeni punct de frontieră românească. Satul Ițcani, situat în vestul Burdujeniului, devine punct de frontieră austro-ungar, iar orașul Suceava trece și el alături de întreaga Bucovină sub stăpânire străină. Se crede că revoluția ardeleană din 1784 a dus la o înrăutățire a vieții economice din aceste părți, pentru că ea a contribuit la hotărârea locuitorilor de atunci de a înființa târg, unde să-și valorifice produsele lor. Datorită acelor momente tulburi, grupuri de români și
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
basarabean Vasile Stroescu a dăruit 3.000 de lei (peste 3.000 de coroane). Dr. Elie Cristea a fost trimis într-o misiune specială în orașele Sighișoara, Bistrița, Cluj și Orăștie, de unde a adunat aproape 14.000 de coroane. Clerul ardelean a donat în total o sumă de peste 150.000 de coroane. Printre donatori au fost foarte mulți învățători, profesorul universitar Nicolae Iorga, țărani ardeleni și de peste Carpați, românii emigrați în America. Suma totală strânsă prin această colectă s-a ridicat
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
în orașele Sighișoara, Bistrița, Cluj și Orăștie, de unde a adunat aproape 14.000 de coroane. Clerul ardelean a donat în total o sumă de peste 150.000 de coroane. Printre donatori au fost foarte mulți învățători, profesorul universitar Nicolae Iorga, țărani ardeleni și de peste Carpați, românii emigrați în America. Suma totală strânsă prin această colectă s-a ridicat la peste 300.000 de coroane. Lucrările de construire, coordonate de inginerul orașului Sibiu, Joseph Schussnig, au început în 1902 și au fost finalizate
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
de panduri olteni, fiind decorat cu ordinul „Sfântul Vladimir” clasa a III-a și înălțat la gradul de locotenent. A călătorit mult în țară și în străinătate, a învățat câteva limbi străine și a legat o strânsă prietenie cu intelectuali ardeleni (Gheorghe Lazăr devenindu-i sfetnic apropiat), prin intermediul cărora a avut acces la lucrările unora dintre corifeii Școlii Ardelene. A dat dovadă de reale aptitudini de comandant și organizator militar, fiind cel care a pus bazele noilor unități de panduri, care
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
locotenent. A călătorit mult în țară și în străinătate, a învățat câteva limbi străine și a legat o strânsă prietenie cu intelectuali ardeleni (Gheorghe Lazăr devenindu-i sfetnic apropiat), prin intermediul cărora a avut acces la lucrările unora dintre corifeii Școlii Ardelene. A dat dovadă de reale aptitudini de comandant și organizator militar, fiind cel care a pus bazele noilor unități de panduri, care trebuiau să devină nucleul „Adunării norodului” - oastea revoluției de la 1821. Țelurile revoluției de la 1821 au fost consemnate în
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
în anul 2005. Conform raportului publicat în data de 21 februarie 2014 de către CNSAS, a fost împreună cu soția sa Delia, informatori ai Securității Statului. Născut la București în 1946 ca al doilea fiu între cei trei copii ai unei familii ardelene. Tatăl, refugiat la București din Bistrița în urma Dictatului de la Viena din 1940, a lucrat la o carieră de piatră din Bicsad, apoi a fost administrator al proprietății unui inginer german, Andrei Eckhart, care a fost în 1946 nașul copilului. Mama
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]
-
păstrarea neutralității și intrarea în război alături de Puterile Centrale. Această ultimă opțiune nu s-a bucurat decât de sprijinul - ce-i drept vehement - al lui Petre P. Carp. Opțiunea neutralității a fost susținută de Alexandru Marghiloman, de Titu Maiorescu (singurul ardelean care lua parte la Consiliu, care considera că românii din Transilvania nu doreau unirea cu România). Ceilalți participanți, în majoritate, s-au pronunțat în favoarea intrării în război alături de Antantă. Luările de cuvânt ale politicienilor prezenți au fost încheiate de Ion
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
pe mai mulți kilometri hotarul dintre munții Baiului, Bucegi și Grohotiș. Cele mai multe aparțin bazinului hidrografic Prahova, care până la confluența cu Doftana se întinde pe circa 880 kmp. Doar în nord-estul regiunii, de pe versanții vârfului Paltinu, mai multe pâraie aparțin Doftanei Ardelene, care se varsă în Părlung. Dispunerea geografică a Munților Baiului în cadrul Carpaților de Curbură, desfășurarea sistemului orografic de la 800 m la 1 923 m și variația condițiilor climatice în raport cu acestea imprimă diversitate în distribuția învelișului vegetal și a lumii animale
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România, cum se poate citi în articolele anglofone din Wikipedia privind "limba moldovenească". Deși supușii voevodatelor se desemnau ca "ardeleni" (sau "ungureni" în Miorița), "moldoveni" sau "munteni", numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau Letopisețul Țării Moldovei. În 1534, Tranquillo
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
acestor provincii se chiamă “românești” (""romanesci""). Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, "“ se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba “românește”, adică romana”". Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că "« Vlachi » se numeau între ei « Romuini »" iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius) notează în 1554 că "în limba lor « walachii » se numesc « romini »". Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că "« Vlahii » din Transilvania, Moldova
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
între ei « Romuini »" iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius) notează în 1554 că "în limba lor « walachii » se numesc « romini »". Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că "« Vlahii » din Transilvania, Moldova și Țara Românească se desemnează ca « romani »" iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele: "« Si noi sentem Rumeni »" ("Și noi suntem români") și "« Noi sentem di sange Rumena »" ("Noi suntem de sânge român"). În Palia de la Orăștie (1581) scrie lămurit "« ...că văzum cum toate limbile au și înfluresc
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
este o mișcare din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa preotului ardelean Iosif Trifa. După definiția pe care i-a dat-o părintele Iosif Trifa, este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”. După 1948 mișcarea a fost declarată ilegală de regimul comunist. În această perioadă, „Oastea Domnului”, condusă în anii
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
în legislatura 1992-1996, pe listele partidului PDAR în județul Constanța. Este conferențiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din București unde ține un curs de lingvistică generală. s-a născut la Constanța, 22 octombrie 1942, într-o familie de mocani ardeleni, veniți cu oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Bunicii săi sunt originari din Bran, Rășinari și Săcele. În 1960 absolvă "„Liceul Mircea cel Bătrân”". Mai târziu, termină la București Facultatea de Litere, în 1965, și este numit asistent la
Ion Coja () [Corola-website/Science/305320_a_306649]
-
indiferent de meridian sau continet, în februarie 2011 face o donație de 4000 de volume de carte nouă pentru prima biblioteca românească din Canada la Montreal. Pe 24 iunie 2011, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, prin demersul direct al directorului Ardelean, ctitorește o nouă bibliotecă la Mănăstirea Scărișoara Nouă din jud. Satu Mare.
Teodor Ardelean () [Corola-website/Science/305319_a_306648]
-
Pop în revista "Cultura", 2009 În versuri largi și maiestuoase, cronică publicată de Titu Popescu în revista "Steaua", 2011 Dulceața vieții sub sabia morții, cronică publicată de Liliana Truță în revista "Familia", 2010 Între două lumi, cronică publicată de Carmen Ardelean în revista "Caiete Silvane", 2011 Rafinament nostalgic și noblețe de spirit, cronică publicată de Augustin Cozmuța în revista "Nord Literar", 2011 Fleurs de Rocaille, cronică publicată de Delia Pop în revista "Nord Literar", 2011 Valeriu Valegvi, un poet sedus de
George Achim () [Corola-website/Science/305336_a_306665]
-
partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Zona , cu o lungime de peste de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz. Cheile Bicazului sunt incluse Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș și fac parte din rezervația naturală Cheile Bicazului și Lacul Roșu (2.126,53 ha) Imagini
Cheile Bicazului () [Corola-website/Science/303461_a_304790]
-
suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
administrație militară, unele provincii intrând, ca domenii ale coroanei, sub jurisdicția nemijlocită a Casei de Habsburg, printre acestea numărându-se și nou-înființata provincie “Voevodina sârbească și Banatul timișan” cu reședința în Timișoara. Anii 1849-1850 au însemnat pentru românii bănățeni și ardeleni anii protestelor. În această perioadă a fost elaborată o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
județul Arad. Și astăzi câteva repere toponimice ("crângul Magerești", "Dealul Mageresc") dar mai ales o parte a locuitorilor satului, poartă numele de Mager sau Magheriu, precum profesorul Traian Mager (1887-1950) care întreprinde câteva cercetări asupra zonei și a istoricului ramurii ardelene a familiei. Într-un act datat 14 octombrie 1665 este atestat în cătunul Câlnic al satului Bârzeiul de Ghilort, din actualul județ Gorj, un anume Vlad Măgheriu și nepotul său Petru, ce "i să zice acum Fleșeariu" (care întemeiază familia
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Fleșeariu" (care întemeiază familia de moșneni Fleșeariu), străini de moșnenii zonei, ce cumpără toată partea de moștenire a unui "Ion Toboșeariu". Acest lucru susține tradiția orală a familiei care spune că un anume Vlad și soția sa, Lupșa, mici nemeși ardeleni, au trecut munții pe la mijlocul secolului al XVII-lea pentru a a scăpa de persecuțiile autorităților Transilvaniei de la cea dată. Unele studii mai recente au arătat că, într'adevăr, strămoșii ardeleni ai celor stabiliți în Oltenia dețineau proprietăți și aveau dreptul
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
că un anume Vlad și soția sa, Lupșa, mici nemeși ardeleni, au trecut munții pe la mijlocul secolului al XVII-lea pentru a a scăpa de persecuțiile autorităților Transilvaniei de la cea dată. Unele studii mai recente au arătat că, într'adevăr, strămoșii ardeleni ai celor stabiliți în Oltenia dețineau proprietăți și aveau dreptul la pecete proprie, ceea ce ar duce la ideea că unul din acești strămoși ar fost înnobilat pentru faptele sale de arme. Din nefericire, diploma de înnobilare, precum și alte acte care
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
și Moldova. Se presupune că printre fruntașii celor veniți s-ar fi aflat și acel Vlad, nemeșul din Vidra Hălmagiului, cel ce întemeiază familia Magheru. Istoricul Alexandru Ștefulescu, într-o lucrare din 1904 dedicată istoriei orașului Tg. Jiu, cunoscând originea ardeleană a familiei Magheru, presupune că momentul venirii acestora ar fi anterior evenimentelor relatate mai devreme argumentând că satul Magherești, menționar prima oară cu numele de Măghirești într-un act din 30 ianuarie 1620, ar fi fost întemeiat de un alt
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Ceea ce generalul rus a și făcut. La 7/30 iunie 1917, Vintilă Brătianu, în calitate de ministru de război, alături de conducerea militară a Armatei (generalii Prezan, Cristescu, Vlădescu, Vasilescu, Petala, etc.), întâmpină pe peronul gării din Iași cel dintâi batalion de voluntari ardeleni și bucovineni, compus din 1.500 de oameni. La 10 iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, prin cooptarea la guvernare a Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu. Ministerul de Război a fost împărțit în două: Ministerul de Război
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
aducă pe Maniu la o atitudine mai conciliantă. În zadar: el vrea puterea pentru dânsul și imediat"”. În seara acelei zile, patriarhul Miron Cristea l-a cheamat pe Maniu la reședința sa, unde i-a reamintit comportamentul duplicitar al liderilor ardeleni ai P.N.Ț.-ului din timpul războiului și că nici un merit personal nu îi îndreptățea pretențiile ridicate public în fața Regenței. Umilit de adevărurile spuse cu duritate și direct în față, marele și intransigentul luptător din dimineața zilei a cedat. „"I-
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]