7,208 matches
-
rezolvat. Și d-aia ziceam. Să mai stăm și noi la o șuetă în seara asta, că nu ne-am mai văzut de- atâta vreme. Dar să fie într-un loc mai retras, îl roagă Mihail. Chiar n-aș avea chef să dau nas în nas cu te miri cine. Nu-s în cea mai bună formă. Pe la șapte s-au văzut cu toții ; Mihail cu încă un prieten, tot scriitor și el, poet și umorist, deși nu la fel de tânăr ca însoțitorul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că aceasta este o seară de-a dreptul minunată ? — Da, dar... — Dar ce ? De ce s-o oprim tocmai acum și să nu vedem ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cap. — Apăi nu știu despre cine vorbești matale, tinere, dar n-am auzit de niciun Jean Știrbu vreodată și aicia șăd de când m-oi născut. — Hai, mamaie, că nu suntem de la poliție, râde Fernic. Suntem și noi niște băieți cu chef de distracție. Și nici bine nu termină de zis, că din întuneric apar pe stradă doi țigani, să le blocheze calea. Încotro, prieteni ? sare cel din dreapta. — Salut, băieți ! îi ia repede Fernic, care știa cum stau treburile. Am venit să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de nu te jtiu de undeva, da’ nu ginesc de unde. Domnule Știrbu, poate de la vreun concert, a ? V-am zis, oameni cumsecade, artiști, cu poftă de viață și de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și chefuri, Costică ? N-am orchestra mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plătit pe Moruzzi să-și lase caii mai nemâncați ? Nici vorbă, am fugit la her- ghelii cu-o noapte ’nainte și le-am pus un disc de-al lui Titi Botez“, a glumit despre amicul său. „N-au mai avut chef de nimic.“ Lăsa toate răutățile să treacă și mergea înainte. În fiecare seară o altă sală arhiplină de urale și aplauze, de bucurie și muzică, de dans și petrecere, atât de reușită, că închideau gura oricărui invidios. Și-apoi iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așa ai visat și să ai o bicicletă și după nici două luni ai aruncat-o, râde Cristi. — Ăla era un vis mai mic, trebuia să-mi iau bicicletă ! Doar că mi-am luat-o prea târziu, nu mai aveam chef de ea. Însă nu puteam să trec prin viață fără să pedalez de câteva ori... — Doamne, Ionele, cum crezi tu că le poți face pe toate ! Apăi le fac pe rând, amice, nu pe toate- odată, râde Ionel. — Mașinăria asta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în gând despre iubitorii de patrie ! — Nu cred că pot chema poliția pentru amor, domnule Fernic. — Stimabile ospătar, sunt doamne lângă noi, fie-ți rușine ! Cum să instigi la o orgie ? — Taci, mă, Ionele, sare Mia. Numai de scandal ai chef. Mai lasă-ne cu comuniștii și legionarii tăi ! Trădare ! Trădare ! Vreți să vorbim despre amor ? Numai la futaiuri vă stau capurile. După ce au terminat cu comediile politice, au început să-și parodieze fiecare melodiile celuilalt, ieșind un concert pe cinste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că șansoneta franceză își are originea în cântecele trubadurilor și truverilor, iar eu i-am explicat că romanța noastră își are originea în doină și i-am cântat și o doină de inimă albastră. Trubadurii, îmi spunea, aveau cântece de chef. I-am spus că noi avem cântece de pahar sau de petrecere și i-a plăcut nespus de mult asemănarea. Dar nu a fost numai schimbul de experiențe și istoria tipurilor de șansonete pe care o învățase, francezii s-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aminte, Regina Maria primește oma- giul înlăcrimat al Bucureștilor. Era deja amiază, trecut de șase, când Cristi a comandat a patra cafea, singur la o masă din capătul unei cafenele de lângă Cișmigiu, acolo unde îl aștepta pe Fernic. Nu avea chef să bea și nici să stea la taclale cu cineva. Era trist, ca mai toți în acele zile, și fuma țigară după țigară, fără să se gândească la ceva anume. Mintea i-o lua pe tot felul de drumuri scurte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și-ți iei mințile de cine știe când, și-ți pierzi vocea și demnitatea și bărbăția ? Apucă-mă de braț, ridică-te și hai să te duc acasă. Ah, dar lasă-mă naibii să putrezesc mai bine aici, n-am chef de nimeni și de nimic. — Hai, prietene, c-o să treacă. Ai să vezi, o să treacă. Viața o să treacă, umoristule ! O să treacă peste noi, ca și cum nici n-am fi existat vreodată, să văd atunci ce-o să mai râzi și ce glumițe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum, spunând că arătăm ca niște furnici nebune. Capitolul 12 Jazz & sânge La Caru’ cu bere, Cristi lua prânzul împreună cu câțiva directori și impresari de la Columbia. Mult spus prânz, pentru că, deși pe masă se aduseseră atâtea bunătățuri, nimeni nu avea chef să le deguste, fiind prinși într-o discuție foarte tensionată. — Domnule Vasile, vânzările scad de la lună la lună, încercăm să vă propunem această schimbare înainte să fie prea târziu. Lumea nu mai ascultă tangouri și romanțe, pentru numele lui Dumnezeu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai urmeze ordine ca orbii și să nu-și umple vitrinele din case cu medalii în funcție de cât de mulți alți oameni omoară. Visez la o lume în care conducătorii să nu-și trimită poporul să moară pentru că au ei chef să traseze liniile altfel pe hartă. Visez la o lume fără linii pe hartă, fără granițe, în care diferențele noastre să ne facă să ne iubim mai mult, nu să ne urâm și să ne împușcăm ca pe niște vite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i amărască și mai mult. Era pedepsit pentru că refuza cu încăpățânare să adauge în repertoriul său tot mai scurt din fiecare seară și altceva decât tangouri, într-un timp în care lumea numai de dans și voioșie nu mai avea chef, iar eleganța și bogăția ce învăluiau odată celebrele restaurante de unde se auzeau romanțe dispăruseră de mult. Era tot mai neadaptat într-un oraș ale cărui glorie și farmec se ruinaseră și într-o țară care se schimba fantastic de repede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cuvintele sunt aceleași, dar rostul lor este al altui timp, al altei epoci. Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
națiunea era atunci paralizată, am putea spune, copleșită de extraordinara grandoare pe care i-o dăruiau timpul și istoria - regăsirea unor „seminții” disparate ce foloseau același idiom lingvistic, stăpâni ai unui teritoriu și ai unei istorii milenare, auguste -, nu „avea chef” de profeți! Nici măcar de cel mai trivial, mai „bărbătuș”, căruia i s-au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție și care a fost asasinat de regele acelui moment la modul nedemn - ha, se pare, un rege și un propagandist, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o armă extrem de practică, de eficientă. Cine nu visează și În acest mod, dacă nu va fi un invins al realității, ceea ce se cheamă un ratat, va fi un „ciudat om liber”, atât de „liber” de a face ce are chef cu ziua și cu viața lui Încât ea-și va pierde toate Înțelesurile și, adesea, demnitatea. Deoarece un om care visează cu putere și cu o gravă tenacitate va fi, iremediabil, un „temnicer” al acestui posibil În care crede și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gravă cum este acuza de paricid, pe poziții juste, de ne-atacat din punctul de vedere al procedurii penale, dar și al celei umane, ca să zicem așa. Întreaga, ampla și „interminabila” scenă de la Mokroe, compusă din două distincte articulații epice: cheful, orgia sentimentală și bahică și, a doua, ancheta judiciară, constituie și azi - sau, poate, mai ales azi, când arta romanului suferă un declin În toată Europa literelor! -, o mostră de creație genială absolută și, mai ales - da, există și un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe undeva, nu foarte departe niciodată, ba, uneori, o descopeream ca o ciupercă parazită, fals umilă, la o subțioară sau târându-se lingușitor pe propria-mi gambă, stângă sau dreaptă, oferindu-mi „darul” singurătății - de care nu aveam prea mare chef! -, dar și pe cel al „realității”. Deoarece, nu-i așa, stimați contemporani, există mai multe realități care o „căptușesc” pe „cea mare”, pe care o simțim ca o imensă mantie; ba, se zice că albina are vreo 35 de fețe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urmă va deveni Mai puțin decât zero. Naram în detaliu vacanța de Crăciun a unui tânăr student bogat, de la o facultate din Los Angeles - mai precis Beverly Hills - , un tânăr confuz și ambiguu din punct de vedere sexual, și toate chefurile la care se împleticea și toate drogurile pe care le consuma și toate fetele și băieții cu care făcea sex și toți prietenii pe care-i observa pasiv cum alunecă în adicție, prostituție și crasă apatie; zilele treceau într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spezele conturilor lor fără limite, de fapt editurile erau cele care plăteau pentru dezmățul nostru. Erau începuturile acelor vremuri când romanul în sine aproape nu mai conta deloc - publicarea unui obiect lucios asemănător unei cărți constituia doar o scuză pentru chefuri și paradă și autori arătoși citind texte minimaliste bine meșteșugite studenților care ascultau în transă, cu gurile căscate de admirație, gândind: „Pot și eu să fac asta, pot fi ca ei“. Firește, dacă nu erai îndeajuns de fotogenic, tristul adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
flirtau cu mine în vremea aceea, interesul ei de-abia dacă fusese remarcat înainte de a veni la petrecerea pe care am dat-o de Crăciun în 1988, când de fapt s-a aruncat pe mine (eram într-adevăr irezistibil). La cheful de la Nell’s m-am pomenit sărutându-mă cu ea într-unul din separeurile din față ale clubului, apoi ducând-o înapoi în apartamentul meu de la Carlyle (le-au trebuit celor de la serviciul de catering două zile să decoreze apartamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clubului, apoi ducând-o înapoi în apartamentul meu de la Carlyle (le-au trebuit celor de la serviciul de catering două zile să decoreze apartamentul și trei să facă curat - avusesem 500 de invitați - așa că m-am mutat la hotel în perioada chefului), unde am făcut sex toată noaptea, după care a trebuit să iau avionul a doua zi dimineața ca să ajung în LA de sărbători. Când m-am întors la New York am devenit în mod oficial un cuplu extrem de vizibil. Puteam fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atenție și de ura ei față de propria-i persoană existau și alte obstacole insurmountabile: mai exact, consumul meu de droguri și, mai puțin grav, consumul masiv de alcool; erau și alte fete, erau și alți băieți; se întâmplau întotdeauna alte chefuri la care să te bălăcești în uitare. Jayne și cu mine ne-am despărțit amiabil în mai 1989 și am păstrat legătura la modul trist/amuzant; exista o continuă melancolie a ei și un înalt interes sexual din partea mea. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trebuia să fug din New York. Eram epuizat, terminat. O săptămână întreagă de cocaină și heroină a debutat în limuzina care mă transporta la premiera de la Sony Theater pe Broadway colț cu 68th Street și a continuat în lunga noapte a chefurilor începută la magazinul Cerruti de pe Madison Avenue (cei care furnizaseră garderoba filmului), după care ne-am mutat la Pop, în centru, apoi am ajuns dansând la Spa, până când ne-am târât la apartamentul meu, pe 13th Street, unde actorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]