7,296 matches
-
Poate ne-am și apropiat. Dar am și rămas acolo? Și pentru cât timp? Sau, poate, doar afirmațiile Zeiței să fie suficiente pentru evoluția noastră? Observ aici doar munca Divinului și-atât! Pe când noi... ne aflăm atât de jos!... Ne chinuie ego-urile, ne înfrânează condiționările, ne afundă greșelile, ne desființează tendințele spre fanatism... Descriu acestea cu durere căci, începând cu mine, le observ peste tot acolo unde nu ar fi firesc să apară și anume, chiar în unele colectivități sahaj. Sau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
urmă să aleagă un candidat necomunist. Este celebrul domn Simirad. Problema e că domnul Simirad pe urmă a trecut la PSD, în 2000. V.A. : A circulat de colo colo. A fost și la PAC... A.M.P. : După ce s-au chinuit atâta să-l aleagă, până la urmă tot la PSD a ajuns. V.A. : De ce Moldova e atât de conservatoare ? A.M.P. : În primul rând, în Iași lumea era cu Ion Iliescu din cauza amintirilor bune, că fusese acolo un prim-secre‑ tar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și asta ne-a adus costuri. PNȚCD era slab, dar, așa slab cum era, a adus totuși câțiva oameni buni. Sorin Dimitriu a fost un om al lor. Radu Sârbu de la Privatizare era un om bun. Până astăzi s-au chinuit să-l bage în pușcărie regimurile ulte‑ rioare, timp de zece ani, și n-a reușit nimeni să-l bage în pușcărie. Pe Ilie Șerbănescu, dacă nu mă înșel, tot cei de la PNȚ l-au pus. L-au recrutat în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
este publicată, sunt asaltat de îndoieli. După apariția cărților mele traversez perioade lungi de acedia: mă întreb dacă am făcut bine tipărind una sau alta dintre pagini. Tot ceea ce îmi spuneți despre simboluri și istorie (cercuri culturale și altele) mă chinuie de ani de zile. Uneori sunt atât de convins de puterea creatoare și inovatoare a Istoriei, încât îmi propun să-mi revizuiesc radical părerile. Dar, în același timp, mă regăsesc dinaintea acestui fapt tulburător: cum se face că visele, halucinațiile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
avut-o în viață a fost aceea a lipsei de caracter, iar bunătatea nu ți-a trecut niciodată de raza călimării. Un egoism de proporții reduse, de o meschinărie dezolantă. Nu ai suferit povara nici unei convingeri, mintea nu ți-ai chinuit-o punîndu-ți probleme complicate; molusc, fără vlagă, mălăeț, ai schimbat de poziție fără nici o complicație sufletească, deoarece îți era perfect egal unde te situezi, esențialul era să-ți fie bine. Aceste succesive renegări erau repede uitate, talentul zvîrlind în umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîlnire cu acesta a participat și Țurcanu. Imediat va fi arestat și închis la Suceava, inclus în lotul Bogdanovici. Eugen Țurcanu nu uită și nu iartă pe fostul lui șef, pentru că l-a trădat; Alexandru Bogdanovici va muri în timpul reeducării, chinuit de el. Inițial reeducarea debutează la închisoarea de tranzit de la Suceava, unde Bogdanovici citește colegilor săi de celulă cărți marxiste, încercînd o îndoctrinare ideologică pașnică. La această acțiune se alătură și Țurcanu, devenind un fel de adjunct al "inițiatorului". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se umple de ură pentru cei care se aflau în colonie. Acolo în film era Antonescu cu o parte din generali din cei veniți în colonie, cu săgeți îndreptate spre ei. Ni-i arătau, ca să știm pe cine trebuia să chinuim. Și se făceau comentarii. Într-unu era Paul Teodorescu cu generalu Antonescu. Se spunea în film, în comentariu: "Criminalu cutare în timp ce făcea cutare". Vă dați seama după film ce răi eram? Ni se spunea: "Să-i întrebați ce căutau ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îmbrăcăminte, tremurînd de frig, avea un pat de spital, fără scînduri, fără așternut, direct pe o rețea de balot de tablă cu deschizătura de cca. 10 cm. În tot timpul nu a încetat din plîns, cerînd să nu mai fie chinuită în asemenea condiții, fără nici un rost. Am dat ordin să fie imediat pusă în libertate. Ne-am deplasat apoi la Serviciul Județean de Securitate Rădăuți. Arestul este compus din două camere la suprafață, are paturi comune din scîndură, fără așternut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se taie capul. Nu chiar așa, pentru că în primul rînd sînt prea mulți, prea multe capete de tăiat, obosește călăul. Și după aceea nu ar fi drept. Părerea mea este următoarea: trebuie neapărat să fie pedepsiți, o dată, cei care au chinuit, au omorît, au expropriat, au schilodit oameni, au înfometat, au îmbolnăvit oameni nevinovați, bărbați, femei, bătrîni și copii. Știți foarte bine că au fost și copii care au fost martirizați. În al doilea rînd, în categoria imediat următoare, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zic așa, pentru că o dată, nu am fost la Pitești, m-a păzit Dumnezeu, dar eu am scris despre Pitești și a fost ca și cum aș fi trecut pe acolo. Știu care este tragedia celui care este atît de torturat într-atît de chinuit încît nu mai are altă scăpare decît să îl bage la apă pe altul, pe prietenul lui, chiar și pe fratele său, cum s-a întîmplat la Pitești. Bineînțeles că aici sînt nuanțe, că sînt turnătorii din interes pentru că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pași distanță, venea un soldat din cordonul de pază, cu un cîine-lup în lesă. Omul urmărea atent contribuția lui Alexandru Ivasiuc la agricultura patriei, privea și nu-și credea ochilor. După un timp, într-un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge-l imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să se distreze copios în compania străinului blond, care nu se mai oprea să-i mângâie palmele și degetele. — Sex, nesex, zice Mamutu’, cu ceva bani poți să te gândești la ce vrei tu cu ea. Între timp, Sachi se chinuia din răsputeri să-l convingă pe Iosif Răcaru să accepte ca un amator să-și încerce noro- cul. — Vă jur, domnule Răcaru, are o voce de înger. Urmează cursurile chiar cu domnul Vrăbiescu însuși, care vede în dânsul un mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
săi, care doreau să-i fure trubadurul. Astfel, contractele își dublau sau triplau cifrele peste noapte. Rămânând ani de zile la Grand și la La Fayette, care erau situate în aceeași clădire, câștiga într-o singură seară cât alții se chinuiau câteva luni la zece cârciumi. Devenise repede atât de cunoscut și de îndrăgit, încât se spunea că are puterea să-și falimenteze patronii dacă pleacă și să-l îmbogățească pe altul peste noapte, dacă dorește. I s-a propus chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pot asigura succesul, dar și greșeala dintr-o singură noapte îți poate ruina întreaga carieră. Spectatorul trebuie să aibă impresia că pe scenă se petrece ceva simplu și firesc, care să aibă cursivitate. În momentul în care simte că te chinuiești, nu mai stârnești admirație, ci doar compasiune. În realitate, interpretul este într-o frământare cumplită care, în final, trebuie să-l ducă la un act de creație. Unii cred că își pot remedia insuficiența interpretativă prin vestimentație pitorească sau cât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire. Iar plămânii îi erau grei, parcă umpluți cu apă. Și încă mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a lamei, cum dădea la o parte un smoc, redevenea ușor, ușor, dintr-un om murdar al străzii, dintr-un alcoolic necunoscut, Cristian Vasile. După ce și-a curățat bine fața, urechile, nasul, după ce și-a clătit gura și s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai toate gingiile sparte, s-a așezat în cadă și a dat drumul la apă, lăsând-o să curgă pe trupul său schilod și chircit. A închis ochii și a ațipit cam o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu instrumentalul, vedem cum reacționează și sala. Și, Mișule, ți-am mai spus de o sută de ori, zâmbește, omule, mai mult. Ce ești așa crispat ? Cum mă întorc cu privirea la tine te văd așa concentrat acolo, de parcă te chinui, te strofoci, speriat și emoționat. Nu te mai gândi la public, închide ochii, relaxează-te puțin, Doamne iartă- mă, că nu se supără nimeni dacă scapi un acord. Mai fumăm o țigară, maestre ? N-ați fumat pân-acum ? — Abia ce-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o bubuitură zdravănă în ușă. Și atunci se speria teribil, gândind că au să năvălească peste el să -l bată până nu va mai putea nici să vorbească. Însă nu intra nimeni. Îl lăsau câteva zeci de minute să-și chinuie mintea în toate felurile, să adoarmă iar, și din nou o lovitură puternică în ușă îl făcea să tresară și să o ia de la capăt. Nopțile erau infernal de lungi. Și de reci. Cele câteva zile au trecut ca secolele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mare și mai activ În epoca elenistică și romană, este acoperit astăzi de un oraș modern, Constanța, principalul port maritim al României. La Tomis a fost exilat (din motive rămase obscure), În vremea lui Augustus, și acolo a și murit, chinuit de dorul Romei, poetul Ovidiu; statuia lui se Înalță În piața centrală a Constanței. Dobrogea a fost romană, apoi bizantină, după care a aparținut primului țarat bulgar, din nou bizantinilor, și iarăși bulgarilor. În secolul al XIV-lea, apare ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și lașități, creștea În ea un orgoliu pe care aproape nu și-l mai putea ascunde. I-a spus-o pe șleau generalului Averescu când acesta, silit de Împrejurări, se pregătea să negocieze pacea separată cu germanii: „Nu te mai chinui, generale, să-mi Înțelegi atitudinea. Explicația e simplă: sunt englezoaică, și englezii nu obișnuiesc să piardă.“ Cu o asemenea neclintită credință, nu putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
zveltă și agilă și avea un trup perfect, cu sâni mari și oase subțiri de adolescentă, deși avea aproape douăzeci și patru de ani. Avea păr blond și ochii de un albastru intens și o atitudine fermă - exact genul meu, așa că mă chinuiam de peste o lună să-mi cadă la pat, însă nu reușisem decât unele episoade erotice în biroul meu de la facultate, iar o dată în apartamentul ei din afara campusului. Continua să pretindă că intențiile ei erau absconse. Și ca multe alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aleagă locurile în sala cavernoasă, ciudat de pustie pentru un matineu de sâmbătă și mi-era teamă că alesesem un film nepopular, însă Robby - care era obsedat de filme - nu s-a plâns. M-am gândit din nou cât se chinuise Jayne să-l convingă să vină aici și am realizat că la fel de cuminte s-ar fi uitat și la Shoah. Sarah stătea între Robby și mine, bând mult prea grăbită din paharul ei de cola, iar atunci când am rugat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby, trântind ușa și încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările. M-am ridicat sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în spate, pentru că dintr-o dată era prea multă de liniște. Dincolo de dâra de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
hemoragie cerebrală (...) traumatism cranian. După o seară de ședere În spital, dimineața, speram că va trece și peste această Încercare, dar după o scurtă revenire, când ne-a vorbit cu luciditate, a intervenit paralizia generală. În această situație s-a chinuit aproape trei săptămâni, fără a avea altceva viu decât ochii. Nu a mai vorbit, și a fost hrănită artificial deoarece nu mai putea Înghiți nimic. În ziua de 9 iunie la orele 16 și 15' a Închis ochii și a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]