6,739 matches
-
fost să fie; va fi fiind etc.). Μ Vai și amar de deșteptul care, nimerind la un moment dat printre anumiți oameni, trebuie să facă pe prostul sau trebuie să se scuze chiar că este deștept... Μ Intimitatea mea este comoara mea, deoarece ea este alcătuită din acele cărări ale sufletului pe care merg numai eu, pentru că le știu numai eu... Μ Unii poeți confundă talentul cu logoreea poetizată. Μ Acel medic este Înțelept În profesiunea lui, care știe că și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al feminității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971. Pleșu, Andrei, Minima moralia, Editura Cartea Românească, București, 1988. Rabindranath, Tagore, Articole despre educație și Învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1961. Ralea, Mihai, Explicarea omului, Editura Minerva, București, 1972. Rădulescu-Codin, C., Comorile poporului, București, 1930. Rudică, Tiberiu ( În colaborare cu Daniela Costea), Aspecte psihologice În mituri, legende și creații populare, Editura Polirom, Iași, 2003. Rudică, Tiberiu, Maturizarea personalității, Editura Junimea, Iași, 1990. Rudică, Tiberiu, Psihologie și literatură, Editura Plumb, Bacău, 1993. Saadi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe acest om puțin familiarizat cu cărțile, confruntându-l cu un corpus de cunoștințe care nu Îi oferă nici un reper și pe care nu poate să-l stăpânească deplin, deși, În calitate de militar, e obișnuit să domine: Am trecut În revistă comoara asta colosală de cărți, și pot să-ți spun că nu m-a impresionat cine știe ce, șirurile astea de cărți nu sunt mai grozave decât ce vezi la o paradă de garnizoană. Numai că, după o vreme, nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fraze tăiate pe care nici nu le mai poți descifra, În halul ăsta ai Înnegrit totul sub linii de peniță! Când reușesc ca printr-o minune să citesc ce ai tăiat, rămân cu gura căscată. Ai renunțat la așa o comoară! Îți vine să te Întrebi ce a fost În capul tău când te-ai hotărât să faci una ca asta. Surâsul care se schița pe buzele mele trebuia să exprime un scepticism ofensat: - O singură mică Întrebare: ați citit Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
niciodată, în ciuda spionilor ce roiesc pretutindeni. E nevoie de un dispozitiv, de stratageme, de trucuri secrete, de „măsluirea” unor texte; supravegherea generalizată provoacă, într-o țară asemuită cu o închisoare, reacții de apărare pe măsură, reacții pentru care se cheltuiesc comori de energie și de inventivitate. În toată această afacere, teatrul joacă un rol decisiv. Hamlet știe să profite de resursele lui, iar actorii îl ascultă, îi urmează indicațiile. Dacă Polonius îi disprețuiește, Hamlet ține la ei, iar aceștia îi răsplătesc
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
religie republicană și laică Această comunicare expresivă este cea a unui Spinoza sau a unui Leibniz. Ea nu a fost niciodată aplicată integral. Cu atît mai puțin prescrierile din Tratatul despre autoritatea politică. Spinoza, constituționalist, este ignorat: el apelează la comori de ingeniozitate pentru a face în așa fel ca puterea totuși necesară să nu încarneze absolutul. Se poate accepta un rege, dacă el este îndeaproape controlat. La fel, un anume tip de aristocrație care ar privilegia micile orașe aflate într-
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea alcoolurilor tari", din când în când, mai urcă în lumea "liniștei senine",însă tot într-o ipostază plutonică: "Și-atunci aprind mari focuri/ Și zămislesc comori/ Uimindu-vă pe cei ce nu-nțelegeți". În poezia lui N. Labiș distingem tendința de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de poveri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această perioadă prin gestul liric care a impulsionat evenimentul, aclamând ponderat sau euforic momentul istoric. Preocuparea pentru arta poetică, în ciuda inflației de versuri, există ("Mărul de lângă drum", "Strugurele roșu"). De asemenea reînvie motivele cunoscute în poezia tradiționalistă a perioadei interbelice: comoara, șarpele, dorul, pământul, stelele, cultul strămoșilor, dinamica socială a revoluției: Iar când pe caii iuți prin pustă/ câmpia le părea că-i prea îngustă,/ de faima lor meleagul era plin/ Din munții Apuseni la Seghedin". Începând cu volumul " Materia și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
folclorice cunoscute în arta lui Brâncuși, ce se impun ca simbol al fertilității pământului, al genezei, al morții și al dragostei ("Cumințenia pământului", "Caloianul", "Legenda arborilor înlănțuiți", "Stâlpii morții", "Oul", "Peștele"). Motivul haiduciei, al pământului, al astrelor, al șarpelui, al comorii, precum și un întreg univers de credințe creștine descoperite de Alexandru Dima în poezia interbelică reapar la Adrian Păunescu, Dumitru M. Ion, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ion Horea, Gheorghe Pituț, Aurel Rău, Ion Bănuță, George Alboiu... Am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întâlnească, este preluat din folclor de Mihai Beniuc în poemul "Dropia roșie"; aici răsăritul soarelui va destrăma vraja. Grigore Hagiu, Gheorghe Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad, Nicolae Ioana 9. "Vârcolacii", câinii lui Dumnezeu care urcă și mănâncă luna, explicând fenomenul eclipselor, apar la Ion Brad10. G. Alboiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mecanic", a lui Ion Gabor, sau a poștașului. Cântecele istorice, sau evocarea grevelor de la Grivița nu reprezintă astăzi valori notabile. Poet afectiv, auster, scrie ode, meditații, poeme, pasteluri în care se cuprinde un întreg univers al tradiției: țara, satul, cimitirul, comorile, pământul, șarpele: "E încă scurtă umbra că e vară/ E scurtă umbra că-i amiază/ Curând va fi prea lungă, fugind de noi, când iar/ Pândește ceasul galben al toamnei, timpul treaz,/ Când seara prea mâhnită pe cataligi coboară." Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1973; "Cântarea cântărilor", Cartea Românească, 1973; "Oră de vulturi", Editura Eminescu, 1974; "Heraldica iubirii", 1975. Radu Cârneci a publicat o mare cantitate de versuri, fără să ne convingă că este poet. Reflectă și el universul satului în poezie: copilăria, hora, comorile, dorul, descântece de dragoste, întoarcerea dezrădăcinatului, icoane aflate sub semnul poeziei lui Lucian Blaga și, din când în când, a lui Arghezi. Dragostea și nunta sunt invocate în incantații biblice, nașterea înseamnă îndumnezeire: "Și roiam, înfloream, înfrunzeam, mă-ndumne-zeiam/ în zori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cel pierdut" (1968), universul din "Câmpia Eternă" persistă. "Pustiul" lui Ioan Alexandru și "Araratul" locul de purificare al lui Lucian Blaga ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit") apare și la George Alboiu 1. Deslușim motivul dorului, al șarpelui, al comorii, al strămoșilor, al casei părintești care și-a pierdut și ea rădăcinile: " Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cunoscut, cum n-am mai văzut/ Dacă nu-i mai ai trupul să mi-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os în cutii, Și chiar când osul frunții li s-a ros/ Se-plâng ca oamenii întregi și vii". O dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de păsări care trec îmi plac". Imaginile, în cuprinsul volumelor, continuă să fie stranii, asociațiile de obiecte ne trimit la tehnica suprarealistă; un ciclop de nisip intră livid în ochi, primăverile spectrale sunt nefirești, de carne, în aurul orfic plutesc comorile pe spate. Portretul din "Prostul satului" ne amintește de grotescul poveștilor fantastice germane: "are capul de ied, limba de câine,/ are mâinile depărtate de corp și străine/ când râde, în dinți se arată o pasăre împușcată." Sunt invocați Tristan și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumii sale țărănești. În "Scrisoare neexpediată" descoperim sentimentul dezrădăcinatului aflat în căutarea unui sol prielnic, pentru că întoarcerea acasă ar însemna înfrângerea. Poetul reia o tematică proprie poeziei interbelice, acumulează motive folclorice frecvente în poezia tradiționalistă a perioadei: motivul șarpelui, al comorii, al pământului, al strămoșilor, la care adaugă un acut sentiment al revoltei, procesul de pauperizare al țăranului. N. Manolescu vorbește de existența unui suprarealism țărănesc transcriind faptul trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și se pune pe locul ăla să tragă durerea" ("Junghiul"). Oamenii cred în vise, dintre care unele reflectă groaza de secetă ("Apele creșteau și Țața Maria se temea de sfârșitul lumii"), cred în iele, în vrăjitori, în jocul albastru al comorilor: Comorile joacă noaptea pe dealuri". Satul este patronat iarna de lupi și de Moșul, fostul logofăt din Velești, care dă oile lupilor, pentru a apăra satul și pentru a le astâmpăra fiarelor foamea. Copiii sunt bolnavi de gâlci care trec
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se pune pe locul ăla să tragă durerea" ("Junghiul"). Oamenii cred în vise, dintre care unele reflectă groaza de secetă ("Apele creșteau și Țața Maria se temea de sfârșitul lumii"), cred în iele, în vrăjitori, în jocul albastru al comorilor: Comorile joacă noaptea pe dealuri". Satul este patronat iarna de lupi și de Moșul, fostul logofăt din Velești, care dă oile lupilor, pentru a apăra satul și pentru a le astâmpăra fiarelor foamea. Copiii sunt bolnavi de gâlci care trec cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ea voia aceste toate, iată stelele confuze,/ Și din nou se face noapte, când ciudat și nesupus,/ laptele femeii sfinte cur ge-n jos pe-acele ziduri/ și în sus căutând gura și ființa lui Isus". Motivul vieții ca teatru, motivul comorii cu un teribil sentiment al proliferării amintesc de Ion Gheorghe "Și-ncep să se iubească bărbații și femeile,/ noapte de noapte, disperat ca-n ruguri,/ și joacă flăcări de comori pe dealuri/ pe pântecul femeii și pe pluguri". Demnă de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gura și ființa lui Isus". Motivul vieții ca teatru, motivul comorii cu un teribil sentiment al proliferării amintesc de Ion Gheorghe "Și-ncep să se iubească bărbații și femeile,/ noapte de noapte, disperat ca-n ruguri,/ și joacă flăcări de comori pe dealuri/ pe pântecul femeii și pe pluguri". Demnă de remarcat este acea latură a liricii care încearcă să creeze noi mituri: universul stă pe un pește mare, Isus este fiul ninsorii, femeia poartă în ea sămânța morții, lumea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
morții. 7 "Din cerul soarelui la răsărit/ Cobor frângându-i marginile în flăcări" ("Răsărit de zi cu dragoste"). 8 În poemul "Râul sub lună" al lui N. Tăutu, imaginea astrului este cea a morții, luna arde în albastru fum de comoară. Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu dragoste"). 8 În poemul "Râul sub lună" al lui N. Tăutu, imaginea astrului este cea a morții, luna arde în albastru fum de comoară. Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bine, o fi rău?“; intuiția mea gospodărească, ieșită pe nesimțite din starea de letargie și cuprinsă de o neliniște creatoare, a adulmecat dincolo de cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă de zbucium intens am hotărât: gata, de acum preiau frâiele domeniului culinar! Intru în bucătăria mea și devin stăpână acolo! Aș putea spune că viața mi-a condus pașii spre acea încăpere; aș putea da vina
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]