7,183 matches
-
când deodată o coadă lungă a țâșnit din apă, s-a înfășurat în jurul lui și l-a aruncat în Nil. Am început să strig, smulgând brutal din somn pasagerii și oamenii din echipaj. A fost coborâtă pânza pentru a opri corabia, care a fost ținută vreme de un ceas legată de o parâmă la mal, în timp ce niște marinari cutezători se aruncau în apă. Dar a fost zadarnic. Toți au afirmat același lucru, și anume că nefericitul fusese devorat de un crocodil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăcere, iar Nur îndepărta de mine vacarmul copiilor. O luasem către miazănoapte, ca să vizităm la Medina mormântul Trimisului lui Dumnezeu, înainte de a ajunge la Tabuk, Akaba, apoi Gaza, unde un neguțător din Sousa s-a oferit să ne ia pe corabia sa, o caravelă legată la mal într-un golf din partea de vest a orașului. Îl întâlnisem pe acest om în cursul ultimei etape a călătoriei și călăream adesea alături. Se numea Abbad. Era de vârsta mea, de înălțimea mea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru ea, și pentru mine. N-aveam o casă la Tunis, unde mă așteptau mama și fiica mea mai mare? Cu toate astea, am rămas tăcut, arborând un zâmbet enigmatic. Circaziana mea a stăruit: — Ce i-ai spus prietenului tău? — Corabia lui va străbate toată Mediterana înainte de a coborî, după Tanger, de-a lungul coastei atlantice. O să debarcăm unde o să avem chef. În loc să-și dezvăluie îngrijorarea, Nur își luă un ton cântător: — Nici în Egipt, nici în Siria, nici în Candia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiicele făcându-se tot mai frumoase. Una dintre ele avea să devină mama convertitei. — Părinții mei luaseră hotărârea să vină să se așeze la Ferrara, îmi explica ea, unde niște veri de-ai noștri avuseseră parte de succes. Dar, pe corabia pe care ne îmbarcaserăm, a izbucnit ciuma, decimând echipajul și pasagerii. Când am acostat la Pisa, m-am pomenit singură. Tata, mama și fratele meu mai mic muriseră. Aveam opt ani. M-a luat o călugăriță bătrână. M-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dormea pe genunchii femeii pe care o iubeam. Prietenul meu se arătă mulțumit. El adăugă totuși: — Dacă, într-o zi, orașul ăsta nu ți-ar mai dărui fericire, ține minte: casa mea îți este deschisă, ție și familiei tale, iar corăbiile mele te vor duce oricât de departe vei voi. Mi-am interzis orice tentație de a părăsi Roma, făgăduindu-i lui Abbad să-l întâmpin aici la întoarcerea sa de la Tunis și să-i ofer un ospăț pe cinste. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
picături rotunde de ploaie care se rostogolesc dintr-o parte în alta. Iar pe țărmul oceanului plouă în fiecare zi și acolo, nici nu trebuie să aștepți ploaia pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iar pe țărmul oceanului plouă în fiecare zi și acolo, nici nu trebuie să aștepți ploaia pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oceanului plouă în fiecare zi și acolo, nici nu trebuie să aștepți ploaia pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice. Pădurile sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și de aceea... tocmai de aceea... e așa cum e... Nu se poate ști nimic. Uneori și eu am impresia că aș fi călătorit, îmi amintesc câte ceva, apoi uit totul, se face dimineață, se lasă ceața... Aseară, când ați vorbit despre corăbii și despre orașele acelea și despre oamenii aceia... care se plimbă pe țărm... mi s-a părut și mie că-mi amintesc ceva... M-am bucurat, era să țip, am avut un țipăt grozav în piept, era să ies afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mare, oferind astfel "modele pentru navigatorii actuali", dar și pentru orice altă activitate, "fie că este vorba de dragoste, de război, de pescuit, de aducere a ploii sau de orice altceva... Povestirea oferă precedente pentru diferitele momente ale construcției unei corăbii, pentru tabuurile sexuale pe care le implică și așa mai departe". Căpitanul care pornește pe mare îl întruchipează pe eroul mitic Aori. "Poartă îmbrăcămintea pe care o purta Aori, potrivit mitului; ca și Aori, are chipul înnegrit, iar în plete
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
amintirea lățită a unei bune părți din întâmplarea ce abia se consumase. L-am urmărit duios cum, rotindu-se încet, cât era de înalt, cu o mână sprijinită în șold, privea circular peisajul din jur. Era parcă pe puntea unei corăbii în plin tangaj și scruta, în plin balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de valuri întoarcerea mahoanelor lui, vedea grămădite în zare caice și ceamlânge și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cățăra pe culme și scruta depărtările În toate direcțiile, atent la prezența oricărui vapor, ba chiar În timpul zilei se oprea de două ori din orice treabă pe care o avea de făcut și se ducea să se Încredințeze că nici o corabie cu pînze nu-și făcea apariția la orizont. În sfîrșit, nu avea să știe niciodată la cît timp după aceea - căci timpul era ceva care Încetase să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de coastă, căutînd să se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu apucase să zică salut sau ceva, și deja vedea cealaltă parte a gospodăriei Salton. Nuș’ de ce eram așa-ndrăzneață, da’ mă înveselise în drum spre casă, parcă i-ar fi fost teamă că sunt supărată sau mi se-necaseră corăbiile sau ceva. Dracu’ știe de ce - avea ceva de-a face cu felu-n care se uitase la mine și restu’. E greu de zis cum mă simțeam exact, da’ cre’ că așa cum se simte Sheila când știe c-arată bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cărucioarele când se confruntă cu imaginea lui Stacey așteptându-i la casă. Un fel de memento înfricoșător privind efectele răsfățului excesiv.) Mai degrabă atitudinea ei a stat în calea progresului: înțelegem cu toții cum e să ți se înece un pic corăbiile din când în când, dar expresia înnegurată a lui Stacey și lipsa abilităților conversaționale chiar îi îndepărtează pe unii din clienții obișnuiți. Deci dacă aerul ăsta nou, strălucitor persistă, voi fi foarte încântat - am observat că încerca să zâmbească ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mărturisește convingerea că cele mai mari bogății ale omului, și desigur și ale sale, intime și personale, sunt „credința în Dumnezeu și familia”, familie pe care am putea-o privi în planul familiei spirituale, unicizată, singularizată, reprezentată de Sfânta Biserică, corabia cea sigură care ajunge totdeauna la țărmul ceresc, căci este păstrătoarea credinței celei drepte. În acest context, trebuie să privim și materialul epic cuprins în volumul său de debut, „La lumina candelei”, care reunește un număr de 30 de povestiri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
picioarelor Tale” (Ps. 109, 1) Oare aceasta înseamnă că, după aceea, Iisus Hristos nu va mai ședea de-a dreapta Tatălui spre a împărăți cu El? Iar dacă la Facere 8, 7 se zice că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, și, zburând, corbul nu s-a mai întors înapoi PÂNĂ CÂND s-a uscat apa pe pămât, aceasta înseamnă că s-a mai întors la corabie vreodată? În alt loc se spune despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, și, zburând, corbul nu s-a mai întors înapoi PÂNĂ CÂND s-a uscat apa pe pămât, aceasta înseamnă că s-a mai întors la corabie vreodată? În alt loc se spune despre Micol, că nu a născut fiu PÂNĂ ÎN ziua în care a murit. (2 Regi 6, 23) Crezi că Micol a mai născut fii după ce a murit? Deci din aceste pilde, expresia PÂNĂ, PÂNĂ CE
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care nu are un capăt. Așadar, după cum Mântuitorul Iisus Hristos veșnic va fi cu apostolii Săi și cu toți cei ce împlinesc poruncile Lui; veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind împreună; după cum corbul nu s-a mai întors la corabia lui Noe, iar Micol nu a mai născut fii după moartea ei, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, în veac nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de naștere, în naștere și a rămas
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Începu un exercițiu pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri, împărțiri, extrageri de radical rezolvate mental. Într-un târziu renunță. Nu se putea concentra. Visul, visul acela blestemat, îl urmărea. ... O corabie cu catargul rupt, desprinsă de țărm... Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și drum el dă la pasărea măiastră - Aripile-și întinde, vrând să sboare, Din ce în ce ș-întinde - aripa - albastră, Din ce în ce se face tot mai mare, Încât doar din mărimea unei vrăbii Ea semăna acum unei corăbii. Copila mea - îi zise - nu te teme, Pe mulți am dus cu inimi doritoare, Ca vîntu-n fugă cu bătrâna vreme Prin țări o mie peste sfânta mare - Nu vezi, Florin - nici ști cum să te cheme, Atât de mult iubirea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca vîntu-n fugă cu bătrâna vreme Prin țări o mie peste sfânta mare - Nu vezi, Florin - nici ști cum să te cheme, Atât de mult iubirea lui îl doare, De-aceea svîrle-n laturi ac și caer Și să te-ncrezi corăbiei de aer. " Ea se sui pe - aripă, -ntinzînd mâna Ca și când ar fi vrut ca să se ție Și-ncet coboară pasărea străină Pe-a lui Florin amabilă soție; Pe cal ridică sarcina lui lină, La pieptul lui ar vre în veci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcîndu-și ochii roată Mistuiește lumea toată, Că departe se -ntind șesuri, Ce cu ochii nu le măsuri, Unde soarele cel sfânt, Parcă ese din pământ. ................................... Iar în liniște de vânt Trec departe de pământ Cu-a lor pânze atârnate Mii corăbii încărcate. Iar privind spre miază-zi Dunărea el o zări Într-un arc spre mare - ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. l05 {EminescuOpVI 106} Văi coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]