8,430 matches
-
și gaze pe care le cunoaștem, niciuna din marile puteri nu ar fi dat o atenție deosebită zonei. Cu riscul de a părea cinic, sunt convins că pe americani și pe aliații lor apropiați (Anglia) i-ar fi durut în cot de Saddam Hussein, de dictatura lui și de prezumtivele lui arme de distrugere în masă. Economia lumii de azi, însă, nu poate funcționa fără petrol. Americanii sunt cei mai mari consumatori de petrol din lume, iar cetățeanul american iubește sincer
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
clinică pe numele lui cu un diagnostic prezumtiv sau precis. Pe teritoriul sanitar al municipiului Iași, numele pacientului Tăcu Alexandru Malin, În acea noapte sfâșietoare, a dispărut În neant. „Operațiunea VENUS” a mai bifat o victimă devorata de Circulară CO3 COT 0544/225. - Conștiința a ceea ce putem accepta cu gândul curat ar sugera că, după o luptă fără concesii Împotriva odiosului sistem totalitar, familia Tăcu ar merita invitația pe treptele recunoștinței sincere. Nici vorbă de așa ceva! Întâmplările ce vor fi relatate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tăcut, discret, modest, urgisit de vremuri și de soarta, de noroc, de istorie și mai ales de dictatură comunistă” - cum zice Valeriu Stancu, dar și de oamenii de lângă el, din apropierea noastră, de cei cu care, În Împrejurări diferite, a luptat cot la cot, și-au zâmbit În speranța, dar i-au Întors spatele. Ori s-au făcut că nu-l Înțeleg. Cine se mai ocupă astăzi să descifreze gândul cugetătorilor, al poeților? Câți demnitari, ridicați pe ruinele luptei din tinerețe până la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
modest, urgisit de vremuri și de soarta, de noroc, de istorie și mai ales de dictatură comunistă” - cum zice Valeriu Stancu, dar și de oamenii de lângă el, din apropierea noastră, de cei cu care, În Împrejurări diferite, a luptat cot la cot, și-au zâmbit În speranța, dar i-au Întors spatele. Ori s-au făcut că nu-l Înțeleg. Cine se mai ocupă astăzi să descifreze gândul cugetătorilor, al poeților? Câți demnitari, ridicați pe ruinele luptei din tinerețe până la bătrânețe a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de autorii de mai sus ca fiind curente în cursul SM, ei descriu și alte manifestări paroxistice mai puțin frecvente în SM. Este vorba, cel mai adesea de crize tonice paroxistice ce ating un hemicorp sau uneori un singur membru. Cotul și încheietura mâinii se fixează în flexie ușoară, în timp ce degetele se pun în flexie sau extensie. Membrul inferior se pune în extensie cu o flexie plantară a piciorului și a degetelor labei piciorului. Dureri, parestezii, achinezii, dizartrie, ataxie, diplopie, prurit
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din ele având geneza, evoluția și caracterul său fizic și biogeografic bine definit. Așa de exemplu, din cauza pantei reduse, firul actual al apei râului Prut are un curs foarte sinuos, descriind de-a lungul albiei majore un șir nesfârșit de coturi, care de cele mai multe ori au înfățișarea de meandre rătăcitoare tipice, cum sunt cele de la Nord de Tg. Drânceni, ori cele de la răsărit de Râșești și Pogănești. Aceste coturi lungesc considerabil lungimea râului, cea ce pentru navigația fluvială este un mare
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
foarte sinuos, descriind de-a lungul albiei majore un șir nesfârșit de coturi, care de cele mai multe ori au înfățișarea de meandre rătăcitoare tipice, cum sunt cele de la Nord de Tg. Drânceni, ori cele de la răsărit de Râșești și Pogănești. Aceste coturi lungesc considerabil lungimea râului, cea ce pentru navigația fluvială este un mare inconvenient. Afară de cursul actual al Prutului, în albia lui majoră se observă apoi o mulțime de gârle, prutețe, coturi rupte (meandre părăsiteă și bălți, toate formând la un
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ori cele de la răsărit de Râșești și Pogănești. Aceste coturi lungesc considerabil lungimea râului, cea ce pentru navigația fluvială este un mare inconvenient. Afară de cursul actual al Prutului, în albia lui majoră se observă apoi o mulțime de gârle, prutețe, coturi rupte (meandre părăsiteă și bălți, toate formând la un loc „grupa formelor negative” de teren din luncă. Așa sunt, de pildă, gârlele și prutețele de la NW de Leușeni, ca și întreg complexul de brațe moarte și prutețe dintre Râșești și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pe grindurile mai înalte, de lângă Prut crește bine pădurea de luncă, în care alături de plop și salcie, se întâlnește chiar ulmul și stejarul, permanența acestor din urmă două esențe fiind semnalată și de unele numiri de locuri precum: balta ulmului, cotul stejarului, etc. care există în lunca de aici. Pe aceleași grinduri, alături de vița de vie ordinară (tireas, zaibăr, cornișor, etc.ă, care acoperă întinderi destul de mari, se păstrează apoi și câteva petece de vie indigenă românească, din cauză că filoxera nu poate
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
sa în Crasna, în dreptul satului Pâhna (Fălciuă, valea Lohanului, a cărui curs păstrează un paralelism evident față de acel a Crasnei, poate fi împărțită în două părți, fiecare din el având caractere fizice și antropogeografice aparte. Așa, de la izvoare și până la cotul pe care Lohanul îl face spre W, în dreptul gării Dobrina-Huși, avem cursul sau valea superioară, iar de la acest punct până la debușarea în lunca Crasnei, cursul sau valea inferioară. Examinând mai de aproape cursul superior al văii Lohanului, observăm următoarele: aă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
văzuți, desigur!" "Ah, fără să fie văzuți! Nu e în regulă!" "Așa e regula, doamnă, așa e regula! Doctorul Sinus îi invită ori de câte ori are loc o inițiere... ceva mai mult... înțelegeți?" "Nu, iar de invitații doctorului Sinus mă doare-n cot, du-te și spune-i că sunt bolnavă și vreau să plec imediat!" "O să-i spun, o să-i spun, nu că vă doare-n cot, ci că sunteți bolnavă." Se întoarce după câteva minute: "Doctorul Sinus, ținând seama de starea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o inițiere... ceva mai mult... înțelegeți?" "Nu, iar de invitații doctorului Sinus mă doare-n cot, du-te și spune-i că sunt bolnavă și vreau să plec imediat!" "O să-i spun, o să-i spun, nu că vă doare-n cot, ci că sunteți bolnavă." Se întoarce după câteva minute: "Doctorul Sinus, ținând seama de starea dumneavoastră de sănătate, vă face o favoare. Ați putea pleca mai devreme decât prevede regulamentul, cu condiția să coborâți și apoi să urcați scara, la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică și vine s-o strângă tare-tare de braț, deasupra cotului: "Vezi ce puternică sunt?" Și face să lucească în penumbră lama unui cuțit. Clementina îi poartă pică pentru că a vrut s-o înscrie la școală. Ea nu-i ia în serios amenințarea, care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de departe sau de aproape... I se aplică pe ureche un soi de clește, care face clic! Și i se citește temperatura. Pentru tensiune, i se pune o brasardă. Asta i-o amintește pe Clementina strângând-o de braț, deasupra cotului, ca să-i arate ce forță are. Mincinosul ăsta de doctor Sinus, care se lăuda că se are ca frații cu primarul din Gennevilliers, o fi obținut pentru ea o locuință? O locuință destul de mare? Clementina are o soră de cincisprezece
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
contra furiilor cerului. Locotenentul vrea să încerce pianul, îl lași?" Ar face o plăcere la toată lumea. Locotenentul nu așteptă altă invitație. Se așeză la pian și, după câteva improvizații, atacă o sonată de Mozart. Grigore se așeză sprijinindu-se cu cotul de tejghea, iar Panaiota, care aducea mandarinele, se opri în pragul bucătăriei. Învățătorul își întoarse scaunul și se așeză picior peste picior, ca un adevărat auditor de concert. Doar bețivanul singuratic, scufundat în gândurile lui, nu se urni din loc.
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
află că suntem sub protecția armatei!" Mămico, mămico, ești obosită, vino să te odihnești... Crezi că am luat-o peste câmpi? Știu ce spun, eu știu unde duce asta!" Madam Segal izbucni în plâns și își ascunse fața în îndoitura cotului. Gerul puternic ținu câteva zile. Fluviul și estuarul înghețaseră, și o dantelă fină de gheață tivea marea calmă, tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse la tejghea, de care se sprijini în coate, și întrebă dacă șeful de gară nu trecuse pe acolo. Nu, Hector tocmai plecase în căutarea lui. Locotenentul ardea de nerăbdare să facă stânga-mprejur. Nu avu timp. Grigore îi aducea deja țuica și felia de pâine prăjită cu icre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Își făceau împreună temele și rezultatele lui Nel la învățătură se îmbunătățiră substanțial. Până și la spovedanie mergeau împreună. Preotul era în vârstă și lua câte două eleve deodată, ca să termine mai iute. Îngenuncheau una lângă alta, împingându-se cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică li se păreau mai puțin lungi și mai suportabile împreună, când șopoteau și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doamnei Dunin cădea prost, ar fi preferat să termine cartea după amiază. Locul ei era în capul unei mese ocupate de fetițele din cursul elementar, pe care avea misiunea să le supravegheze. Nu trebuiau să soarbă supa, să-și pună coatele pe masă, să vorbească în timp ce mâncau. Vorbeau totuși. Gabriela își trase scaunul, se așeză și își despături șervetul. În jurul mesei domnea un fel de așteptare. Și-a ridicat capul. Fetițele se uitau la ea cu o expresie bucuroasă: între ele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deveni inexpresivă. ... de vreme ce ai decis să urmezi ultima clasă la noi. O rază slabă de soare se filtra printre perdelele grele, scoțând din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe brațele fotoliului, cu trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înlocuitul, mai fin sau mai solid, mai ascuțit sau mai bont, oricum, niciodată la fel. Dimensiunea adevărată nu mai e decât o poveste de râs. Dacă o nimerești, e din întâmplare, nimeni nu știe și îi doare pe toți în cot." Pussy avea aerul unui drăcușor care se amuză: Nu, dar am vrut să-ți spun că farsa s-a făurit de la sine de-a lungul vremii. Neghioabele astea, care duc vorba de la serie la serie și își închipuie că sunt
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aia..." El o împinse blând cu mâinile ocupate: "Urcă, nu-ți drămui timpul, e infinit!" În liftul strâmt și hâțânător, respirațiile li se amestecară pe deasupra pachetelor care îi separau ca o graniță. În fața ușii de la mansardă, Ahile și-a ridicat cotul și s-a aplecat pe-o parte pentru ca ea să poată pescui cheile în buzunarul de la balonzaidul lui. A descuiat ușa și i-a făcut semn să intre. O obligă să intre prima și închise ușa cu o puternică lovitură
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
față de oameni. În 1987, din vina unor medici de la Spitalul din Bălți, mama s-a stins din viață. A fost ucis tata, s-a prăpădit și mama. A murit și fratele ei mai mare Vasili, ofițer în armata română la Cotul Donului. Rudele mamei după tată au fost deportați în Siberia. Când m-am căsătorit cu Sergiu, mama și bunica l-au iubit mult ca și pe fiica mea Betty. Viața mea, a surorii, a mamei și a bunicii, a fost
DORUL DE MAMĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vitalia Vangheli-Pavlicenco () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1706]
-
În iazurile cu pește nu mai erau decât broaște. Oamenii cărora le-am lăsat vitele, orătăniile, nu ne-au mai putut da nimic. A început să se reia viața normală. Dar n-a durat mult. În 1943 după bătăliile de la Cotul Donului în care și tatăl meu a fost luat prizioner a reînceput coșmarul. Armatele aliate se retrăgeau. Ne pregăteam de ...drum. Din toamna anului 1943 cei mai prudenți au plecat la drum în necunoscut. Exodul s-a mărit în primăvara
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
se reped pe uși iar ședința se ridică. Seara, la ora 7 jum.-8, ieșirăm cu Panu pe Piața Teatrului, toți din redac ția Luptei. Piața și Calea Victoriei gemeau de lume. În fața templului artei, o lungă linie de jandarmi pedeștri, cot la cot, care făceau garda; înăuntru, Ion Brătianu erea sărbătorit printr-un banchet. De câteva zile, un comitet de comercianți liberali făcuse invitațiuni cu următoarele cărți: „în onoarea ilustrului cetățean ioan c. brătianu, Comercianții Capitalei vor da un banchet la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]