KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...257 258 259 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

mama. Locotenentul râse cu poftă. - D-apoi când ai făcut isprava, amice, de ce n-ai întrebatpe mama? - Mama dumitale, zise împăciuitor și cam emfatic colonelul, tivindu-și mustața cu dosul mâinii, n-are de ce să nu-ți dea voie. Doar domnișoara Ana e fată frumoasă, cu zestre, e de familie onorabilă. - Mă-ndoiesc, interveni Sohațchi, ca la un consiliu militar, fără să-l mai privească pe Titi, din informațiile pe care le-am cules eu, n-au să-i dea voie

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
meu. Îl iau eu sub protecția mea. Știți ce? Eu vă cunun, eu vă fac totul. Nu spune nimic acasă, până ce se face nunta, în casă, bineînțeles, și pe urmă vorbesc eu cu doamna Tulea. Las' c-o să fie bine. Domnișoara Ana are ceva zestre, o căsuță, unde o să stați, îți fac eu dumitale o situație. Lucrurile se petrecură întocmai. Lipsurile de acasă ale fiului ei, motivate în felurite moduri, nu alarmară pe Aglae, care credea orbește în cumințenia lui Titi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Olimpia, o sărutam, mă-nțelegi, toată ziua și peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. Așa că... nu vă jenați. Felix făcu gestul de a pleca și avu chiar curajul de a prefera protocolar, făcând aluzie la nasturele cusut: - Mulțumesc, domnișoară Otilia!Stănică însă îl opri. - Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai să vă-ntreb ceva.Pe dumneata, că faci medicina. Am un caz interesant. Un client al meu vrea să atace un act de donațiune, în sfârșit chestii de-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
înțelegea, încît, intuind situația, plecă fără să murmure, având aerul că se duce la treburile lui. Nu-l mai privea cu ochi răi pe Pascalopol. Moșierul intră în chestiune de-a dreptul: - Costache, zise el, știi bine că țin la domnișoara Otiliacît și tine. Să fi fost cu zece ani mai tânăr, poate ți-o ceream de nevastă. - Ia-o! imploră bătrânul răgușit. - Nu, nu! se supără Pascalopol. Nu trebuie s-o constrîn-gem. Nu vreau s-o fac nefericită. Dacă va

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de soba înaltă, când stăteai la masă, înfipt în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție desăvârșită. În vreme ce Costache se agăța desperat de privirile lui Pascalopol, acesta zise liniștit: - Ai înțeles greșit. Vorbeam de altceva, de treburile mele de la moșie. Stănică privi cu o neîncredere îndrăzneață și, prefăcîndu-se grăbit

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
al cărui braț de prea mult efort tremura cu violență. - Nu te mai sforța așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă spun o veste interesantă, zise Stănică, ceva cen-ați știut. Otilia se va numi în curând domnișoara Otilia Giurgiuveanu. - Vai! făcu Aurica, așa ca în fața unei enormități detestabile. Aglae deveni lividă, și după câteva clipe de amuțire izbucni către Stănică, ca și cum el ar fi fost vinovatul: - Ce-ai zis? Costache vrea să adopte pe Otilia? Niciodată!Cît

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
plic îl tăiase atent cu un ac, în salonul din față, unde o citi de două ori pe nerăsuflate. Scrisoarea, scrisă cu caligrafie disimulată, perpendiculară, suna astfel: " Stimate domnule Giurgiuveanu, Sunt informat că intenționezi să adoptezi pe fiica dumitale vitregă, domnișoara Otilia. Dacă ai fi făcut asta când trăia soția dumitale, aș înțelege. Dar acum, când domnișoara are douăzeci de ani, lucrul e cel puțin curios. Îți comunic prietenește că foarte mulți cred că trăiești cu această nostimă fată și că

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ori pe nerăsuflate. Scrisoarea, scrisă cu caligrafie disimulată, perpendiculară, suna astfel: " Stimate domnule Giurgiuveanu, Sunt informat că intenționezi să adoptezi pe fiica dumitale vitregă, domnișoara Otilia. Dacă ai fi făcut asta când trăia soția dumitale, aș înțelege. Dar acum, când domnișoara are douăzeci de ani, lucrul e cel puțin curios. Îți comunic prietenește că foarte mulți cred că trăiești cu această nostimă fată și că vrei în felul acesta discret să-i lași averea. Treaba dumitale, deși mă-ntreb ce zice

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
n-aș avea de ce să mă amestec în treburile dumitale, însă îți mărturisesc că sunt indignat și sunt hotărât să atrag atenția autorității în drept asupra acestui caz, așa, din umanitate și spirit de dreptate, fiindcă o cunosc pe această domnișoară foarte modernă și independentă și n-aș vrea s-o văd cum te toacă pe dumneata ca "tată", ca să se zbenguiască pe drumuri cu junii de la Conservator. Caută-ți o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dispoziția lui, Costache, în loc să răspundă, arătă cu capul îndărătnic spre Otilica. - Ce s-a întîmplat? întrebă moșierul, intrigat. - S-a întîmplat, zise Otilia,că eu nu vreau să mai pierdețivremea pentru mine. Nu vreau să-mi schimb starea civilă. - Dar, domnișoară Otilia, ce facem noi este în interesul dumitale. - Nu vreau nici un fel de sacrificiu. Mă simt bine așa cumsunt. De ce să schimb un nume numai pentru un an, doi, când, măritîndu-mă, îl voi pierde din nou?! - Dar nu e vorba

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mă amestec. Am crezut că e dorința dumneavoastră. Și, puțin atins, se ridică să plece. Otilia îl ținu de braț. - Nu vrei să mă plimbi cu trăsura mâine seară? M-amplictisit într-un hal... Pascalopol redeveni omul plin de solicitudine. - Dar, domnișoară Otilia, sunt la ordinele dumitale. Mâine la șase vin să te iau. - Vii s-o iei pe Otilia! îi zise, zâmbind, fata. Ți-e indiferent dacă Mărculescu sau Giurgiuveanu. În seara următoare, Felix se întorcea cam posomorât de la Universitate. Trecuse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ei, spre a se măguli că iese cu un bărbat. Titi consimțea să se abată de la sedentaritatea lui obișnuită, fiind din nou în criză erotică și sperând o altă Ană, mai izbutită. Felix trebui să sufere, cu destulă repulsie, brațul domnișoarei, care își continuă mândră plimbarea între doi bărbați. Dar pe Felix îl supără mai mult conversația fetei. - Știi, zise ea, că Titi a fost lăudat de profesori. Titi are să fie un pictor mare. Aurica spunea asta cu un aer special

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ea acasă. Din oraș nu se întorcea niciodată mai târziu de nouă, și nici Pascalopol, care unea galanteria cu paternitatea, nu o reținea la ore înaintate. Se gândi apoi că Otilia e supărată și s-a urcat în odaie. - Dar domnișoara Otilia? întrebă el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine, iar Marina, care tocmai ieșea pe ușă, răspunse enigmatic: - Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix îi veni gust să bată cu pumnul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
și-și dezvoltă prin ele inițiativa personală. Una îl aduse până acasă și avu pretenția de a se sui sus la el, să vadă cum stă. Lui Felix i se păru că aduce o jignire Otiliei și refuză, spre indignarea domnișoarei, care-l acuză, abia acoperit, de repulsii bolnăvicioase. Începu să-și evite atunci colegii de petreceri și să se hazardeze singur în localuri, în fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi înfățișări ale vieții, noi oameni neprevăzuți

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
stimez, am adorat-o (are, îți spun aici între patru ochi, un corp superb, calități de curtezană excepționale), dar mă plictisește. Îmi taie aripile inițiativei. Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumată, inteligentă. Atunci intră pe ușă o domnișoară sprintenă, foarte elegantă, cu o mare blană în jurul gâtului. - Hei, Georgeta, sări Stănică, bine te-am găsit! Ce mai faci? În loc de orice răspuns, Georgeta se trânti pe un scaun în fața lui Felix, își rezemă bărbia într-o mână și, întinzînd

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
timiditatea, și Felix zise: - Mă ierți, dar eu trebuie să plec! Georgeta îl privi galeș, însă atât de decent, încît teama lui Felix de a nu face o gafă crescu. - Când vrei să vii să mă vezi, vino, îl invită domnișoara,după-amiază sunt totdeauna acasă; stau la etajul doi. Își întinseră mâna reciproc. Pentru Felix începu o nouă scurtă bătălie: să-i sărute, sau numai să-i strângă mîna? Privi în toate părțile pe bulevardul pustiu. Dacă fata era o pierdută

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cât e de palavragiu. Georgeta încercă din nou să se apropie de Felix. Îl prinse cu amândouă mâinile de reverurile hainei, îngrijată de netezimea lor, își revărsă părul pe sub nasul tânărului și-l întrebă confidențial: - Spune-mi drept, e frumoasă domnișoara Otilia, o iubești mult? Felix, neobișnuit cu astfel de confidențe, nu satisfăcu decât o parte a întrebării: - E foarte frumoasă! - Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. Știi că și eu am urmat vreo doi ani. De altfel, cânt

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o senzație de bună stare, după acest chef de unul singur, Felix se gândi deodată la evenimentul de peste zi. Trăise azi o zi nouă în existența lui, cunoscuse plăcerile vieții. Fără să-și dea seama cum, se auzi întrebînd: - Dar domnișoara Georgeta nu e aici? Chelnerul se repezi pe ușă și se-ntoarse curând cu știrea că domnișoara tocmai venise și-și dregea coafura în odaia econoamei. Prin sufletul lui Felix trecură vanități de bărbat cu amante frumoase și cu avere

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de peste zi. Trăise azi o zi nouă în existența lui, cunoscuse plăcerile vieții. Fără să-și dea seama cum, se auzi întrebînd: - Dar domnișoara Georgeta nu e aici? Chelnerul se repezi pe ușă și se-ntoarse curând cu știrea că domnișoara tocmai venise și-și dregea coafura în odaia econoamei. Prin sufletul lui Felix trecură vanități de bărbat cu amante frumoase și cu avere. I se spuse că domnișoara, auzind de el, trimisese vorbă că vine și ea, numaidecât. Ceea ce se

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Chelnerul se repezi pe ușă și se-ntoarse curând cu știrea că domnișoara tocmai venise și-și dregea coafura în odaia econoamei. Prin sufletul lui Felix trecură vanități de bărbat cu amante frumoase și cu avere. I se spuse că domnișoara, auzind de el, trimisese vorbă că vine și ea, numaidecât. Ceea ce se și întîmplă. Georgeta intră într-o rochie de satin negru, inundând odaia de parfumuri, iar chelnerul ieși discret pe ușă. - Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în argoul nostru, care te dai numai la fete întreținute, ca să le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar eu pe general. Ce zici? Lui Felix i se făcu un vârtej în cap și se ridică, împleticindu-se, de pe scaun. - Domnișoară Georgeta, zise el, cu glasul tremurat demînie, e adevărat că am dormit cu dumneata azi, dar eu te respect și te rog să mă respecți, la rândul dumitale. Georgeta îi puse repede mâna albă și plină de inele la gură

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Fata, surprinsă, întrebă din ochi pe Stănică, dar acesta o trase înainte. Aglae o privi de la cap până la picioare cu o atenție ostentativă, ca spre a nu se păcăli, în schimb Aurica fu entuziasmată: - Vai, zise ea, ce frumoasă sunteți, domnișoară. Mamă, o să fie fericirea lui Titi. Aglae o cercetă, o întrebă de toate, îi făcu aluzii clare la necesitatea ca nora ei să fie o fată de treabă, nu o dezmățată, iscodi de are zestre. Stănică făcu minuni de prezență

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
serios, îmbrățișată într-o familie, sărutată pe obraz. Juca o piesă inedită. Titi zise cu posomorârea aceea care era prevestirea unei încăpățînări de bou și pe care Aglae o cunoștea așa de bine: - Mamă, eu vreau s-o iau pe domnișoara Georgeta. - Dragă, zise Aglae, nu eu mă mărit, el se însoară. Îi placi,treaba lui. Să fiți fericiți, asta e esențialul. Nu întreb cine ești și de unde vii. Era în indiferența ei un ac care atinse pe Georgeta, hotărâtă tocmai

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Sunt încîntat. Îmi daivoie, generalul Păsărescu. Și generalul bătu ghetele militărește și, înclinîndu-se, întinse mâna, ceremonios, lui Felix. - Oh, zise el, fără nici o ironie, cu o sinceră părere de rău,sunt vinovat, n-am avut de lucru. V-am deranjat. Domnișoara Georgeta e o ștrengăriță, nu-mi comunică exact orele când primește. Georgeta fugi, fericită de întorsătura lucrurilor, să-și arunce o rochie pe ea. - Cum ai zis că te cheamă, tinere? întrebă generalul. 1 Da, fetițo, este chiar generalul tău

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai de mine, protestă generalul, nu trebuie să pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată. - Trebuie numaidecât să plec, sunt așteptat, zise desperat Felix. - Așa? se miră, politicos, generalul. Știi, adăugă el,domnișoara Georgeta e o fată excelentă, merită prietenia noastră. Faci bine că vii s-o vezi. Se plictisește. Noi, bătrânii, pricepi, venim din amor propriu, ca să fim văzuți de alții. Numai dumneavoastră, tinerii, aveți arta de a le distra. Deși bătrânul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]