6,730 matches
-
contemporan. Caragiale creează un concept românesc de comedie, viabil dincolo de loc și timp. întotdeauna m-a "speriat" profunzimea lui Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi Dumnezeu!" Actorii iubesc regizorii care îi solicită. Relația mea cu ei este una conflictuală. E mai aspră atunci când nu suntem în stare, nici ei și nici eu, să ajungem împreună până la capătul propunerii. E o relație cu un iz erotic, ne îndrăgostim de același personaj. Oricum, consider că în film actorul e un element de bază al expresiei cinematografice. Pentru mine, arta perfectă e muzica: poți face orice cu opt note. Nu putem încheia convorbirea fără să ne vorbiți despre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Teatrul Național, au ridicat la un rang înalt lirismul lui, închizând drumul spre umorul burlesc și spre cunoașterea climatului de deriziune care străbate această operă. Ce mă interesează pe mine este alerta unei lumi somnabule, excitată de un eveniment erotic, lume ce își subordonează reacțiile într-o mascaradă ce permite dezvăluirea. Găsiți similitudini semnificative cu lumea noastră? Cred că epoca mă obligă să citesc astfel opera și să caut conecțiile. Sebastian s-a retras din criza prin care trecea România
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dă încredere în rost și în viață. Cum creați legatura actor-regizor-public? Prin dragoste. Nu poți să ceri ceva dacă nu te oferi, dacă nu oferi totul. Și această chemare se naște doar din dragoste. Teatrul până la urmă este o relație erotică, un frison în îmbrățișarea scenă-public. Spectatorul vine pentru această întâlnire care trebuie să-l surprindă, să-l atragă, să-l seducă. Iar noi de cele mai multe ori credem că trebuie doar să privească și să-i placă. Nu, nu e de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și respect, și tăcere, acea tăcere venită în sufletul privitorilor din magia scenei. Ei, vedeți eu încerc aici ceva și spectatorul nu va ști când s-a terminat și când trebuie să aplaude. Spectatorul talentat creează, e parte a spectacolului. Eroticul teatral implică la aceeași intensitate partenerii. De aceea se spune că reprezentația nu se termină când s-a tras ultima cortină, când jocul actorilor, misterios, agresiv și poetic se stinge. Ea se împlinește în aplauze, acele aplauze emoționante și ele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ar fi reluarea serviciului de către mamă, plasarea micuțului la creșă sau încredințarea sa unei bone etc. Există autori, ca de pildă Stekel (1995), care se desolidarizează frontal de practica utilizării suzetei, pentru că ea exersează suptul nealimentar, transformând copilul într un „erotic bucal”, ceea ce complică lucrurile. Pe linia postulată de Freud, înțărcarea brutală a copilului se poate însoți de efecte multiple: asupra tipului de alimentație, asupra importanței zone erogene care este gura, asupra statusului afectiv al copilului (care acum este obligat să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ascetismul din Grecia Antic], atitudinile Vechiului Testament cu privire la sex și lumea material] erau copleșitor de pozitive. În puținele versete evanghelice p]strate în care Iisus face referire la sex, el condamn] adulterul și divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice ca fiind în mod inerent rele. Predicând o lege a dragostei și cercetând oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]s]toriei. În timp ce era de acord cu majoritatea pozițiilor augustiniano-tomiste cu privire la sex, Luther a respins celibatul că ideal. În a sa Scrisoare c]tre cavalerii Ordinului Teuton, Luther a f]cut observația c] puțini sunt cei liberi de impulsuri erotice și c] Dumnezeu a inițiat și vede în c]s]torie o îndatorire a tuturor, cu excepția câtorva, puțini la num]r. Calvin a preluat aceast] tem] și a reafirmat c] activitatea sexual] în cadrul c]s]toriei trebuie s] fie înfrânat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Louis: 1955). MacKinnon, C.A.: Feminism Unmodified: Discourses on Life and the Law (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1977). Punzo, V.C.: Reflective Naturalism (New York: Declaration on Sexual Ethics (Vatican City: 1975). Scruton, R.: Sexual Deșire: A Moral Philosophy of the Erotic (New York: Free Press, 1986). Vannoy, R.: Sex Without Love: A Philosophical Exploration (Buffalo: Prometheus, 1980). Alte lucrări Baker, R. and Elliston, F., eds.: Philosophy and Sex (Buffalo: Prometheus, 1984). Cole, W.G.: Sex în Christianity and Psychoanalysis (New York: Oxford University
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nimic cu "hartiștii" (am văzut așa ceva și pe cheiul Senei), dar să li se destineze alt loc: cheiul... Bahluiului. - mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu mă bag... - mastodonții de pe Universitate, cu ciocane și seceri: nu-i prea vede nimeni de pe trotuar, dar mastodonții există, ei sînt acolo și se pare că nimeni nu e-n stare să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rîndul trecut, s-a jigărit fulgerător. În călduri, bate noaptea tot cartierul. Mieunatul lui e acum un claxon din primele Forduri. Dezafectat. Sînt sigur că foarte curînd, ca orice baron autentic, își va reveni, va renaște din propria-i cenușă erotică. N-am auzit spunîndu-se: prof. univ. Peter O'Toole. Radio București continuă, agasant și scandalos, cu vești minuțios ambalate de la Moscova. "Trimisul special" ne asigură, de pe o zi pe alta, că... nu va lipsi nici mîine de la Actualități. Sentimentul că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nevoită nicicînd să-și dedubleze natura intimă. Acum în vîrstă de 54 de ani, critic de artă și directoare a prestigioasei reviste Art Press, a șocat recent publicul francez cu noua ei carte Viața sexuală a Catherinei M., relatîndu-și experiențele erotice din anii '60-'70, carte apărută în același timp cu cea de fotografii extrem de provocatoare ale aceluiași personaj, făcute de soț, și el romancier cunoscut, pe care acesta le-a și comentat picant. Franchețea explicației oferită de romancieră ne scutește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
congener, atunci rezonanța se amplifică în decibeli nemăsurabili. Frumoaselor fete cu hormonii lor total receptivi le plac realmente faptele de vitejie vizuală ale celor ce le curtează. Pe trotuar sau la un pai, pe terasă. Cam abrupt și cam dubios erotic. Dar asta-i... Ce nu e prea lesne de înțeles e absența replicii la care ar trebui să se aștepte vizualiștii clipei, îndreptățiți și dornici a o primi. Fie și sub învelișul glumei. Numai să fie. Pentru că, iată, dincolo, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preamări virtuțile eroului) și nici nu se acordă importanță cultului doamnei, precum în romanul cavaleresc francez. Imaginarul local a găsit totuși o formă de compensare în raport cu manifestările iubirii (atât de atent controlate) din romanele de aventuri, în care picarescul include eroticul sub forma topos-ului pasiunii (agápē) și a unei senzualități mai "relaxate" (Etiopica, în secolul XVII, Imberie și Margarona, Istoria lui Erotocrit și Aretusa, prelucrarea lui Dionisie Fotino - Noul Erotocrit -, Filerot și Antusa, la sfârșitul secolului XVIII). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unor lucrări de mare circulație în epocă, au venit totuși târziu, astfel încât, în legătură cu secolele XV-XVI, se poate vorbi despre o cvasi-absență a literaturii laice dedicate trăirilor umane, despre un drept limitat de a imagina și de a crea în jurul temei erotice; în schimb, un unic și penitent chip, cel feminin, este prins în imaginarul dominat de modelele masculine, mobilizate politic și militar, fidele în credința creștină, orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în filosofia contemporană postheideggeriană reciprocitatea va fi tematizată propriu-zis filosofic (sensul ei funcționând ca un concept filosofic) de către Emm. Levinas prin "teoria" sa despre relația etică originară "față către față", dar și de către J. L. Marion în contextul operării "reducției erotice", sau de către Chr. Yannaras în conceptul "persoanei". Într-un sens apropiat de cel precizat aici, dar contextualizat filosofic-cultural, tematizări ale reciprocității mai găsim la Gadamer, în conceptul, evocat deja, al "conștiinței eficacității istorice", de asemenea la Luigi Pareyson, în "teoria
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această încercare de natura judicativului care nu este nici de natura "logicului", nici de natura "ontologicului", așa cum acestea au fost croite în lucrarea de față. Ceea ce va urma seamănă, într-o oarecare măsură, din punct de vedere tehnic, cu "reducția erotică" a lui J.-L. Marion, sau "reducția etică" a lui Emm. Levinas, "metodă" prin care ființa își pierde întâietatea, "iubirea" fără ființă, sau relația "eului" cu transcendența absolută a Celuilalt, fiind sensul primar. Desigur, pentru aceasta, va trebui să regândim
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care ar putea fi de natura acesteia reprezintă, de fapt, probe ale funcționării judicativ-regulative a gândirii ființei. Încercările în cauză ar putea fi numite, dar și din motive istorice, nu doar judicative, "metafizici post-ontologice". Un exemplu potrivit ar fi "reducția erotică" pe care o folosește J.-L. Marion, amintită și mai devreme, tehnică de tip fenomenologic prin care este constituită, dar nu după convenții strict judicative "iubirea fără ființă". Filosoful francez tocmai amintit propune și un alt "constituit" de acest fel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un asemenea eveniment "negativ"? Nicidecum! Mai degrabă ele sunt repoziționate în funcție de alte sensuri, care își anunță deja "natura"; și-au anunțat-o, de fapt, prin regulativitatea gândirii ființei și prin exemplele de mai sus, referitoare la preeminența unui sens metafizic ("erotic", "etic") față de cel ontologic. Ceea ce se întâmplă acum trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o meta-realitate. Și aș putea spune că aceste ipoteze critice nu sunt chiar departe de adevăr. Sigur, asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dar n-avea voie să calce pe "alături"...; adică un individ femeie sau bărbat prins în automatismele unui mariaj mai mult sau mai puțin ratat, nu i se îngăduie, în numele moralei socialiste, o refacere, o reconstituire în plan liric, sau erotic, dacă vreți; și asta numai din cauză că o singură libertate admisă poate duce la alte libertăți. În piesa la care mă refer, personajul " El" trece prin raiul unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un fleac. Asta se întîmplă în "Mașina de vînt"; în numele unei morale și al unei etici socialiste, adică în numele unui sistem care n-are nici o etică și nici o morală, slujitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Mona: Adică speri să mă trimit singură... Octav: Ei, toate speranțele au o limită... Oh, sărman Hamlet! El o trimitea pe Ofelia la mănăstire ca s-o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
toate; ca un mare sentimental ce ești, văd că matale ai grijă numai de niște oameni și nu de toți oamenii... În al doilea rînd, Nea Matei, pentru Dumnezeu, revoluția nu venise așa, ca o chermeză, cu costumați, cu dansuri erotice, cu focuri de artificii...! Venise pentru că toată lumea ajunsese la capătul puterii și răbdării, pentru că nu se mai putea așa și se spera un altfel. E adevărat? Matei: Da, domnule, e adevărat. Marieta: Vezi că te zăpăcește de cap... are el
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mod haotic, lipsind-o de spațiu și de oxigen. Aceste modalități executive se identificau practic cu organum și discantus, primele forme prepolifonice. Deseori, lângă textul latin sacru, concomitent, se cânta, pe o altă linie melodică, un text profan cu conținut erotic. Formulele ritmice, bazate pe repetarea accentului tare sau pe măsurarea matematică a valorilor (moduri ritmice), a înlocuit în mod gradual libera desfășurare a frazelor, ce erau modelate doar pe muzicalitatea cuvântului latin (ritm verbal). Ars Antiqua (între jumătatea secolului al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]